TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Codul administrativ, între absolut și relativ
16.09.2019 | Cristian BITEA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Cristian Bitea

Cristian Bitea

“Dacă nu am fi găsit soluția deblocării ministerelor, oamenii ar fi stat neplătiți mult timp” – doamna prim-ministru Viorica Dăncilă

Context:

Prin OUG nr. 63/2019, Guvernul a completat OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în sensul îndeplinirii calității de ordonator principal de credite pe perioada vacanței funcției de ministru sau în situația în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării atribuțiilor.

Deși urgența de reglementare era dată în primul rând de situația generată de vacanța funcției de ministru în cazul a trei ministere, OUG reglementează și o altă ipoteză, nou introdusă, extraconstituțională și anume a imposibilității absolute…

Constituția (art. 107, alin. 3) și Codul administrativ (art. 42, lit. g) prevăd imposibilitatea exercitării atribuțiilor, termenul și conduita de urmat. Totuși aceasta poate căpăta valențe „absolute” în “lumina” noii prevederi din Codul administrativ. Cu privire la imposibilitate, de data aceasta în cazul președintelui, Constituția o califică în sensul de a fi temporară (art. 98, alin. 1) sau definitivă (art. 97, alin. 1).

Imposibilitatea exercitării atribuțiilor, fie ea și absolută, nu conduce la vacanța funcției de membru al Guvernului mai devreme de 45 de zile, iar un ministru în funcție, fie și în imposibilitatea exercitării atribuțiilor, este totuși un ministru cu „decret în spate” în limbaj administrativist.

Și în situația în care nu este declarată funcția vacantă, prin decret, după epuizarea celor 45 de zile, în condițiile art. 43 C. adm., în ipoteza în care ministrul a delegat atribuția de ordonator principal de credite către alte persoane decât secretarul general, în condițiile art. 20, alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice sau această calitate revine, prin legi speciale, înlocuitorului de drept ori altor persoane decât secretarul general, apare evident un conflict de normă cu recenta completare a Codului administrativ.

Un ministru în funcție, atât timp cât nu s-a constatat vacanța acesteia, nu poate fi deposedat de una sau mai multe din atribuțiile sale în favoarea unui ne-membru al Guvernului, acest lucru apărând ca fiind neconstituțional.

Legea finanțelor publice:

Sediul materiei aferent domeniului finanțelor publice și implicit ordonatorilor de credite este Legea nr. 500/2002 și nicidecum Codul administrativ.

Este foarte curioasă această cvasisoluție aleasă în condițiile în care art. 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nu a fost modificat sau completat, iar intervenția legislativă trebuia operată în primul rând aici.

Întrebare:

În ipoteza nu suficient de probabilă, dar nici imposibilă de a fi declarată neconstituțională OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, oare ce soluție se va mai găsi?

Ne întrebăm și dacă într-o situație similară la Ministerul Muncii, soluția adoptată era suficientă și cuprinzătoare, știut fiind faptul că ministrul muncii are calitatea de ordonator principal de credite în plus, pe lângă bugetul de stat (ministerului) și pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor pentru șomaj. A se vedea Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii [1] și Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.[2]

Miscellaneous 🙂

Deși s-a apelat la modificarea Codului administrativ prin OUG, nu putem observa că nu s-a intervenit pentru anomalia introdusă de MDRAP prin această “operă de legiferare complexă” la art. 62, alin. 6, în sensul condiționării prim-ministrului de aprobarea Parlamentului atunci când, prin decizie, stabilește în coordonarea viceprim-miniștrilor anumite ministere. Această practică a fost utilizată și până acum, în baza legii, fără implicarea Parlamentului, însă unii „conțopiști” MDRAP au vrut probabil să ne ofere o premieră absolută și din acest punct de vedere.

Apoi, lăsându-l pe prim-ministru, au trecut la prefecți și s-au gândit autorii textului să reglementeze faptul că prefecții depun jurământul în fața Guvernului, a prim-ministrului sau a unui ministru desemnat. O nouă condiție introdusă prin art. 251, alin. 3, C. adm.

Aveți idee câți dintre prefecții numiți după 5 iulie a.c. au depus jurământul în condițiile de mai sus știut fiind faptul că și de depunerea acestuia în conformitate cu prevederile respective depinde exercitarea legală a raporturilor lor de serviciu? Și asta mai cu seamă că tot din 5 iulie a.c. textul jurământului depus de prefect s-a schimbat raportat la textul jurământului depus de un alt funcționar public?

Același MDRAP, fără să știe sau fără să vrea, a introdus prin Codul administrativ un nou criteriu în determinarea serviciilor publice deconcentrate și anume acela al calității de ordonator de credite pe care o atribuie conducătorilor acestora (art. 280. alin. 3). Astfel, coroborând cu prevederile art. 20, alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care asociază calitatea de ordonator de credite cu personalitatea juridică a instituțiilor pe care le conduc, apare o realitate năucitoare în sensul că mai multe servicii publice deconcentrate cu impact deosebit la nivel local își pierd această calitate.

Este vorba de entități precum Administrațiile județene ale finanțelor publice, Comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu sau Comisariatele județene pentru protecția consumatorilor ș.a. Acestea nu mai au calitatea de serviciu public deconcentrat în “lumina” Codului administrativ, nu mai fac parte din Colegiul prefectural și nu li se mai aplică, printre altele, prevederile art. 94 C. adm. referitoare la obligația folosirii limbii minorității naționale.

Asta ca să vorbim strict de unele aspecte legate de administrația publică centrală. Și nu de definiția majorității calificate în consiliile locale sau județene (art. 5, lit. dd) C. adm.) unde 2/3 din 21 ar fi 15 și nu 14 sau 2/3 din 27 ar fi 19 și nu 18) conform conținutului deficitar al “noii” definiții.

Și iar apelăm tot la Curtea Constituțională pentru interpretare…

N.B. Apropos, cei trei secretari generali (Mediu, Enegie și relația cu Parlamentul) exercită la rândul lor, cu caracter temporar, funcțiile publice. Dacă ad absurdum intervine o vacanță a funcției și în una din aceste situații sau în toate, poate numi prim-ministrul un alt secretar general fără propunerea ministrului de resort?


[1] Art.127 1) Ministrul muncii și justiției sociale este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat.(2) Ministrul muncii și justiției sociale poate delega atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare, președintelui CNPP.
[2] Art.99, lit.d) deleagă anual atribuțiile de ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform legii.


Cristian Bitea

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate