ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Scurte considerații privind transpunerea Directivei 343/2016 în dreptul procesual penal din perspectiva activității avocatului
20.08.2019 | Mădălina PASCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Mădălina Pascu

Mădălina Pascu

Cu titlu preliminar este de observat ca desi tara noastra, in calitate de membra a Uniunii Europene, este nu numai obligata sa armonizeze dreptul intern cu cel european, dar si sa acorde prevalenta in aplicare celui din urma in caz de conflict de norme juridice, totusi, pana in prezent, Romania nu a realizat o transpunere efectiva si eficienta a Directivei 343/2016, rezultatul fiind acela ca in 25 mai 2018, Comisia Europeana a declansat impotriva Romaniei procedura de infrigement pentru lipsa implementarii Directivei, iar pana in prezent nu au fost adoptate masuri de transpunere concrete in dreptul national.

Directiva 343/2006 emisa de Parlamentul si Consiliul European instituie o serie de obligatii pentru statele membre U.E. referitoare la prezumtia de nevinovatie a persoanei acuzate pe parcursul derularii procedurilor penale impotriva sa, impunand totodata anumite garantii in ceea ce priveste dreptul persoanei cercetate de a fi prezenta la proces.

In ceea ce priveste prezumtia de nevinovatie si implicit dreptul la aparare, Directiva 343/2016 prevede la art. 3 ca statele membre se asigura ca persoanele suspectate si acuzate beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la dovedirea vinovatiei conform legii.

Totodata, garantiile solicitate legislatiilor statelor membre de catre U.E. in art. 7 al Directivei se refera la asigurarea dreptului la tacere al persoanei acuzate privitor la infractiunile pentru care sunt cercetate si la posibilitatea de a nu se autoincrimina, stabilind pentru acestea atat cadrul de implementare, cat si situatiile in care pot fi restranse aceste drepturi fara a afecta natura echitabila a procesului.

Tot sub aspectul prezumtiei de nevinovatie, norma europeana trateaza, in art. 6, drepturile si obligatiile participantilor la procesul penal in ceea ce priveste sarcina probei, astfel incat sa se asigure obiectivitatea si echidistanta necesara unei solutionari juste a procesului penal.

Din perspectiva necesitatii strangerii probelor atat in favoarea, cat si in defavoarea persoanei cercetate/suspectate/inculpate asa cum impune Directiva 343/2016, rolul avocatului este cel putin la fel de important ca cel al autoritatilor implicate in procedurile penale, scopul comun fiind reprezentat de garantarea derularii procedurilor cu respectarea tuturor normelor legale.

In acest context, restrangerile aplicate activitatii avocatului persoanei acuzate prejudiciaza realizarea corespunzatoare a actului de justitie lipsind echilibrul egalitatii armelor.

Din acest punct de vedere, se observa ca legislatia interna impune restrictii in contradictorialitate cu art. 6 al Directivei in faza nepublica, dar nesecreta a urmaririi penale in ceea ce priveste posibilitatea avocatului de a consulta dosarul pe tot parcursul procesului penal, fapt care afecteaza garantarea prezumtiei de nevinovatie.

In actuala reglementare, in baza art. 94 Cpp, dacă organul de urmarire penala nu dispune punerea in miscare a actiunii penale, acesta poate restrictiona accesul la dosar, ceea ce determina administrarea de probe in conditii de netransparenta, intrucat partile implicate sunt private de posibilitatea aprecierii importantei faptelor si a circumstantelor cercetate.

Avand in vedere ca directiva impune garantarea dreptului apararii de a prezenta probe in conformitate cu dreptul intern aplicabil, precum si necesitatea garantarii principiului in dubio pro reo, este necesara modificarea dipozitiilor legale nationale prin acordarea posibilitatii aparatorului inculpatului/suspectului de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal, fara ca acest drept sa poata fi restrans.

In scopul asigurarii acelorasi garantii subsumate dreptului la aparare, se impune instituirea dreptului avocatului inculpatului de a lua cunoştinţă de intreg materialul dosarului de urmarire penala in procedurile desfasurate in fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, de acordarea timpului necesar pregatirii apararii cu posibilitatea reala a parcurgerii intregului material al dosarului de urmarire penala.

In legislatia actuala nu exista prevederi care sa garanteze asigurarea duratei necesare studierii materialului probator al dosarului de urmarire penala, stiut fiind ca in unele cauze complexitatea spetei se materializeaza in zeci de volume de urmarire penala, ceea ce determina o insuficienta durata pentru analiza cauzei motivata in cele mai multe cazuri de expirarea mandatelor de retinere (iar nu de aducerea cu intarziere a inculpatului la judecarea propunerii de arestare preventiva), atragand drept consecinta imposibilitatea pentru aparator de a asigura o aparare efectiva celui a carui arestare se solicita. Aceste garantii sunt esentiale chiar si in faza discutarii masurilor preventive, intrucat chiar daca in aparenta, aceasta nu vizeaza fondul cauzei, conform art. 223 Cpp, una dintre conditiile dispunerii masurii preventive o reprezinta suspiciunea rezonabilă ca inculpatul a savarsit fapta pentru care i se solicită arestarea.

Pentru a fi in acord cu dispozitiile europene, dar si cu drepturile consacrate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este necesar ca subiecții procesuali principali sa cunoasca starea de fapt si actele procedurale administrate in cauza, pentru a beneficia de o aparare eficienta si activa care sa conduca la stabilirea adevarului in cauza si la solutionarea cu celeritate a acesteia.

Orice incalcarea a drepturilor de mai sus reclama disfunctionalitati grave si iremediabile in respectarea garantiilor procesuale ale persoanei inculpate, motiv pentru care singura posibilitate de a remedia astfel de incalcari ar fi sanctionarea procedurilor cu nulitatea absoluta.

O alta prevedere care cenzureaza activitatea aparatorului inculpatului in total dezacord cu garantiile impuse de Comisia si Parlamentul European este restrangerea posibilitatii de a adresa intrebari nemijlocit suspectului ori inculpatului de catre toti avocatii care participa la audiere.

In actuala reglementare, astfel cum este prevazuta la art. 109 Cpp, acest drept este de o relativitate discretionara, lasand posibilitatea aproape arbitrara organelor judiciare fie de a respinge intrebarile apararii ad nutum, fie de a limita adresarea de intrebari de catre un singur avocat pentru fiecare subiect procesual.

Tot cu implicatii asupra sarcinii probei, pentru ralierea legislatiei nationale la exigentele europene se impune ca inculpatul să aiba dreptul de a participa la efectuarea oricarui act de urmarire penala la care doreste sa participe in cursul urmaririi penale, avand in vedere ca acesta este cel care cunoaște cel mai bine circumstantele faptei si poate sa exercite efectiv aparari, avand in vedere ca avocatul nu poate anticipa declaratiile unui martor si ce ar putea fi acesta intrebat astfel incat sa fie aflate cat mai rapid si mai corect circumstantele faptelor savarsite.

Sub acest aspect, articolul 83 Cpp, referitor la drepturile inculpatului, ar trebui sa includa si posibilitatea acestuia de participa la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati si de a solicita sa fie incunostintat de data şi ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati, fara ca absenta acestuia sa impiedice realizarea actului.

Este de subliniat, insa, si importanta dreptului de a nu se autoincrimina cu toate garantiile necesare aferente nu numai din perspectiva persoanei acuzate/cercetate/suspectate/inculpate, dar si a martorului.

In prezent, practica este neunitara in ceea ce priveste posibilitatea martorului de a fi asistat de avocat, desi acest drept ar trebui sa reprezinte o garanție a respectării dreptului acestuia de a nu se autoincrimina, fiind de notorietate ca nu de putine ori in urma audierii desfasurate cu persoana audiata in calitate de martor, calitatea acesteia este schimbata in suspect. Tactica vizeaza tocmai imposibilitatea martorului de a-si realiza o aparare eficienta in lipsa unei asistente juridice de specialitate.

Pentru realizarea exigentelor de mai sus, printre drepturile aparatorilor regasite in art. 88 Cpp ar trebui inclusa si posibilitatea expresa a acordarii asistentei juridice sau a reprezentarii martorilor chemați de organele judiciare cu posibilitatea acestora de a consulta avocatul anterior si in timpul audierii.

Totodata, in realizarea aceleiasi garantii aferente dreptului de a nu se autoincrimina, se impune reglementarea dreptului martorului de a nu fi obligat sa declare referitor la fapte care l-ar putea autoincrimina.

Dreptul la tacere ca o componenta a dreptului de a nu se autoincrimina trebuie sa fie aplicabil si in cazul martorilor pentru considerentele expuse anterior, evitand astfel ca acestia sa fie cercetati pentru chiar faptele pentru care au depus mărturie, devenind astfel pasibili de sanctiuni drastice.

Pentru armonizarea legislatiei, se impune completarea art. 116 Cpp cu includerea posibilitatii martorului de a refuza sa depuna marturie cu privire la acele fapte sau imprejurări care ar putea atrage răspunderea sa penala, precum si consacrarea dreptului de a fi insotit de avocat in fața organelor judiciare și de a se consulta cu acesta.

O respectare efectiva a dreptului la aparare impune si modificarea conditiilor in care se poate dispune inceperea urmaririi penale prevazute de art. 305 Cpp, care in forma actuala permite organului de urmarire penala inceperea in rem a urmaririi penale chiar in conditiile cunoasterii presupusului faptuitor in scopul de a administra unilateral probele pe care le considera de cuviinta, inlaturand atat posibilitatea suspectului de a participa la desfasurarea urmaririi penale, cat si dreptul sau de a fi asistat de avocat cu toate garantiile pe care acest drept i le ofera.

Este evidenta necesitatea modificarii textului de lege de la art. 305 Cpp, prin adaugarea conditiei dispunerii inceperii urmaririi penale cu indicarea numelor persoanelor care sunt presupuse a fi savarsit infracţiunile care formeaza obiectul sesizării. In cazul in care, din motive obiective, identificarea faptuitorului nu poate avea loc, probele administrate in aceasta perioada nu ar trebui sa poata fi utilizate impotriva persoanei a carei identitate era indicata la data administrarii lor.

In virtutea apararii dreptului de a fi prezent la propriul proces, legea europeana instituie obligatia pentru statele membre de a asigura participarea persoanelor suspectate si/sau acuzate la judecarea cauzelor in care sunt implicate (art. 8 Directiva 343/2016).

Exceptiile de la solutionarea cauzei in prezenta persoanei vizate pot avea loc in anumite situatii expres prevazute de norma europeana:
– persoana suspectata sau acuzata sa fi fost informata in timp util cu privire la proces si la consecintele neprezentarii;
– persoana suspectata sau acuzata care a fost informata cu privire la proces să fie reprezentata de un avocat mandatat, care a fost numit fie de catre persoana suspectata sau acuzata, fie de catre stat.

Fata de obligatiile impuse de Consiliul European, articolul 364 din Codul de Procedura Penala, text de lege care consacra participarea inculpatului la judecata si drepturile acestuia, ar trebui modificat in sensul completarii prevederilor sale cu unele care sa garanteze ca persoana inculpata poate fi condamnata in lipsa numai daca a fost citata in mod legal, in toate fazele etapei judecatii (atat camera preliminara, cat si fond) sau daca se poate face dovada ca aceasta a avut cunostinta urmare a accesarii unor mijloace oficiale despre locul si data procesului.

In ambele situatii de mai sus, minimele garantii trebuie dublate de incunostintarea efectiva a persoanei acuzate despre posibilitatea pronuntarii unei hotarari in lipsa precum si de asigurarea reprezentarii juridice corespunzatoare a inculpatului absent la proceduri de catre un avocat ales sau desemnat din oficiu in cadrul procesului.

Niciuna dintre aceste drepturi si garantii nu se regasesc din pacate in normele dreptului procesual penal national, neglijarea reglementarii exigentelor europene creand pentru Romania riscul suportarii atat a sanctiunilor aferente derularii procedurii de ingringement, cat si condamnarii Statului Roman de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Avocat Madalina Pascu
Cabinet de Avocat Madalina Pascu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate