Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la avocatul-persoană impozabilă și autoritatea de lucru judecat. UPDATE: întregul conținut al cererii de sesizare
26.11.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

26 noiembrie 2019: Pentru întregul cuprins al cererii de decizie preliminară, în limba română, a se vedea aici. Pentru rezumatul realizat în limba franceză pentru Curte, a se vedea aici.

***

02 septembrie 2019: Judecătorul bucureștean se întreabă cu privire la avocatul – persoană impozabilă și autoritatea de lucru judecat (C-424/19 Cabinet de avocat U. R.).

Situația de fapt:
1. materii UE: fiscalitate
2. noțiunea de persoană impozabilă prevăzută la un alineat din directiva TVA
3. necesitatea de a afla dacă ea include și persoana ce desfășoară profesia de avocat
4. totodată, necesitatea de a afla dacă dreptul UE considerat incident ar permite derogarea, într-un proces ulterior (adică în litigiul acum pendinte) de la autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a stabilit în esență că, în aplicarea și interpretarea dreptului intern privind taxa pe valoarea adăugată, avocatul nu livrează bunuri, nu desfășoară activitate economică și nu încheie contracte de prestări servicii, ci contracte de asistență juridică.

Dispoziții incidente:
1. articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE
2. „principiul priorității dreptului comunitar” (notă MMB: formularea aleasă de completul de la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal ne lasă impresia că ne aflăm înainte de 1 decembrie 2009, dar și faptul că instanța nu e obișnuită să caute pe www.curia.eu [dacă ar fi fost obișnuită, ar fi observat că această formulare a fost utilizată doar de ea, căutarea în motorul CURIA după această exprimare dând un singur rezultat], dar e totuși mai bine decât formula „supremația dreptului Uniunii” utilizată de unii traducători români de la CJUE (căutarea pe CURIA oferind 110 rezultate) în contradicție vădită cu toate celelalte versiuni lingvistice care folosesc primauté/primacy/ primato / primacía– e.g. C-573/17, în versiunea română, paragr. 53 versus versiunea franceză, paragr. 53 sau versiunea engleză, paragr. 53 sau versiunea italiană, paragr. 53 sau versiunea spaniolă, paragr. 53 etc.). Și avem sintagma de „aplicare prioritară”, și nu cea de doar „prioritate” (după cum folosește instanța de trimitere și după cum apare în restul traducerilor) deoarece tot timpul pentru a avea prioritatea trebuie să ai o autoritate care să constate aceasta, și deci o autoritate ce este chemată să aplice prioritar dreptul UE (sper că am dezlegat enigma – adică trebuie a priori să existe un interes) după ce mereu va constata apriori conflictul aferent. Pe scurt, nu poți să ai o prioritate independentă de aplicare deoarece această prioritate există doar dacă o autoritate națională va aplica norma de drept UE (în numele principiului efectivității), dându-i viață independentă (adică aplicând-o). Și mai pe scurt: competența conferită autorităților naționale de a constata existența unui conflict între o normă națională și o normă de drept UE există doar dacă ulterior va aplica norma de drept UE incidentă, și nu altfel. Adică e o competență condiționată de aplicare. Și de aceea se cheamă „principiul aplicării prioritare”, și nu „principiul priorității”, și de aceea tot insistă CJUE că se aplică necondiționat de vreo identitate constituțională ce ar fi constatată unilateral de vreo instanță de contencios constituțional. De aceea, cred că incident în speță nu e principiul aplicării prioritare, ci principiul efectivității deoarece nu avem aplicare prioritară a unei norme de drept UE fiind opriți de interdicția efectului direct invers al normei din directiva invocată a fi incidentă fiindcă avem un litigiu vertical între stat și contribuabil.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.