Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




4 comentarii

Întrebare preliminară cu privire la confiscare în cazul unei anume infracțiuni (Uniunea vamală). UPDATE: Concluzii AG (dreptul UE s-ar opune)
30.06.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

30 iunie 2020: Avocatul general propune următorul răspuns:

„Articolul 2 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea coroborat cu articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții care permite confiscarea în favoarea statului a unui mijloc de transport utilizat pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă calificată în cazul în care mijlocul de transport respectiv aparține unui terț de bună‑credință care nu știa și care nu trebuia și nici nu putea să știe că acesta va fi utilizat pentru săvârșirea unei infracțiuni.” (s.n. – M.M.-B.)

Redăm și introducerea concluziilor:

1. Șoferul unui camion pentru transport internațional care efectua cursa Turcia‑Germania, după ce a fost reținut în Bulgaria în timp ce ascundea în autovehiculul respectiv o comoară numismatică, a fost acuzat și condamnat în această din urmă țară pentru infracțiunea de contrabandă. Ca urmare a respectivei condamnări, s‑a dispus confiscarea, printre alte bunuri, a autotractorului, al cărui proprietar, o întreprindere, „nu știa și nu trebuia, nici nu putea să știe că angajatul său săvârșește infracțiunea”, potrivit instanței care a formulat cererea de decizie preliminară.

2. Instanța respectivă solicită să se stabilească efectele a două articole din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) asupra normelor naționale aplicate în speță. Concret, aceasta are îndoieli cu privire la compatibilitatea normelor respective:

– cu articolul 17 alineatul (1) din cartă, deoarece Codul penal bulgar prevede confiscarea mijloacelor de transport utilizate pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă, inclusiv în cazul în care aparțin unui terț de bună‑credință;

– cu articolul 47 din cartă, deoarece, conform dreptului procedural bulgar, terțul de bună‑credință, proprietar al bunului confiscat, nu își poate susține punctul de vedere în fața instanței care dispune confiscarea.

3. La sugestia Curții, ne vom limita la analiza primei întrebări preliminare.

:: concluzii AG

***

16 septembrie 2019: Judecătorul bulgar se întreabă cu privire la confiscare în cazul unei anume infracțiuni (C-393/19).

Situația de fapt:

1. materii UE:
1.1. Drepturi fundamentale
– Carta drepturilor fundamentale
1.2. Libera circulație a mărfurilor
– Uniunea vamală
1.3. Libera circulație a capitalurilor
2. avem o reglementare națională găsită la un alineat al unui articol din Codul penal bulgăresc
3. potrivit acesteia, mijlocul de transport utilizat pentru săvârșirea contrabandei calificate, aparținând unei terțe persoane care nu cunoștea și nici nu ar fi trebuit sau nu ar fi putut să cunoască faptul că angajatul său săvârșește infracțiunea, trebuie confiscat în favoarea statului
4. necesitatea de a afla dacă Carta DFUE se opune acestei reglementări pentru motivul că această reglementare afectează echilibrul dintre interesul general și necesitatea protejării dreptului de proprietate
5. de asemenea, aceeași reglementare națională nu oferă proprietarului mijlocului de transport – terț față de infracțiune, accesul direct la justiție pentru a-și susține punctul de vedere
6. necesitatea de a afla dacă Carta DFUE se opune existenței unei astfel de lacune.

Dispoziții incidente:
1. Articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (cu explicațiile aferente)
versus
2. articolul 242 alineatul (8) din Codul penal din Bulgaria
3. Articolul 47 din Carta DFUE (cu explicațiile aferente)
versus
4. lacună în sistemul normativ de procedură penală din Bulgaria.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Aflaţi mai mult despre

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la confiscare în cazul unei anume infracțiuni (Uniunea vamală). UPDATE: Concluzii AG (dreptul UE s-ar opune)”

  1. Constantin SAMFIRA spune:

    CEDO s-a pronuntat in vreo doua cauza oarecum similare, in sensul ca este necesară aprecierea comportamentului titularului dreptului de proprietate, în sensul stabilirii unui anumit grad de vinovăție al acestuia la încălcarea legii (Hotărârea din 24 octombrie 1986, pronunțată în Cauza Agosi împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Hotărârea din 5 mai 1995, pronunțată în Cauza Air Canada împotriva Regatului Unit al Mari Britanii).
    E adevarat ca referirea initiala era la Conventie si nu la Carta, iar Carta pare mai „zgarcita” la capitolul asta.

    Va fi interesant si pentru noi, pentru ca si in Romania exista (ori existau) asemenea situatii (vehiculele care transporta produse accizabile, vehiculele care transporta cereale, vehiculele utilizate pentru infractiuni de braconaj – astea sunt doar situatiile pe care le-am intalnit eu).

    A fost ridicata o exceptie si la a noastra Curte Constitutionala, dar au preferat sa se spele e maini, facandu-se ca nu inteleg.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Aș fi apreciat o trimitere la o jurisprudență CEDO mai de dată recentă, și nu de acum 23 de ani deoarece dreptul e viu mai ales la CEDO.

      Cât despre spălarea pe mâini a lu CCR, contează mult și ce avocat ai care să-ți susțină excepția.

      Am văzut niște argumente atât de vagi susținute pe rolul CCR … de către avocați ce trimiteau la jurisprudență din 1800 toamna (atunci când catadicsesc să invoce niște cauze … și nu doar niște articole, sau chiar toată Convenția în bloc/Carta DFUE), încât chiar nu știu dacă a preferat CCR să se spele pe mâini … sau pur și simplu a răspuns la ce i s-a pus în față.

      • Constantin SAMFIRA spune:

        Si eu as fi fost interest de niste decizii mai recente, dar asta gasisem atunci cand am cautat (mai demult, e drept).
        Iar referitor la C.C., au preferat sa vada jumatate din prevederea legala criticata si sa ignore jumatatea care nu le convenea (a fost respinsa ca inadmisibila).

        • Multumesc.

          Doar pentru ca CCR respinge o exceptie ca inadmisibila asta nu inseamna ca avocatii au invocat corespunzator.
          Ca si inadmisibila poate deveni admisibila – daca stii sa arati jurisprudenta CEDO incidenta + pe a lu CJUE (cand esti in domeniul dreptului UE) + din alte state membre UE. Adica daca stii mai ales sa-i arati lu CCR ca daca nu zice si CCR ceva, risca sa fie izolata de asa maniera incat atunci cand va decide sa zica, se va aplica oricum ce a zis CJUE (adica sa-i arati lu CCR nevoia de interpretare evolutiva a conditiilor de admisibilitate exceptiei de neconstitutionalitate – parte a dreptului de acces la instanta (cf jurisprudentei CEDO) in anumite situatii)). Dar e dificil sa reusesti asta cand invoci CEDO in bloc, sau CEDO de acum 20 de ani.

          Imi cer scuze daca poate parea ca cer prea mult atunci cand cer o jurisprudenta CEDO din ultimii doi ani.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.