Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept comercial
CRAZNIC
 
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Lituania pendinte la CEDO: Posibilă lipsă imparțialitate judecător ce a fost coleg în facultate cu o parte/bun prieten cu avocatul părții adverse și abținerea lor în cauze anterioare asemănătoare
15.08.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL


Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a doua, CEDO

Cererea nr. 48314/18
Marija KAMINSKIENĖ împotriva Lituaniei
depusă la 8 octombrie 2018 și comunicată la 8 iulie 2019

1. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

Cererea privește independența și imparțialitatea judecătorilor.

Reclamanta este acționară a companiei A. și a avut o dispută cu această societate cu privire la cantitatea și valoarea acțiunilor sale. Un tribunal de arbitraj a respins acțiunea reclamantei împotriva companiei, iar Curtea de Apel a confirmat această decizie.

Reclamanta a formulat mai multe recursuri.

În data de 17 aprilie 2018, un complet de selecție format din trei judecători de la Curtea Supremă a refuzat să accepte pentru examinare primul recurs deoarece nu ridică probleme juridice importante; raportorul și președintele comisiei de selecție a fost judecătorul E.L.

În 25 mai 2018, un complet de selecție format din trei judecători a refuzat să accepte cel de-al doilea recurs formulat de reclamantă pentru aceleași motive; raportorul a fost judecătorul D.Š.

Cel de-al treilea recurs a fost respins ca fiind depus în afara termenului.

Reclamanta se plânge în temeiul articolelor 6§1 și 13 din Convenție că cele două complete de selecție ale Curții Supreme nu au fost independente și imparțiale, deoarece judecătorul E.L. studiase împreună cu directorul companiei A. care era parte în cauză, iar judecătorul D.Š. a fost un prieten apropiat al avocatului care a reprezentat compania A. în aceeași procedură.

Ea susține că ambii judecători și-au recunoscut anterior prejudecățile și s-au recuzat în alte cazuri care implică, respectiv, compania A. și avocatul acesteia.

De asemenea, reclamanta se plânge în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție că tribunalul de arbitraj a fost părtinitor și că decizia sa s-a bazat pe o evaluare inacceptabilă a faptelor și a dreptului intern.

2. Întrebările comunicate părților

Au fost independente și imparțiale completele de selecție ale Curții Supreme care au refuzat să accepte recursurile reclamantei din 17 aprilie și 25 mai 2018, așa cum prevede articolul 6 § 1 din Convenție, având în vedere participarea judecătorului E.L. și, respectiv, a judecătorului D.Š. în aceste complete (a se vedea Dainelienė c. Lituania [Comitet], cererea nr. 23532/14, §§ 43-51, 16 octombrie 2018 și jurisprudența acolo citată)?

Notă MMB: În România nu se oferă acces public la încheierile prin care o instanță admite cererile de abținere – încheieri care să fie neanonimizate. Astfel că, în România, nu vei putea dovedi ceea ce reclamanta dovedește cu ușurință în această speță din Lituania. De ce această opacitate în România? Știe cineva?

3. Jurisprudența CEDO pertinentă invocată de chiar CEDO (Dainelienė c. Lituania [Comitet], cererea nr. 23532/14, §§43-51, 16 octombrie 2018)

43. The Court considers that it is understandable that doubts arose in the applicant’s mind as to the impartiality of Judge V.G., given that his son, M.G., was a prosecutor in the applicant’s case. The Court takes note of the Government’s argument that Lithuania is a small country and that it could happen that protagonists in proceedings are related to judges by blood or other ties (see, in fine, paragraph 34 above; see also, mutatis mutandis, Dorozhko and Pozharskiy v. Estonia, nos. 14659/04 and 16855/04, § 53, 24 April 2008). However, in proceedings originating in an individual application, the Court has to confine itself, as far as possible, to an examination of the concrete case before it (ibid.). Moreover, the Court reiterates that the Contracting States are under an obligation to organise their legal systems so as to ensure compliance with the requirements of Article 6 § 1, impartiality being unquestionably one of the foremost of those requirements. The Court’s task is to determine whether the Contracting States have achieved the result called for by the Convention, not to indicate the particular means to be utilised (see Ramljak v. Croatia, no. 5856/13, § 30, 27 June 2017).
44. The Court considers the following factors to be of importance in assessing the question of whether there was a lack of objective impartiality on the part of Judge V.G.
45. As to the link between Judge V.G. and the prosecutor M.G., the Court notes that they are father and son. The Court considers that in a situation like the present one, firstly, a system allowing to ensure that the judge would not receive a case where his son was involved as prosecutor should exist and, secondly, if the judge nevertheless did receive such a case, he should have verified whether or not his son was involved in the criminal proceedings. However, nothing in the case file shows that such a system existed or that Judge V.G. informed anyone of those circumstances. Moreover, the Court notes that there is no requirement under domestic law to indicate the name of the prosecutor in the appeal on points of law (see paragraph 15 above).
46. As to the involvement of M.G. in the proceedings at issue, the Court notes that he brought the charges against the applicant, and thus played a major part in the proceedings.
47. The Court considers that the fact that such a close relative as the son of a judge adjudicating a criminal case at the final stage of the proceedings had been a prosecutor in the applicant’s case compromised the Supreme Court’s impartiality and laid it open to doubt.
48. Given the importance of appearances, the Court also notes that it is impossible to ascertain the exact influence of Judge V.G. on the issue of whether to accept the applicant’s appeal on points of law. However, it can be observed that Judge V.G. presided over the three-judge selection panel of the Supreme Court, that the applicant therefore had grounds to believe that he had an important role in delivering the decision dismissing her appeal on points of law, and that the impartiality of the Supreme Court could have been open to genuine doubt (see, mutatis mutandis, Ramljak, cited above, § 39, and Morice, cited above, § 89). The Court also notes that the Supreme Court has sixteen judges in its Criminal Division (see paragraph 11 above), and therefore there is no indication that there would have been any practical difficulties in finding a substitute for Judge V.G. among the other judges (see, mutatis mutandis, Ramljak, cited above, § 39).
49. Lastly, the Court notes that the defect in question was not remedied in any way. There was no higher court to appeal to, the Supreme Court being the court of last resort (compare and contrast Ramljak, cited above, § 33). In that connection, the Court reiterates that, in its case-law, it has emphasised the crucial role of cassation proceedings, which form a special stage of the criminal proceedings with potentially decisive consequences for the accused (see paragraph 16 above), as in the present case. Had the case been quashed, it could have been remitted to a lower court for a fresh examination of both the facts and the law (see Morice, cited above, § 88).
50. The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that the composition of the three-judge selection panel of the Supreme Court was not such as to guarantee its impartiality, and that it failed to meet the Convention standard under the objective test.
51. There has therefore been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

*Mulțumesc lui T. C. pentru confirmarea că ar merita să fie publicată această cerere comunicată.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Lituania pendinte la CEDO: Posibilă lipsă imparțialitate judecător ce a fost coleg în facultate cu o parte/bun prieten cu avocatul părții adverse și abținerea lor în cauze anterioare asemănătoare”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    În România, nu se acordă acces la nimic neanonimizat întrucât se consideră că pricina unui nene e a acelui nene, ca să mai reduc din dimensiunea explicațiilor, mai ales în civil.

    Ba chiar ne-am ”trezit” cu solicitări din partea unei părți care ne cerea să scoatem datele despre litigiul său (date ce cuprind doar numărul de dosar, termenul, obiectul cauzei, identitatea părților și soluția, după ce e pronunțată), de pe portal, cu fostul său angajator, sub cuvânt că așa află despre el date orice alt potențial angajator (poate vine sau trimite pe cineva și prin sala de judecată, la termen, că tot e… publică procedura) și pot fi deduse lucruri ”interesante”.

    Asta după ce s-a făcut un tam-tam substanțial despre cum ar trebui transparentizată justiția (așa a apărut Ecrisul, portalul just.ro etc.), să vadă lumea despre ce e vorba, iar acum ne ”trezim” că împricinații nu prea ar vrea ca… toată lumea să vadă, astfel încât bănuiesc că, într-un viitor nu prea îndepărtat, în afară de număr de dosar și, posibil, termen, nu va fi nimic public accesibil publicului, iar părțile* (și avocații lor) vor primi o parolă de acces ca să poată vedea doar ele alte detalii, inclusiv soluția.

    De abia aștept să văd o mare parte a populației descurcându-se cu… parolele.

    În ceea ce privește cererile de abținere și judecata lor, părțile văd și acum atât conținutul cererii de abținere (care se regăsește în dosar) sau a declarației de abținere consemnată în încheierea de ședință, precum și conținutul încheierii prin care aceasta e respinsă /admisă.

    Pentru restul populației, cred că nu prezintă interes, spre exemplu, ce ginecolog are judecătoarea (a existat o asemenea cerere de abținere, nu e nicio glumă, ginecologul avea o pricină care nimerise fix la ea, cererea a fost… respinsă), iar, dacă doriți să realizați studii, bănuiesc că se poate solicita studierea dosarelor sau a mapelor (dacă nu greșesc – hârțogăria fiind ceea ce detest din tot sufletul, la mare concurență cu prostia muncitoare – încheierile de admitere a cererilor de abținere și de recuzare se țin separat, în mape speciale), cu aprobarea conducerii instanței, cu respectarea obligațiilor de confidențialitate în ceea ce privește datele personale rezultate inerent din cercetare, și cu dovada proiectului științific aflat oficial în derulare.

    Constat că, la traducere, se strecoară veșnica eroare între recuzare și abținere, pe care o regăsesc și în limbajul jurnalistic, dar acolo cu scuza că ei nu au studii juridice.

    Nu aveau cum judecătorii să ”se recuze” în cauze anterioare (ei, în schimb, puteau fi recuzați de către părți), ci puteau să se abțină, probabil în limba engleză nu există atât de clar diferența de nuanță și vor fi folosind același verb.

    • Bună ziua doamna judecător,

      Vă răspund pe rând în ordinea celor avansate de dvs, deși aș fi preferat o altă ordine pentru coerență.

      În primul rând, doar pentru că o parte vă solicita ceva contrar dreptului, nu înseamnă că trebuie să-i dați dreptate sau că ar fi relevantă să o dați exemplu de situație care v-ar opri să fiți la nivelul standardului minim existent în alte state. Ca atare, găsesc irelevant ce solicită o parte în legătură cu al său dosar atunci când discutăm despre opacitatea existentă în sistemul actual al actelor emise de instanțele de judecată în activitatea lor de serviciu public: înfăptuirea Justiției. Judecătorul educă poporul prin raționamentul său persuasiv bazat pe dreptul incident care – în primul rând – solicită existența unui anumit standard minim de transparență pentru că numai așa se poate asigura idealul egalității în fața legii precum e ea interpretată de judecători și, a priori, egalitatea de a sta în fața unor judecători imparțiali – nu invers (exempli gratia: nu e vina mea că judecătorii ar interpreta GDPRul total eronat și contrar jurisprudenței și doctrinei incidente. E însă vina inspecției judiciare. Plus că am avut o instanță care mi-a răspuns la o solicitare de acces la o hotărâre invocându-mi o lege ce nu mai era de mult în ființă – puteți să credeți așa ceva?)

      Apoi, nu înțeleg unde considerați că ar exista o eroare între recuzare și abținere în traducerea realizată de mine. M-ar ajuta să îmi indicați precis. De asemenea, m-ar ajuta dacă mi-ați indica și în celelalte locuri (că se pare că ziceți că e o eroare persistentă). Altfel, nu prea e o critică ce ajută la o mai bună calitate a acestor articole. De buna mea credință sper că nu vă îndoiți.

      În al treilea rând și doar obiter dicta :D, e posibil ca în alte țări, atunci când te-ai abținut, să și fii automat recuzat (de legem) – autorecuzare. De ce e posibil să fie așa, și de ce ar fi logic să fie așa, vă indic următoarele cauze ce sunt acum pendinte chiar împotriva României: aici și aici.

      Și că tot vorbim de cuvinte, o probabilă explicație a lipsei de opacitate acută în alte state poate fi dată de faptul că la ei actele de aprobare a abținerii (presupunând că ar exista această instituție a aprobării abținerii) /recuzare nu se cheamă încheieri, ci hotărâri sau decizii. Și de aceea sunt publice. Magia unui cuvânt.

      PS: Uitai să zic că și în eventualitatea în care o parte – persoană fizică de drept privat (adică nu și persoana juridică)- ar avea dreptate să obțină anonimizarea (și nu ștergerea totală a hotărârii de pe o pagină a unei instanțe), asta nu înseamnă că și un judecător ar avea dreptate să ceară să fie anonimizat în cauzele ce privesc – de exemplu – abținerea lui pentru că o parte din dosar, și pe care este chemat să o judece, îi este chiar ginecolog și speța privește chiar un malpraxis al respectivului ginecolog (o altă posibilă soluție spre a se evita astfel de situații ar fi ca în spețele cu părți ginecolog, ele să se aloce de principiu judecătorilor – bărbați :D). De asemenea, exemplul dvs poartă numele de eroare logică deoarece doar pentru că ceva ar fi absurd în cazuri extreme (observați că speța din Lituania privește informații precum colegi de facultate/buni prieteni cu avocatul – fără ginecolog, :), nu înseamnă că nu poate fi valid de principiu: https://www.logicallyfallacious.com/tools/lp/Bo/LogicalFallacies/30/Appeal-to-Extremes

      Cred că problema în România este că judecătorii – când doresc să se apere – invocă cazuri extreme pentru a transforma o excepție într-o regulă și pentru a susține excepția (opacitatea) pe post de regulă. Ar fi regretabil să chiar fie adevărat dar nu m-ar mira având în vedere câtă logică se predă și cât de mult un jurist este analizat cu privire la capacitatea sa de a argumenta logic o opinie juridică înainte de a prezida peste ceilalți. C est la vie … când avem memorie a priori.

    • Aşa este, în limba engleză judecătorii ” se recuză” sau sunt recuzaţi, ori una şi alta.
      Şi în limba română este perfect acceptabil să spui că un judecător „s-a recuzat” – verb reflexiv cu sensul de „s-a abţinut”, tot aia e.
      Diferenţa dintre „recuzare” şi „abţinere” este o distincţie fără nicio diferenţă pentru justiţiabil, este doar un exemplu de hipercorectitudine a juriştilor cititori de coduri de procedură care vor să-şi etaleze fineţurile juridice.
      Nuanţa este irelevantă chiar pentru jurişti deoarece când spui că „Ionescu s-a recuzat” se înţelege că s-a abţinut iar când spui „Ionescu a fost recuzat” se înţelege clar că a fost recuzat de altcineva.
      Limba română nu se legiferează prin coduri de procedură sau prin legi iar faptul că un avocat sau nejurist spune „s-a recuzat” este perfect acceptabil.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate