Cosmin Vasile

Cele cinci lucruri care trebuie avute în vedere când este numit un arbitru sunt:

1. Experiență juridică generală, care înseamnă ca arbitrul cunoaște dreptul internațional și sistemul de drept relevant pentru disputa în cauză.

2. Experiență tehnică pentru acel tip de contract, pentru ramura din care s-a născut disputa.

3. Experiența lingvistică. E de neimaginat ca arbitrul să nu fie perfect fluent în limba arbitrajului.

4. Patru și cinci – disponibilitate, și încă o dată disponibilitate. De două ori, adică mai importantă ca oricare alta, pentru că oferta de arbitri nu este atât de restrânsă cum se crede, dacă nu te cramponezi la un oraș sau la o jurisdicție. Găsești mai mulți din cei care sunt calificați, cărora nu le lipsește nimic din ce e obligatoriu ca să fie un bun arbitru într-un dosar. Iar dintre aceia care au calitățile acestea, experiența arată, într-un mod dezamăgitor, dacă nu ești atent la acest patru și cinci care se repetă, că nu înseamnă că au și disponibilitatea de timp, de implicare în cauza respectivă. Și degeaba îl numești pe cel care are toate aceste calități dacă nu e disponibil, căci s-ar putea să ofere mai puțin decât cineva care poate nu are atâta experiență, sau nu e atât de familiar cu domeniul tehnic respectiv, dar își dorește cu adevărat și se implică în dosar.

Av. dr. Cosmin Vasile
Managing partner ZAMFIRESCU RACOȚI VASILE & PARTNERS

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii „Constituirea tribunalului arbitral„, ediția 292, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)