Asigurări pentru avocaţi, Barouri, Citate juridice, Grile juridice, INTERPROFESIONAL, Jurisprudenţă inedită CITR, Legal Days, Legal FUN, Legal Style, NOTARIAT, Revista revistelor juridice, Sistemul judiciar, Studenţi la drept, TOP LEGAL
 
Sistemul judiciar [MJ, CSM, INM, SNG, PÎCCJ, DNA, parchete]
Secţiune dezvoltată în parteneriat cu CSM, Ministerul Public şi DNA
JURIDICE
19 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CRJ ref. respingerea candidaturii Danei Gîrbovan la funcția de Ministru al Justiției. UPDATE: Poziția CSM. UPDATE: Răspunsul Președintelui României. UPDATE: Reacția CSM
30.08.2019 | JURIDICE.ro

 
SMARTBILL

Vineri, 30 august 2019, Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicității următoarele, potrivit unui comunicat:

„Recomandările Comisiei de la Veneția, la care face trimitere Președintele Klaus Iohannis, se referă la legislația statului Kyrgyzstan care reglementa candidatura unui magistrat într-o funcție politică electivă, ce presupune ca judecătorul să îşi facă campanie electorală.

Mai mult, în textul legislativ analizat de Comisia de la Veneția, se prevede că judecătorul este numit din nou în funcție după ce starea de incompatibilitate dispare, fără ca acest fapt să afecteze independența sa ulterioară.

Dacă depășim standardele din Kyrgyzstan și ne raportăm la cele ale statelor Uniunii Europene, se constată că sunt state membre ce permit, în mod explicit, cumulul funcției de judecător cu cea de ministru, prin derogare de la regimul incompatibilităților. Rațiunea acestei derogări pornește de la nevoia de a asigura bunul mers al justiției, prin folosirea experienței deosebite a magistraților, ce cunosc, în mod direct, realist și profund, problemele sistemului.

Spre exemplu, ministrul justiției din Portugalia este, în prezent, un magistrat de carieră. La scurt timp după ce a fost numită în funcția de ministru al justiției, aceasta a fost numită judecător la curtea supremă din Portugalia, urmând a funcționa la această instanţă după expirarea mandatului.

Reglementări sau situații similare se regăsesc în Spania și Italia, unde  judecătorii sau procurorii ce ocupă funcția de ministru al justiției sunt suspendați din magistratură pe aceasta perioadă.

Ca atare, reglementarea incompatibilității dintre funcția de judecător și cea de ministru al justiției ține de opțiunea legiuitorului național, nu de standarde fixate de Comisia de la Veneția.

În ceea ce privește legislația română, prin Decizia nr. 45/2018, Curtea Constituțională a arătat că funcția de judecător sau procuror este incompatibilă cu orice altă funcție de demnitate publică, iar această incompatibilitate subzistă chiar în ipoteza suspendării din funcție a acestuia.

Niciun considerent din decizia Curții Constituționale, însă, nu poate conduce la concluzia că acceptarea, de către un judecător, să fie propus pentru numirea în funcția de ministru al justiției implică, de plano, o activitate cu caracter politic. O astfel de concluzie poate fi trasă doar în cazul interpretării deciziei Curții Constituționale într-o modalitate distorsionată și contrară raționamentului juridic cuprins în considerentele acesteia.

În ceea ce privește incompatibilitatea propriu-zisă, aceasta apare doar în momentul în care două funcții sunt deținute simultan, ceea ce nu este cazul în momentul acceptării unei propuneri de numire în funcție.

Analiza textelor legale și interpretarea lor, în litera și spiritul acestor prevederi, pe lângă serioase cunoștințe juridice, implică rigoare și interpretarea acestora în concordanță cu scopul pentru care au fost edictate. Atunci când se pune în discuție, în mod concret, statutul unui judecător, această analiză trebuie efectuată total independent, fără interese politice sau de altă natură.

Din acest motiv, toate chestiunile ce privesc statutul judecătorilor, inclusiv regimul incompatibilităților, sunt de competența exclusivă a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, si nu a Președintelui României.

Transmiterea de către  Președintele României Klaus Iohannis, în termeni categorici, a unor directive către Secția pentru judecători, despre cum trebuie să interpreteze și să aplice normele privind statutul judecătorilor este inacceptabilă.

Secția pentru judecători nu acceptă ordine de la nicio altă putere în stat, cu atât mai mult de la un președinte aflat în campanie, care dorește să atragă justiția în bătălia politică.

Asigurăm cetățenii României că Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii va face tot ceea ce este necesar pentru a apăra independența puterii judecătorești de orice fel de presiuni și imixtiuni, indiferent de persoana care le exercită.

De asemenea, date fiind prerogativele conferite constituțional, Secția pentru judecători va acționa, ferm și fără nicio ezitare, pentru a nu permite ca justiția să fie folosită în confruntarea electorală, sprijinind, în schimb, toate acțiunile ce au ca scop creșterea calității actului de justiție și a independenței acestuia, în interesul milioanelor de cetățeni, beneficiari ai actului de justiție.”

***

Joi, 29 august 2019, Klaus Iohannis, Președintele României, a făcut următoarele precizări referitor la poziția Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale:

„Președintele României nu a justificat respingerea propunerii în funcția de ministru al justiției a judecătorului Dana-Cristina Gîrbovan, ci a cetățeanului român Dana-Cristina Gîrbovan, care a acceptat propunerea premierului de a ocupa o funcție de ministru într-un guvern politic și care a și înaintat demisia din magistratură.

Orice altă perspectivă ar însemna că fie propunerea transmisă de prim-ministru pentru funcția de ministru al justiției era în contradicție flagrantă cu Legea fundamentală, fie magistratul nominalizat, prin acceptarea acestei propuneri, ar fi fost în dezacord cu propriul său statut profesional.

Întrucât induce ideea că un judecător poate ocupa o funcție de ministru, opinia Secției pentru judecători a CSM este îngrijorătoare și de natură să vulnerabilizeze, prin ea însăși, independența și prestigiul justiției și al statutului de judecător.

Secția pentru judecători a CSM trebuie să explice cum ar fi putut Președintele României să numească în funcția de ministru un judecător, așa cum se afirmă explicit în comunicatul transmis public. Ingerințe cu adevărat grave la adresa independenței justiției sunt tocmai aceste aprecieri inexplicabile din partea unor profesioniști ai actului de justiție, care par să condamne tocmai faptul că Președintele României a respectat legile și Constituția țării.

Ar fi fost indicat ca, înainte de a transmite comunicatul de presă, semnatarii să fi parcurs recomandările Comisiei de la Veneția, potrivit cărora judecătorul trebuie să demisioneze înainte de a concura pentru o funcție politică, deoarece, chiar dacă nu este desemnat, acesta va fi identificat cu o anumită tendință politică, în detrimentul independenței. Comisia de la Veneția consideră, totodată, că judecătorii nu ar trebui să se pună într-o poziție în care independența sau imparțialitatea lor ar putea fi periclitate.

Prin opiniile exprimate, Secția pentru judecători a CSM nu ar trebui să facă politică, ci să promoveze în mod real independența justiției și a fiecărui judecător în parte, nepărtinitor și în limitele competențelor sale constituționale.”

***

Joi, 29 august 2019, Consiliul Superior al Magistraturii a emis un comunicat cu privire la afirmațiile Președintelui României ce încalcă în mod grav independența și prestigiul justiției:

„În raport de afirmațiile Președintelui României formulate în data de 28 august 2019, cu ocazia respingerii propunerii de numire în funcția de ministru al justiției a unui judecător, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii condamnă public astfel de acte ca fiind ingerințe deosebit de grave la adresa independenței justiției.

Secția pentru judecători subliniază în mod ferm că motivarea prezentată public de către Președintele României pentru justificarea respingerii propunerii în funcția de ministru al justiției a unui judecător, prin referiri nejustificate și nedovedite cu privire la independența și probitatea sa profesională, reprezintă o încălcare gravă a independenței și prestigiului justiției.

Consiliul Superior al Magistraturii și puterea judecătorească, prin instanțele judecătorești, sunt singurele autorități îndreptățite prin dispozițiile expres prevăzute în Constituție și în legislația organică să decidă dacă un judecător are sau nu toate calitățile cerute de dispozițiile legale pentru exercitarea funcției.

Afirmațiile Președintelui României la adresa persoanei propuse pentru funcția de ministru al justiției, persoană care a îndeplinit funcția de judecător mai mult de 19 ani, reprezintă, în lipsa oricărei constatări a veridicității acestora în cadrul mecanismelor legale și constituționale anterior amintite, un vădit atac la adresa independenței și prestigiului justiției.

Secția pentru judecători a subliniat în nenumărate ocazii și reiterează în circumstanțele actuale că, indiferent de climatul social și politic, reprezentanții instituțiilor statului trebuie să dea dovadă în discursul public de echilibru și prudență, iar nicio situație nu poate justifica încălcarea garanției constituționale a independenței justiției.

Nu în ultimul rând, Secția pentru judecători consideră că programul propus de candidatul respins pentru Ministerul Justiției ar fi contribuit la îmbunătățirea condițiilor din justiție și este condamnabil că disputele politice au fost considerate mai importante decât dezvoltarea unui sistem de justiție mai bun în folosul cetățeanului.”

***

Miercuri, 28 august 2019, Centrul de Resurse Juridice a dat publicitatii urmatorul mesaj cu privire la respingerea candidaturii Danei Girbovan la functia de Ministru al Justitiei de catre Presedintele Romaniei:

„Bravo, domnule Presedinte!

Cu un cinism infiorator care nu poate fi justificat prin apropierea alegerilor prezidentiale ati desfiintat, prin alegatiile dvs., un judecator impecabil al acestei tari, un luptator veritabil si nu de conjunctura al drepturilor si liberatatilor fundamentale. Ar fi fost un ministru cu adevarat independent, dar se pare ca nu asta doriti in Romania. A fost vreun vot la Referendum impotriva Danei Girbovan? Cum puteti sa sustineti ca dna Girbovan este o persoana impotriva valorilor democratice? Domnia legii si statul de drept sunt si au fost valorile fundamentale ale carierei Domniei Sale. Sigur, este o persoana deranjanta tocmai pentru ca nu se abate de la principii. In nicio conjunctura. Daca, in batalia electorala in care va aflati ati considerat de cuviinta sa nu acceptati aceasta propunere (desi clamati independenta justitiei, dar un judecator de cariera se pare ca nu e destul de bun), puteati avea decenta ca, din inalta functie de Presedinte, sa nu tarati in mocirla politicii romanesti o persoana de inalta tinuta morala, care s-a aflat, din pacate, intr-o conjunctura total neprielnica.

Dezlegarea abordarii dvs. se afla, de altfel, la finalul alocutiunii: „Dragi romani, contez pe votul vostru pentru ca numai impreuna putem construi o Romanie normala”. Cu regret va informez ca justitia, conform valorilor europene pe care le clamati, domnule Presedinte, nu ar trebui sa fie o tribuna de campanie electorala.”

 


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 19 de comentarii cu privire la articolul “CRJ ref. respingerea candidaturii Danei Gîrbovan la funcția de Ministru al Justiției. UPDATE: Poziția CSM. UPDATE: Răspunsul Președintelui României. UPDATE: Reacția CSM”

  1. Ioan BUCSA spune:

    I-a făcut un bine! Nu a apucat să iasă din magistratură, iar intr-un guvern şubrezit nu avea cum să facă mare lucru, doar puncta pe plan personal, în CV trecea şi o funcţie politică.

    • După părerea mea, demisia este irevocabilă deoarece a fost cu dată precisă iar repunerea în funcţie poate fi făcută doar de autoritatea de numire.
      CSM nu este autoritate finală de numire, ci preşedintele.
      Judecătorii nu ies şi intră în magistratură prin voinţa proprie, ci prin numire, conform unor proceduri constituţionale.

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Tocmai aici e şpilul! Se pare, din ce am înţeles eu din spusele unei judecătoare din CSM, că secţia de juzi nu a trimis toate actele către cetăţeanul K(i)WI, adică exact cererea aia de demisie fu rătăcită (grefiera e de vină!), iar în lipsa ei, evident, locatarul de la Cotroceni s-a grăbit să refuze numirea. E o şmecherie practicată de toate taberele – a se vedea demisia procurorului Marius Iacob din funcţia de şefuţ al DNA, „uitată” prin cotloanele MJ pînă i-a expirat oricum mandatul de şefuţ…

        • Este irelevant dacă demisia a ajuns sau nu la preşedinte. Preşedintele nu aprobă demisii, ci doar ia act. Demisia este efectivă cu data înscrisă pe demisie. Există şi demisii cu dată ulterioară, de ex. „Îmi prezint demisia cu data de 10 decembrie” dar din câte am înţeles aici demisia a fost cu dată imediată. Din momentul demisiei, magistratul a renunţat la funcţie. Legea nu presupune nicio perioadă de graţie pentru răzgândire, deoarece magistratura nu este ca un prăjitor de pâine pe care îl returnezi la magazin în 14 zile indiferent de motiv și fără nicio justificare.
          Îmaginaţi-vă un preşedinte, sau regele Mihai care îşi dă demisia şi abdică şi după 10 zile spune „M-am răzgândit!”.
          Legea nu prevede o astfel de posibilitate iar Hotărârea CSM de aprobare a râzgândirii, a revocării sau retragerii demisiei nu are niciun efect juridic.
          Judecătoarea nu îşi poate retrage renunţarea la funcţie iar CSM nu este abilitat să aprobe răzgândirea deoarece nu CSM este autoritatea de numire în funcţie.
          Judecătorii sunt numiţi în funcţie de preşedintele ţării.
          Preşedintele nu are nicio capacitate de a revoca din funcţie judecători sau de a aproba renunţarea la demnitate de către aceştia prin demisie, ieşire la pensie sau revocare pentru orice alte motive.
          Preşedintele nu eliberează din funcţie niciun judecător, iar data eliberării nu este sub nicio formă data publicării în Monitorul Oficial.
          O astfel de interpretare ar duce la concluzia că poţi fi forţat să munceşti împotriva voinţei tale până când preşedintele te eliberează.
          Data eliberării din funcţie este stabilită unilateral prin demisie, este o decizie luată exclusiv de către magistrat la data menţionată în demisie.
          Este irelevant că preşedintele CSM a trimis cu întârziere demisia la Preşedinţie, deoarece preşedintele nu eliberează pe nimeni din funcţie.
          Preşedintele ia act de eliberarea din funcţie.
          Preşedintele nu aprobă demisii.
          În concluzie, retragerea demisiei nu este permisă deoarece echivalează cu o nouă numire în funcţie.
          Despre efectul compromiţător asupra imparţialităţii şi moralităţii judecătorului pe care îl are o astfel de manevră şi interpretare juridică invalidă nu mai vreau să vorbesc. Este evident.
          Am înţeles că un magistrat a fost împotriva retragerii demisiei. Felicitări.

          Demisia unui magistrat este un act public. Aş dori să-l citesc, dar nu îl găsesc pe nicăieri. Ar fi trebuit publicat pe site-ul CSM imediat.
          Demisiile magistraţilor nu sunt acte private, ci eminamente documente de interes public.

  2. Numai mie mi se pare că CSM-ul ăsta, marcă înregistrată „Savonea&Co”, acţionează „pă” persoană fizică? De când soarta unui fost ministeriabil, precum cetăţeanul român „Gârbovan”, e în fişa postului al acestei autorităţi judiciare cu rang constituţional? Întreb doar, nu dau cu paru’. V.B.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Nu sînteţi singurul. Şi mie mi se pare la fel. Adică dna Lia Savonea chiar se crede plenul CSM şi acţionează ca atare în plenitudinea ei plenipotenţiară de plenipotenţă…
      Destul de recent, am cerut plenului CSM să clarifice nişte dispoziţii din ROIIJ. Dna Savonea s-a erijat în organ competent să răspundă – ilegal, desigur – la cererea mea, pretextînd fără a aduce absolut niciun argument că dispoziţiile atacate ar fi clare ca lacrima, aşa că am intentat acţiune în instanţă pentru anularea acelor dispoziţii regulamentare, care adaugă la lege (Legea 567/2004 şi Codul muncii) în defavoarea personalului auxiliar.

      • I s-o trage de la teza dumneaei cu leadership-ul pe care a vânturat-o cu ocazia preluării mandatului de preşedinte al CSM (2019). Scriu „vânturat” pentru că nu a dat niciun indiciu cu acel prilej ce ar înţelege prin acel concept „nescris”. Ulterior, a dat o sumedenie de indicii mai mult decât lămuritoare din care am înţeles că „leadership”-ul ar fi, aşa, un fel de arendăşie de cumetrie cu zapcii pe tărâmul zeiţei Themis dotaţi cu de la sine putere cu „biciul lui Dumnezeu” în varianta contemporană (IJ-ul şi „hăitaşii” de acolo), toţi ceilalţi, fie cu păreri diferite, fie neafiliaţi, retrogradaţi în poziţia de şerbi pe „plantaţie” – simple indicative depersonalizante, precum c.7, c.a.33, c.r.42, etc.

        Cât despre personalul auxiliar de specialitate văz că a intrat cu întârziere în marasmul „sindicalismului” anilor ’90 când devine vocal când-şi-când, probabil mai mult după cum „cântă” interesele unora de prin conducere, aflaţi şi aceştia, posibil, în conivenţă cu vectori de putere din sistem, decât cele ale „plebeilor”.
        Personal nu înţeleg de ce, devreme ce grefierii au acelaşi nivel de studii cu judecătorii (licenţă+postuniversitara SNJ), au un regim profesional apropiat de cel al juzilor caracterizat de aceleaşi interdicţii şi incompatibilităţi, nu beneficiază de ceea ce pentru juzi e „dezlegarea de glie” – pensia de serviciu, beneficiu de care profită mai mult sau mai puţin justificat o sumedenie de funcţionăraşi de prin te miri ce instituţii publice periferice. Măcar dacă tot e să slugărească, barim să aibă un termen viitor şi cert al scadenţei „iobăgiei”. V.B.

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          ****

          Cît despre personalul auxiliar, să avem pardon, dar percepţia mea e că majoritatea grefierilor (şi cînd spun grefieri, mă refer doar la cei care intră în şedinţele de judecată împreună cu juzii) au fost angajaţi la nivel local, pe pupe şi ochi frumoşi, ca să nu zic altfel… Iar cei care au absolvit SNG sînt indezirabili pentru juzi, în special cei cu funcţii de conducere, din moment ce ditamai CSM a cerut MJ să se renunţe la recrutarea grefierilor prin concurs unic la nivel naţional, organizat de SNG, deşi, culmea!, pînă anul trecut se susţinea de către MJ exact contrariul, adicătelea toţi grefierii să aibă studii superioare şi să fie recrutaţi numai prin SNG…
          Ce-i drept, există şi judecători care înţeleg menirea şi eforturile grefierilor de şedinţă, tratîndu-i ca pe nişte egali/parteneri/colaboratori. Însă există prea mulţi juzi care tratează grefierii ca pe sclavi, ba chiar la CAAI am întîlnit destui (în frunte cu actualul preş.) care îi consideră nişte simple obiecte!!? Şi cînd mai ajung lideri ai grefierilor unii oportunişti care se gîndesc numai la funcţia şi beneficiile aferente, ce să mai comentez…, îşi merită soarta cei care i-au ales să-i reprezinte!

          • Oare când se va scăpa de această mentalitate cum că dacă un conducător ales abuzează, atunci cei care l-au ales își merită soarta pentru că ei l-au votat și pentru că nu s-au prins de fraieri ce erau?!?! (cu alții râzând de pe margine și arătând cu degetul, dar nu abuzul: hahahaha, ce fraieri fuserăți, hahahaha)

            Într-un stat de drept nimeni nu-și merită soarta ce ia naștere din cauza abuzului altuia sau din cauză că cineva nu-și îndeplinește obligațiile pe care și le-a asumat. Tocmai aceasta este ideea statului de drept. Adică nu meriți abuzul dacă ești prost, inactiv sau penal – pentru că statul de drept s-a inventat tocmai ca să fie o garanție împotriva celor ce abuzează de a lor poziție, și asta INDIFERENT de trăsăturile victimei și a ei soartă. OFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF!!!

            Altfel spus: avem stat de drept tocmai ca să nu mai putem invoca soarta sau ghinionul sau faptul că ți-o meriți, adică tocmai pentru a nu mai tot căuta scuze la abuzul de putere. Adică pentru a nu mai permite nașterea de monștri din cauza soartei victimei (sau din cauză că unii sunt atât de mici încât simt nevoia să se bucure de prostia altora ca să nu mai simtă durerea dată de lipsa lor de adevărată importanță). Nimeni nu merită abuzul oricât de ambalat în soartă ar fi el. Asta înseamnă egalitatea în fața legii și a drepturilor fundamentale.

            • Florin-Iulian HRIB spune:

              Mihaela, unii sînt atît de proşti şi ticăloşi, încît chiar îşi merită soarta dacă se lasă momiţi de alţi proşti mai ticăloşi ca ei! Atenţie! Nu vorbesc despre cei care votează negativ, pentru că nu i-a convins nimeni să voteze pozitiv, ci mă refer strict la cei care au ales din convingere nişte loaze certificate ca atare. Nu e vorba de mentalitate aici, ci despre o simplă constatare empirică; aş putea să-ţi dau numeroase exemple din experienţa mea de preşedinte de secţie de vot la alegerile parlamentare, prezidenţiale etc.. Şi nu cred că iluştrii noştri înaintaşi (precum Caragiale, Eliade, Brîncuşi etc.) sau actualii concetăţeni care au plecat din România ar fi de acord cu tine în această privinţă.

              Iar sintagma asta sforăitoare „stat de drept” a început să cam pută, rău de tot, în România! Cînd judecători care conduc ditamai curţile de apel şi ÎCCJ îşi permit să ignore legea şi drepturile cetăţenilor, numai „stat de drept” nu există aici; poate „stat în poziţia de drepţi” ar fi mai corect spus…

              • Domnule Hrib,

                Statul de drept nu admite excepția proștilor care și-o merită (adică a celor care ar merita abuzul, adică sancțiunea disproporționată sau arbitrară sau cu țintă politică/ideologică, adică vreo pedeapsă ce nu e non-discriminatorie). Deci mai ușor cu meritatul de așa-zisa soartă (care e de fapt abuzul lăsat nepedepsit din partea celor ce au dobândit astfel de funcții din care abuzează sub protecția impunității cunoscută și sub numele de „soartă a prostului care și-o merită”).

                vă rog să rămânem ancorați în drept.

                Oricum, de pe urma unei astfel de mentalități câștigă doar abuzatorii și tiranii undercover. Adică cei lipsiți de echilibru – că echilibrat sigur nu poți fi dacă simți ură sau plăcere din faptul că alții sunt abuzați pentru că și-o merită.

                Problema cea mai mare e că dacă nu se schimbă mentalitatea, cei conduși de aceștia devin și ei dezechilibrați (mă refer la noile generații, că cele vechi nu prea mai au cum să scape de o așa mentalitate)- pentru că asta înseamnă să simți amuzament sau plăcere din experiența negativă a altora și deci să nu accepți pe bune the rule of law.

                Și așa aflăm și de ce s-a inventat statul de drept (ăla ce oferi drepturi fundamentale ce trebuie să fie efective inclusiv pentru proști sau penali – și mai ales ăla care impune sancțiuni pentru cei ce abuzează de a lor putere sau competență INDIFERENT DE CALITATEA CELOR FAȚĂ DE CARE EI ABUZEAZĂ). Ca să ne salveze echilibrul (ura, ura, Aristotel!) deodată cu demnitatea. Adică să ne mențină oameni/creștini precum a dorit Iisus/sau Allah/sau Buddha (care înseamnă Cel Treaz). Haideți că nu e foarte dificil din moment ce fiica mea învață despre asta în clasa a patra la Etică (e drept că în Germania).

              • Darius MARCU spune:

                La categoria proști care au ales din convingere intra și proștii cu școală, idioții utili care au votat referendumul idiot propus de ****? O gramadă de oameni cu 7 școli și masterate, unii chiar juriști, au votat prostia aia juridică cu aerul că înfăptuiesc un mare act de progres, o acțiune civică deosebită 🙂

                Cetateanul **** a avut o activitate impotriva valorilor democratice (in opinia lui ****) anterior, candidaturii, deci în calitate de judecator, nu ca simplu cetatean, așa că reactia CSM e normala.

            • Florin-Iulian HRIB spune:

              Mihaela, aproape că am uitat de ce am decis mai demult să nu-ţi mai dau replica. Însă didacticismul tău exacerbat mi-a reamintit de ce e mai bine să-ţi ignor comentariile. O să scriu acum o replică mai lungă, cît să-mi ajungă pentru încă vreo 2-3 ani…

              Dacă, la început, comentariul tău m-a făcut să rîd, treptat, insistenţa cu care ai **** m-a enervat, pentru că faci nişte afirmaţii fundamental eronate, acuzîndu-mă de nişte chestii fantasmagorice.

              Iar faptul că-ţi şcoleşti fetiţa în Germania, în timp ce tu dai lecţii în România dovedeşte o ipocrizie crasă! Atîta timp cît trăieşti în ţara mea, trebuie să respecţi regulile din ea, indiferent că-s bune sau rele pentru tine, iar dacă nu-ţi convine, poţi pleca oricînd sau poţi încerca să le schimbi pe căi legale, aşa cum încerc eu, chiar dacă am puţine şanse de reuşită (dar măcar încerc!). Acum, cînd nu te mai forţează nimeni să trăieşti în România, ai libertatea să-ţi muţi cuibul unde doreşti. Trist e că mulţi proşti ticăloşi, despre care vorbeam în comentariile anterioare, nu ştiu ce să facă în prezent cu libertatea atît de sîngeros cîştigată în dec. 1989 şi regretă regimul ceauşist, considerînd că „era mai bine pe vremea aia”?!

              Şi sînt convins că milioanele de români care au plecat deja din ţară au emigrat din cauza „statului de drept” ce înfloreşte pe plaiurile mioritice…

              Spui „să rămânem ancorați în drept”?! După ce-mi ţii prelegeri despre mentalitate şi-mi dai lecţii de morală?! Am crezut că ai căpătat oarece înţelepciune după experienţa de „Drept” din România, dar constat că nu e cazul; în continuare pozezi în mămica care (cacofonie intenţionată!) ţine să mustre copilul obraznic şi neastîmpărat. Apropo de asta: chiar azi veneam din oraş şi am trecut pe lîngă o mamă tinerică, care (cacofonie tot intenţionată!) urla furioasă la copilaşul ei de vreo 2-3 ani să se calmeze, deşi efectul era exact invers, ţîncul plîngînd mai tare! Şi uite aşa ajung la rădăcina problemei de „mentalitate” în privinţa abuzului. De mici sîntem „educaţi” agresiv, primele abuzuri venind chiar din partea părinţilor, în special a mamelor, care au contacte mai dese şi mai intime cu odraslele. De multe ori zic că maică-mea ar fi înfundat puşcăria dacă făcea în prezent ce mi-a făcut în urmă cu 30-40 de ani (interdicţia de a mînca drept pedeapsă sau bătăi cu furtunul de la duş sau cureaua de la gărzile patriotice ori pur şi simplu cu pumnii şi palmele pe unde apuca; iar faptul că mi-a zis că a încercat şi ea, şi tatăl meu biologic să mă avorteze de mai multe ori e incalificabil)! De cîte ori nu am auzit vorbe de genul: „eu te-am făcut, eu te omor!” sau „mi-ai mîncat zilele şi viaţa” ori „bătaia e ruptă din rai!” sau „unde dă părintele, creşte!” ori „nimeni nu a murit dintr-o palmă, două…” şi cîte alte exemple de abuzuri verbale şi fizice nu obişnuiesc românaşii noştri să comită în aşa-zisa educaţie părintească ori în timpul celor „7 ani de-acasă”!? Chestiile astea sînt considerate normale în România de către majoritatea cetăţenilor şi tu vorbeşti despre „statul de drept”?! Cred că ai văzut şi tu imaginile cu procu-oroarea aia care tîra fetiţa pe asfalt, ca s-o plaseze în maşina părinţilor adoptivi…

              Eşti departe de adevăr ca Terra de Andromeda cînd îmi spui că m-aş bucura sau amuza de răul proştilor ticăloşi din cauza cărora România a ajuns unde este astăzi! Pur şi simplu mă revoltă şi mă dezgustă astfel de oameni pe care nu-i mai lecuieşte decît moartea, oricît te-ai strădui să-i educi! Puterea exemplului este ineficientă pentru că ****. Toţi românii care au rămas în istorie (în sens pozitiv, gen Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Eminescu, Caragiale etc.) au fost şi vor fi excepţii de la această regulă!

              Şi că tot am vorbit despre ai mei, îţi dau un exemplu recent, dar recurent de cînd mă ştiu: am fost la „iarbă verde” într-o zonă aflată la 15 km de Hunedoara; zonă frumoasă din punct de vedere geografic, brazi verzi, pîrîu rece, aer tare de munte; eh, dar proştii ticăloşi şi-au lăsat urmele peste tot, cel mai mic tufiş fiind sufocat de nenumărate gunoaie; m-am apucat să adun mizeria într-un sac de gunoi şi au început amîndoi părinţii să zbiere că „eşti nebun!”, „de ce aduni gunoaiele altora?” etc.; replica mea dintotdeauna a fost: pentru că nu sufăr să stau printre gunoaie. Dar toţi care au venit acolo la plajă nu au mişcat un deget să strîngă gunoiul din jurul lor, după ce toţi se întreceau să-i înjure pe „nesimţiţii ăia” care şi-au aruncat gunoiul pe unde au apucat…

              Aşa că, Mihaela, scuteşte-mă de lecţii! Am mai multă şcoală şi echilibru în mine decît au alţii vechime în muncă sau experienţă în „statul de drept”…

              • E în regulă domnule Hrib. Chiar nu trebuie să încercați să faceți caracterizări sau să personalizați. Sau să îmi spuneți să vă scutesc (superb!!!!!!!!!!, excepțional!!!!! m-ați convins cu așa pledoarie!!!!! Și vă felicit că v-ați dat seama că eu atunci când discut în contradictoriu cu cineva, o fac pentru că vreau să țin lecții!!!!!!!!!! (ce bine m-ați citit :p )

                Rămâneți cu soarta :D. Adică în gândirea extrajuridică, în timp ce totuși comentați pe un site juridic.
                Totodată, și dacă se poate, vă rog să puneți cât mai multe intuiții, și ele tot extrajuridice. De asemenea, să încercați să identificați o grămadă de tertipuri (iar o chestie extrajuridică) și tot așa. Chiar va ajuta foarte tare la schimbarea situației actuale. Mai ales că situația actuală e dată unora pentru că aceia chiar și-o merită :))))) Și vă rog tare mult să nu uitați că ne aflăm în fața unei conspirații, și ori de câte ori vreo argumentare juridică nu vă este acceptată, chiar e necesar, pe lângă demonstrația de drept, să evidențiați și chestiunile extra (sigur cineva a avut ceva cu altcineva, și sigur avem rea-credință ce nu poate fi dovedită, dar sigur poate fi afirmată și eventual chiar prezumată etc. etc. etc., și sigur, sigur, e și un gram de soartă – pe care proștii și penalii și cei care sunt inactivi e posibil să și-o chiar merite (ca atare, să fie precum e, că doar așa fu soarta)).

                Eu voi interveni ori de câte ori voi observa deviații majore contrare unor norme fundamentale. Și ori de câte ori voi avea timp.

                Oare nu vă dați seama cum apar aceste deviații? Când în cadrul unei discuții de drept (ce ar trebui să se raporteze doar la norme de drept și la jurisprudența incidentă) se invocă tot felul de alte argumente ce nu nicio treabă cu disputa juridică (eu am făcut trimitere la chestiunile de demnitate și la restu ca să vă arăt ideea statului de drept) – adică chiar dacă ar fi valide, un jurist niciodată nu-și va putea întemeia o decizie juridică pe ele??!?! E de parcă vă duceți la doctor, și în loc să îl auziți purtând o discuție bazată pe o terminologie medicală, vă invocă faptul că sunteți fumător și necredincios, și deci vă cam meritați cancerul acesta de plămâni (când poate cancerul de plămâni e dat din cauza chimicalelor ce se amestecă cu acel tutun și din cauză că legiuitorul nu a reglementat cum trebuie activitatea producătorilor de țigări)!!!!!! (nu știu dacă fumați sau dacă sunteți necredincios și nici nu vă doresc să aveți vreodată așa ceva, e doar un exemplu ipotetic)

                Greu cu mentalitatea aceasta de soartă care se merită, care de fapt nu este nimic altceva decât o căutare instinctivă de scuze pentru nerespectarea dreptului de către cei care abuzează de putere. Dar, cât timp simțiți probabil plăcere (sau ură), cine sunt eu să vă opresc? Mai ales că știm că plăcerea și ura sunt niște noțiuni juridice, ce se regăsesc în Constituția României. :))))))))))

  3. Florin-Iulian HRIB spune:

    Ce era de cenzurat în acest text: „E de ajuns să amintesc doar bulibăşeala pe care a făcut-o cu admiterea la INM… Apropo: dna Savonea ştie că e ilegal dacă nu organizează anual concursul de admitere la INM?”?!!

    Epitetele dure folosite la adresa dnelor L. Savonea şi O.S. Hăineală, deşi meritate, ar fi justificat oarecum jena/teama dvs. de a-mi publica prima frază din comentariul anterior, dar următoarele două fraze din primul paragraf al comentariului chiar nu meritau aceeaşi soartă, mai ales că sînt inofensive în comparaţie cu ce a scris dl Buliga în comentariile sale la aceeaşi ştire (de altfel, în paranteză fie spus, nu cred că aţi cenzurat vreodată, cel puţin de cînd citesc eu JURIDICE.ro, comentariile făcute de judecători, oricît ar fi fost de virulente sau nelalocul lor…).

    • D-le Hrib, aşa cum spune ficioru-miu pitit pe după mine când, după vreo năzdrăvănie ce părea meşteşugit acoperită, vine vreun alt năzdrăvan de pe uliţă să-l desconspire, însă nu cu obida lui, ci, dimpotrivă, mai degrabă şugubăţ/şăgalnic, vă declin vocativ: „Pârâciosule!”

      Altfel, vă pot risipi cel puţin dilema cenzurii, fiindu-mi moderate nu odată exprimările caustice, motiv pentru care de o bucată de vreme mă exprim mai reţinut, cam ca atunci când te apucă o criză de flatulenţe într-o adunare simandicoasă.

      Cu teama ca pildele să nu fi fost tocmai nimerite, însă cu limpede amiciţie virtuală, V.B.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.