ÎCCJ. Dreptul la apărare şi principiul egalităţii vs. dreptul terţului de a interveni în proces

19 august 2019 | JURIDICE.ro

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că limitarea intervalului de timp în care poate fi depusă cererea de intervenţie principală la faza judecării cauzei în primă instanţă îşi are justificarea în însăşi natura juridică de veritabilă cerere de chemare în judecată, în privinţa căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicţie legale, părţile iniţiale putând fi prejudiciate, spre exemplu, prin imposibilitatea atacării cu apel a eventualei soluţii de admitere a cererii de intervenţie depuse direct în apel. Evident, problema nu se mai ridică în situaţia în care părţile consimt expres la formularea cererii de intervenţie principală în apel (conform art. 62 alin. 3 din C. proc. civ.). În speţă, instanţa supremă a respins critica privind limitarea exercitării dreptului terţului de a interveni în calea de atac a apelului, prin condiţionarea acestuia de voinţa exclusivă a părţilor din proces, stabilind astfel un tratament juridic diferenţiat între terţii care primesc acordul părţilor de a interveni şi terţii care nu primesc acest acord pe motiv de încălcare a dreptului la apărare şi a principiului egalităţii, în condiţiile în care părţile în litigiu nu şi-au exprimat acordul în legătură cu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de E. şi F. şi, mai mult decât atât, intimata-pârâtă SC C. SA a exprimat în mod expres o poziţie procesuală de opoziţie la introducerea direct în apel a cererii, fiind corectă aprecierea instanţei de apel, în sensul că aceasta este inadmisibilă. (Decizia nr. 133 din 18 ianuarie 2019, pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie)

Evenimente programate