TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Soluție de paralizare a executării silite după începerea executării silite. Invocarea cu succes a excepției prescripției executării silite în cursul executării silite, potrivit art. 709 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă
20.08.2019 | Victor HĂBĂȘESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Victor Hăbășescu

Victor Hăbășescu

Până la intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, unul dintre mijloacele de paralizare a executării silite era invocarea excepției perimării executării silite după trecerea unui termen de 6 luni de pasivitate a executorului judecătoresc, potrivit art. 389 alin 1 C. pr. civ, ce avea următorul cuprins:

„(1) Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”

Odată cu intrarea în vigoare, la data de 15 februarie 2013 a Codului de Procedură Civilă ediția 2010, perimarea a devenit virtual inaplicabilă, de vreme ce situația faptică ce ar putea duce la stingerea executării prin această modalitate presupune un potențial conflict, actual sau viitor, între executor și creditor (cu posibilitatea ca executorul, în temeiul art. 670 alin. 6 C. pr. civ să-și execute propriul client) din cauza pasivității imputabile creditorului și doar după ce l-a atenționat, în scris, asupra acestui lucru, așa cum cere actualul 697 alin.1 C. pr. civ:

„(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.”

În aceste condiții, dacă nu se realizează integral obligația prevăzută în titlul executoriu, iar executorul nu are ce să-i ceară creditorului (clientului său) să facă, precum și în celelalte cazuri prevăzute de art. 703 alin. 1 C. pr. civ, executarea silită ar părea că nu se sfârșește niciodată.

Cu toate acestea, legiuitorul a prevăzut o soluție de împiedicare a incertitudinii unor situații de perpetuare a executării silite. Este vorba prescripția executării silite în cursul executării silite din cauza pasivității executorului ce a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de 3 ani. O astfel de soluție se desprinde din interpretarea art. 709 alin. 1 pct. 4 din C. pr. civ, ce are următorul cuprins:

(1) Cursul prescripției se întrerupe:
[…]
4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare.”

Astfel, într-o speță recentă, Tribunalul București a decis că atâta timp cât executorul judecătoresc nu a întocmit niciun act de executare mai mult de 3 ani de la ultimul act de executare silită valid, se impune admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare care s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție prevăzut la art. 706 alin. 1 C. pr. civ.

Pe lângă această interpretare corectă dată de instanță dispozițiilor de la art. 709 alin. 1 pct. 4 C. pr. civ, tribunalul a tranșat și situația actelor executorului judecătoresc ce nu se încadrează în cele prevăzute la art. 659 C. pr. civ, în sensul că emiterea adreselor de obținere a informațiilor către diverse autorități nu reprezintă acte de executare și, ca atare, nu duc la întreruperea prescripției executării silite.

În plus, nici solicitările transmise de către creditor către executor nu duc la întreruperea termenului de prescripție, deoarece nu reprezintă acte de executare silită efectuate de executorul judecătoresc.

Redăm mai jos, în extras, considerentele Deciziei civile nr. 2905A/14.09.2018 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă pronunțată în Dosarul nr. 18053/303/2017, care susțin concluziile arătate mai sus (având sublinierile noastre).

„Este real că prescripția dreptului de a cere executarea silită constituie un motiv la executarea silită însăși însă, în cauză, contestatoarea nu a invocat prescripție prin raportare la data punerii în executare a titlului executoriu, respectiv împlinirea termenului de prescripție față de momentul nașterii dreptului de a obține executarea silită, ci a invocat împlinirea prescripției în cursul executării silite, față de împrejurarea că, de la data îndeplinirii ultimului act de executare întreruptiv de prescripție și până la data efectuării următoarelor acte în dosarul de executare, s-au scurs mai mult de 3 ani.

Apreciind că acest motiv al contestației la executare trebuia invocat în termenul prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ, și înlăturându-l ca tardiv formulat, prima instanță a dat o calificare eronată cererii deduse judecății, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, contestatoare criticând, așa cum rezultă fără echivoc din motivarea în fapt și în drept a contestației, actele de executare realizate cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, prin raportare la actele de executare emise anterior. În concret, actele contestate sunt adresele de înființare a popririlor emise începând cu data da 11.09.2017, contestatoarea primind înștiințare privind înființarea popririi la data de 13.09.2017. Față de prevederile art. 715 alin. 1, pct. 1 c.pr.civ, Tribunalul reține că prezenta contestație a fost formulată în termenul legal, fiind depusă recomandat la oficiul poștal la data de 28.09.2017, conform ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila 19 dosar fond.

Procedând, în virtutea efectului devolutiv al apelului, la examinarea acestui motiv al contestației la executare, Tribunalul îl apreciază ca fiind întemeiat.

Ca prim aspect, se va reține ca necontestat faptul că depunerea cererii de executare silită la data de 02.04.2013, prin raportare la momentul în care a luat naștere dreptul creditorului de a solicita executarea silită, a întrerupt termenul de prescripție, conform art. 709 alin.1, pct.2 C. pr. civ.

În continuare, din actele dosarului execuțional, rezultă că executorul a dat curs acestei cereri, efectuându-se o serie de acte de executare (prin poprire), în urma cărora au fost recuperate diferite sume de bani ce au fost eliberate conform încheierilor din data de 30.09.2013, 01.10.2013, 25.10.2013, 26.11.2013, 23.12.2013. Aceste acte de executare și-au produs efectul întreruptiv de prescripție, conform art. 709 alin. 1 pct. 4 C. pr. civ, astfel încât, conform art. 709 alin. 2 C. pr. civ., după întrerupere a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.

Se constată că, de la data consemnării sumei de 81,5 lei la dispoziția executorului (23.12.2013) în dosarul execuțional nu s-au mai efectuat acte de executare silită până în data de 11.09.2017, când s-a emis adresa de înființare a popririi către SC…SRL, moment în care termenul de prescripție era deja împlinit. Se reține, în acest context, că adresele emise de executorul judecătoresc la data de 06.08.2014 către Primăria Sector 6 – Direcția de Impozite și Taxe Locale ș Agenția Națională de Administrare Fiscală nu constituie acte de executare silită în accepțiunea art. 659 C. pr. civ, și, chiar dacă s-ar admite contrariul, inclusiv prin raportare la data emiterii acestor adrese, actele ulterioare de executare tot apar ca fiind prescrise.

În ceea ce privește cererile formulate de creditoare la data de 24.12.2015, respectiv 09.01.2017, Tribunalul reține, pe de-o parte, că acestea nu poartă număr și dată certă de înregistrare la Biroul executorului judecătoresc, iar pe da altă parte că nu reprezintă acte de executare silită efectuate de executorul judecătoresc, singurele în măsură să determine întreruperea termenului de prescripție. De asemenea, nu este incidentă nici ipoteza prevăzută de art. 709 alin. 1 pct. 5, C. pr. civ., întrucât executorul nu a constatat încetarea executării silite conform art. 703 alin. 1 pct. 2, C. pr. civ., pentru a fi vorba de o reluare a executării, în condițiile art. 705 alin. 1 C. pr. civ.

Tribunalul reține, așadar, că actele de executare silită efectuate începând cu data de 11.09.2017 (contestate în prezenta cauză) sunt lovite de nulitate întrucât s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul actelor anterioare de executare.

Găsind întemeiat acest motiv al contestației la executare, față de care nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate în subsidiar de către contestatoare, în temeiul art. 480 alin. 2 C. pr. civ., Tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că, va anula actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. … al BEJ… începând cu data de 11.09.2017, constatând prescrisă executarea silită…”.

Avocat Victor Hăbășescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate