Evoluţia mişcării de stânga în SUA şi Donald Trump (9). Raportul procurorului special Robert Mueller
24 septembrie 2019 | Simona M. VRĂBIESCU KLECKNER
Simona M. Vrăbiescu Kleckner
« 8. Alegerile 2018, socializarea Camerei Congresului, Administraţia Trump şi mass-media
Concluziile Raportului Final Robert Mueller
La data de 22 martie 2019, Robert Mueller a predat Raportul Final de 400 de pagini lui William Barr, după 675 de zile de investigaţii, 25 milioane $ cheltuială irosită, 500 de audieri, dar fără o pronunţare de condamnare pentru ”collusion” sau obstrucţia în justiţie, lăsând decizia lui W. Barr.
Când Bill Barr l-a exonerat pe Donald Trump de orice crimă, a fost o nespusă dezamăgire pentru toţi duşmanii lui Trump, iar Barr a fost convocat de Camera Deputaţilor, acolo fiind considerat agentul lui Trump. La urmă, şi R. Mueller a fost convocat la audieri, cu toate că predase Raportul, dar acesta pentru stânga nu era mulţumitor (în imaginea CNN alăturată, R. Mueller, W. Barr şi D. Trump).
La momentul prezentării lui Bill Barr la Senat, convocat de Lindsey Graham, preşedintele Comitetului Juridic, acesta, după audieri, i-a cerut lui Barr începerea investigării originii ideii de ”collusion”, a motivului spionării campaniei Trump, caz numit dintr-o dată ”Spygate”, cât şi a activităţii membrilor DOJ şi FBI (în cadrul FBI se discutase cu colegii din DOJ despre o lovitură ilegală de a destitui pe Trump în baza Amendamentului 25 al Constituţiei).
Ulterior, Bill Barr a numit Procuror Independent pe John Durham pentru investigare.
În fine, la 22 martie 2019, Robert Mueller a predat Raportul său Procurorului General Bill Barr fără a fi găsit dovezi de ”collusion”cu ruşii la alegerile prezidenţiale din 2016. Raportul Final, a apărut după 675 de zile sau 22 de luni de investigaţii, a costat 25 milioane $ irosite şi nu a cuprins o propunere de condamnare. Vestea a fost o mare dezamăgire pentru toţi duşmanii lui Trump: democraţii din Congres, cei din Deep State, mişcarea ”Resistance” sau ”Never Trumpers” şi, evident, majoritatea mass-mediei.
Ca urmare, B. Barr a fost chemat de două ori în Congres. Prima dată, la Cameră, a dat informaţii despre primirea Raportului, iar a doua oară a informat despre condiţiile publicării – în speţă după patru zile şi după eliminarea textelor clasificate.
Raportul publicat a fost difuzat la librării de unde l-am cumpărat imediat. Am văzut că are 400 de pagini şi este împărţit în două părţi numite volume.
Primul volum este dedicat cazului ”collusion” cu ruşii, iar concluzia fermă a lui Mueller arată inexistenţa unei crime şi nevinovăţia lui Trump în campania prezidenţială. Citind volumul m-am convins că Moscova a fost intens implicată în alegerile americane din 2016, dorind în mod special pătrunderea şi comunicarea cu oferte de asistenţă către membrii staff-ului campaniei lui Trump, dar aceştia au refuzat orice colaborare.
Astfel, Mueller, neavând nici o evidenţă în vederea unei conspiraţii cu Guvernul rus, nu a putut incrimina.
În ceea ce priveşte volumul al doilea, despre obstrucţia în justiţie, acesta este un text lipsit de conţinut juridic, redând doar multe comunicări din Casa Albă şi în care concluzia lui Mueller este mai mult decât ambiguă, sens în care reproduc explicaţia sa: „Deoarece am determinat să nu luăm o decizie tradiţională de procuror, nu am tras o concluzie finală despre comportarea Preşedintelui. Evidenţa obţinută despre intenţiile şi acţiunile Preşedintelui prezintă probleme dificile care ar fi trebuit rezolvate dacă acţionam în calitate de procuror tradiţional. Dacă într-adevăr Preşedintele nu a comis nici o obstrucţie în justiţie am face această declaraţie, dar, considerând standardele aplicabile legale, am fost împiedicaţi să decidem.”
Astfel, Raportul Final (în imaginea alăturată, coperta uneia dintre ediţiile publicate ale acestuia) nu ajunge la concluzia că Preşedintele a comis o crimă, dar nici nu îl exonerează. Deci, R. Mueller a lăsat pe Procurorul General B. Barr să tragă concluziile privind obstrucţia în justiţie, cu toate că ar fi fost misiunea sa s-o facă, după 22 de luni şi 25 milioane $ cheltuială, însă, evident, a căutat s-o evite.
Nu am fost mirată de atitudinea ambiguă a lui Robert Mueller, înţelegând situaţia în care se afla: pe de o parte, ca jurist onorabil faţă de W. Barr, cu care se cunoştea de ani de zile, şi, pe de alta, faţă de foştii colegi-prieteni din DOJ şi FBI, considerând că fostul director J. Comey dorise ca Mueller să fie numit de Rod Rosenstein ca inspector special de investigare a lui Trump, în speranţa de a-l îndepărta ca Preşedinte şi, totodată, a-i salva pe toţi cei care au abuzat puterea din Administraţia Obama în favoarea lui Hillary Clinton.
Ca atare, obligaţia de a trage concluzia nevinovăţiei lui Trump a fost deferită lui William Barr, care a hotărât ca împreună cu adjunctul său Rod Rosenstein – cel care supraveghease investigaţia lui Muller timp de 22 luni – să decidă.
Ambii au hotărât că nu exista crima obstrucţiei în justiţie. Stupoarea şi indignarea stângii s-a transformat imediat în desconsiderarea lui B. Barr, Ministrul Justiţiei şi Procurorul General al Americii!!!
Audierea în Congres a Procurorului General William Barr
Apoi, la 30 aprilie, după ce Raportul fusese publicat oficial, Bill Barr a fost invitat la Senat în cadrul Comitetului Judiciar, unde preşedinte este senatorul republican Lindsey Graham. Întrebările şi explicaţiile au fost despre hotărârea lui Barr de a nu acuza pe Trump de crima obstrucţiei.
În timpul audierilor, pe care le-am ascultat timp de cinci ore fără întrerupere, curios a fost – după cum a relevat senatorul Ted Cruz – că ”problema rusească” dispăruse, după ce timp de peste doi ani nu am auzit decât despre ”collusion” cu ruşii. Dar, dintr-o dată, democraţii socialişti din Senat au devenit interesaţi numai de obstrucţia în justiţie şi de faptul că Barr a tras concluzia de nevinovăţie a lui Trump.
Limbajul din timpul audierilor a fost lipsit de demnitate, atacând vehement pe B. Barr pentru concluzia luată de a exonera pe D. Trump. Dar, la încheierea audierii, când a luat cuvântul senatorul L. Graham, acesta a avut decenţa să-i ceară scuze lui B. Barr pentru felul cum a fost atacat.
În urma audierii s-au conturat două aspecte:
1. Democraţii, având suspiciuni faţă de hotărârea lui B. Barr, i-au cerut acestuia demisia, considerându-l ca agent al lui Trump şi, totodată, au cerut audierea lui Mueller în speranţa găsirii unui motiv de condamnare contra lui Trump privind obstrucţia în justiţie (cu toate că obţinerea în Senat a unei majorităţi de două-treimi din voturi ar fi problematică).
2. Senatorul republican Lindsey Graham a conchis că:
a) Procurorul Special Robert Mueller a prezentat raportul după 22 de luni, cu 500 de audieri şi cheltuind 25 milioane $, fără să pronunţe o condamnare – investigarea Preşedintelui Trump fiind considerată a fi încheiată;
b) Va urma investigarea întreprinsă de către DOJ şi Procurorul General William Barr împreună cu raportul înaintat de inspectorul general Horowitz şi de procurorul John Huber despre originea ideii de ”collusion” şi despre activitatea membrilor DOJ şi FBI, cu alte cuvinte, investigarea foştilor investigatori care au abuzat puterea.
Din nou a fost mare stupoare în cadrul mass-mediei dezamăgite.
Imediat după audierea din Senat, a doua zi, la 1 mai, Procurorul General William Barr a fost chemat din nou de membrii din Camera Congresului la audiere, care însă urma a fi efectuată de asistenţii acestora. Evident că el a refuzat, lăsând în urmă nemulţumirea socialiştilor care caută cu orice chip impeachment-ul Preşedintelui Trump. Când? Tocmai când economia înfloreşte zilnic, cu salariile şi numărul locurilor de muncă mărite, dar şi cu şomajul cel mai scăzut din ultimii 49 de ani.
De asemenea, Robert Mueller a refuzat să vină la Congres, dar miercuri, 29 mai a vorbit câteva minute în cadrul DOJ în faţa ziariştilor, însă fără a răspunde la întrebări. El a repetat cu privire la ”collusion” că au existat eforturi multiple din partea ruşilor de a se implica în alegerile din 2016, dar fără cooperarea campaniei lui Trump.
Iar cu privire la obstrucţia în justiţie, fără a lansa o bombă, Mueller totuşi a dat acelaşi semnal ambiguu, spunând că n-a avut destulă evidenţă să vină cu o incriminare oficială, dar că asta nu înseamnă că Trump nu a comis o obstrucţie. Astfel, a lăsat aceeaşi portiţă deschisă pentru satisfacerea stângii din Congres, cât şi a mass-mediei supraexcitate, de a continua posibilitatea unui impeachment.
În urma declaraţiei Mueller, Tom Fitton de la Judicial Watch a spus că aşa o atitudine ambiguă nu fusese deloc misiunea pe care acesta a avut-o şi că ar trebui să fie chemat şi audiat în faţa Congresului pentru explicaţii de etică.
După cererea lui Lindsey Graham şi a republicanilor din Congres, Procurorul General W. Barr a luat măsuri, numind la 13 mai pe John Durham Procuror Independent spre a investiga începutul zvonului ”collusion” şi motivul spionării campaniei Trump, caz numit dintr-o dată ”Spygate” şi privind cel mai mare abuz de putere in istoria juridică a SUA,
Scurt timp după aceea, Andrew McCabe, cel care o investiga în 2015 pe Hillary, într-un interviu la TV, cred că la CBS, a admis că ştia că nu exista legătura lui Trump cu ruşii şi, totodată, că avusese loc o discuţie cu colegii din DOJ în vederea unei lovituri ilegale de a-l destitui pe Trump în baza Amendamentului 25 al Constituţiei, care prevede că: ”În caz de îndepărtare a Preşedintelui, fie în caz de moarte sau destituire, Vicepreşedintele va deveni Preşedinte.”
» 10. Activitatea unor personalităţi de dreapta
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
