ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Tot răul spre bine la avocați. Legea 129/2019 privind combaterea spălarii banilor
13.08.2019 | Mădălin NICULEASA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Mădălin Irinel Niculeasa

Mădălin Irinel Niculeasa

La 21 iulie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (în continuare Legea nr. 129/2019). Această lege abrogă vechiul regim juridic aplicabil materiei în discuție, regim stabilit în principal de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului.

În categoria entităților raportoare ce au obligația identificării și raportării tranzacțiilor suspecte sunt cuprinse atât „ (…) persoanele care acordă consultanță fiscală (…)” dar și „avocații” precum și “ (…) alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență pentru întocmirea sau perfectarea de operațiunii pentru clienții lor privind (….).

Cu alte cuvinte, profesiile juridice (lato sensu) sunt incluse fără putință de tăgadă în categoria entităților raportoare ce trebuie să aplice regimul juridic stabilit de Legea nr. 129/2019 privind standardele necesare prevenirii și combaterii spălării banilor.

Dincolo de „birocrația” specifică acestui cadru legislativ, două sunt plusurile firești aduse de această lege activității profesionale a avocaților. Protejarea secretului profesional și Standardele de cunoaștere a clientelei sunt activități pe atât de firești, încât era normal să fie cuprinse în Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat (căci tot modificăm această lege doar pentru că putem și vrem!) sau cel puțin în Statutul profesiei de avocat.

Art. 9 alin. 3) din Legea nr. 129/2019 stabilește de principiu situațiile în care avocații (profesiile juridice liberale, lato sensu) nu au obligația de a raporta tranzacțiile suspecte dacă „sunt avute în vedere informațiile pe care acestea le primesc de la unul dintre clienții lor sau le obțin în legătură cu aceștia în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau în legătură cu aceste proceduri, inclusiv de consiliere juridică privind inițierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informații sunt primite sau obținute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea.

Dincolo de cerința esențială ca informațiile să rezulte din consultanța, asistența sau reprezentarea juridică efectuate în legătură cu anumite proceduri judiciare, mai există o cerință ce rezultă per a contrario din art. 9 alin. 4) în sensul că în niciun caz activitatea profesională a avocatului nu poate fi folosită „în scopul spălării banilor (….).” Secretul profesional este protejat atâta vreme cât avocatul nu participă, nu este contemporan (despre distincția dintre trecut și prezent în activitatea avocaților, tot de către noi aici) „nașterii” situației de fapt ce ar trebui eventual raportată, fiind doar un profesionist ce află într-un context dat de o anumită situație de fapt trecută. În schimb, în momentul în care devine contemporan acestei situații, adică participă nemijlocit la „nașterea” respectivei situații juridice, legea nu mai protejează secretul profesional întrucât ar fi împotriva ideii de supremație a legii.

A doua completare firească a activității profesionale a avocatului este dată de ceea ce Legea nr. 129/2019 numește obligația de a aplică măsuri standard de cunoaștere a clientelei (atât a clienților noi, dar și a celor deja existenți, după cum spune art. 14). Cadrul de organizare a profesiei de avocat nu era foarte darnic în ceea ce privește mijloacele și limitele diligențelor pe care trebuie să le depună avocații în vederea deslușirii caracterului legitim al interesului clientului ce trebuie apărat (despre acest subiect, tot de către noi, aici).

Legea nr. 129/2019 vorbește atât despre identificarea clientului și a beneficiarului real (art. 11 coroborat cu art. 15), dar și despre sarcina probei (art. 11). Legea nu determină în mod exhaustiv măsurile standard de identificare a clientelei sau a beneficiarului real, ci lasă la latitudinea profesionistului, însă acesta din urmă trebuie să fie în măsură să poată dovedi autorităților că a depus diligența necesară în acest sens. Imposibilitatea atingerii standardului de cunoaștere a clientelei sau a beneficiarului real este fine de neprimire în sensul că nu trebuie acceptat mandatul încredințat de respectivul client; este un element obiectiv obligatoriu a ceea ce legislația aplicabilă profesiei de avocat numește crezul profesional care nu poate funcționa dincolo de limitele legale.

Nu în ultimul rând, elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor reglementată prin art. 51 din aceeași lege ar trebui analizate cu atenție de către avocați.

Avocat dr. Mădălin Niculeasa
NICULEASA LAW OFFICE

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate