Gestionarea transparentă şi eficientă a conflictului de interese în achiziţiile publice
1 octombrie 2019 | Ioana CIOBOTĂ
Ioana Ciobotă
“Conflictele de interese și corupția nu sunt același lucru. Corupția, în general, presupune o înțelegere între cel puțin două persoane, și un folos necuvenit (o mită, o plată, sau un alt fel de folos necuvenit), pe când un conflict de interese survine când o persoană ar putea avea oportunitatea să urmărească îndeplinirea intereselor sale private în detrimentul sarcinilor sale de serviciu”[1], putând astfel lipsi exercitarea acestora de imparțialitatea necesară protejării interesului public.
În cazul în care un conflict de interese apărut în contextul unei proceduri de achiziții publice nu este abordat în mod corespunzător, acesta are un impact asupra regularității procedurilor. El conduce la încălcarea principiilor transparenței, egalității de tratament și/sau nediscriminării, pe care orice contract de achiziții publice trebuie să le respecte.
Standardele internaționale ce definesc Conflictul de interese sunt[2]:
– Recomandarea Consiliului Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare („OECD”) în ce privește managementul conflictelor de interese – „Linii directoare pentru gestionarea conflictelor de interese în serviciul public13”;
– Rezoluția (97)24 a Consiliului Europei privind „douăzeci de principii directoare pentru lupta împotriva corupției”, (în special principiile directoare 1, 3, 9, 10, 13, 14 și 17);
– Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind „codurile de conduită pentru funcționarii publici”, (articolele 5, 6, 7, 8, 13, 14, 16, 18, 20, 21 și 26 din Codul de model de Conduită pentru funcționarii publici);
– Convenția Națiunilor Unite Împotriva Corupției (articolele 5, 7, 8, 9, 10, 12 al. 2. lit.e, și 38).
Noţiunea conflictului de interese are multiple definiții, atât în dreptul internațional, european, dar şi în cel național (în dreptul administrativ și cel penal). Definiția relevantă în domeniul achiziţiilor publice este cea prevăzută în art. 59 și următoarele din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice (“Legea nr.98/2016“). În acest cadru specific, din perspectiva articolului 24 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (Directiva), prin conflict de interese se înţelege: “orice situaţie în care membrii personalului autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziţie care acţionează în numele autorităţii contractante, care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea ori independenţa lor în contextul procedurii de atribuire”.
Cu titlu general, alte norme juridice incidente conflictului de interese, sunt următoarele:
– art. 60 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 98/2016: „(1) Reprezintă situații potențial generatoare de conflict de interese orice situații care ar putea duce la apariția unui conflict de interese în sensul art. 59, cum ar fi următoarele, reglementate cu titlu exemplificativ: (…) d) situația în care ofertantul individual / ofertantul asociat/candidatul/subcontractantul propus/terțul susținător are drept membri în cadrul consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare și/sau are acționari ori asociați semnificativi persoane care sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care se află în relații comerciale cu persoane cu funcții de decizie în cadrul autorității contractante sau al furnizorului de servicii de achiziție implicat în procedura de atribuire”;
– art. 62 din Legea nr. 98/2016: „(1) În cazul în care autoritatea contractantă identifică o situație potențial generatoare de conflict de interese în sensul art. 59, aceasta are obligația de a întreprinde orice demersuri necesare pentru a stabili dacă situația respectivă reprezintă o situație de conflict de interese și de a prezenta candidatului/ofertantului aflat în respectiva situație o expunere a motivelor care, în opinia autorității contractante, sunt de natură să ducă la un conflict de interese.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), autoritatea contractantă solicită candidatului/ofertantului transmiterea punctului său de vedere cu privire la respectiva situație.
(3) În cazul în care, în urma aplicării dispozițiilor alin. (1) și (2), autoritatea contractantă stabilește că există un conflict de interese, autoritatea contractantă adoptă măsurile necesare pentru eliminarea circumstanțelor care au generat conflictul de interese, dispunând măsuri cum ar fi înlocuirea persoanelor responsabile cu evaluarea ofertelor, atunci când le este afectată imparțialitatea, acolo unde este posibil, sau eliminarea ofertantului/candidatului aflat în relație cu persoanele cu funcții de decizie din cadrul autorității contractante”;
– art. 130 alin. (1), (3) și (5) din H.G. nr. 395/2016: „(1) Comisia de evaluare și experții cooptați au obligația de a semna pe propria răspundere o declarație de confidențialitate și imparțialitate prin care se angajează să respecte prevederile art. 129 și prin care confirmă că nu se află într-o situație care implică existența unui conflict de interese. (…).
(4) În cazul în care unul dintre membrii desemnați în comisia de evaluare sau unul dintre experții cooptați constată că se află într-o situație de conflict de interese, atunci acesta are obligația de a solicita de îndată înlocuirea sa din componența comisiei respective cu o altă persoană. (…).
(5) În cazul în care sunt sesizate astfel de situații, autoritatea contractantă are obligația de a verifica cele semnalate și, dacă este cazul, de a adopta măsurile necesare pentru evitarea/remedierea oricăror aspecte care pot determina apariția unui conflict de interese”.
– art. 167 alin. (6) din legea nr. 98/2016: (1) Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care se află în oricare dintre următoarele situaţii:
„(6) Înainte de excluderea unui operator economic în temeiul alin. (1) lit. d), autoritatea contractantă solicită în scris Consiliului Concurenţei punctul de vedere cu privire la indiciile identificate care vizează denaturarea concurenţei în cadrul sau în legătură cu procedura de atribuire în cauză, pe care acesta îl va înainta în termen de maximum 15 zile.”
Prin raportare la dispoziţiile sus-indicate, putem face o primă observaţie, ce constă în noutatea definirii termenului de conflict de interese, acesta nefiind abordat în cadrul legislaţiei anterioare, art. 69 al OUG nr. 34/2006 limitându-se la simpla trimitere către Legea nr. 161/2003[3].
În afara definiţiei existente în art. 59 din Legea nr. 98/2016, trebuie avută în vedere o interpretare in extenso a acestei noţiuni, sens în care se reţine că şi simpla percepţie/aparenţă a unui conflict de interese nu trebuie ignorată, ci remediată de către autorităţile contractante. Spre exemplu, în Ghidul practic destinat membrilor structurilor de conducere, elaborat de un grup de experți din statele membre, sub coordonarea Unității D 2 Prevenirea fraudei – din cadrul OLAF, cu titlul: Identificarea conflictelor de interese în procedurile de achiziții publice referitoare la acțiuni structurale[4], se face vorbire despre semnalele de alertă în procedurile de achiziţii publice, acestea reprezentând un element sau un set de elemente care este neobișnuit prin natura sa sau nu se încadrează în activitatea normală, cum ar fi, spre pildă:
– la nivelul documentelor aferente procedurii de ofertare: ofertele depuse de ofertanți (care se presupune că sunt diferiți), dar a căror corespondenţă este trimisă prin fax de la același număr de telefon;
– la nivelul comportamentului personalului implicat în proiect: exercitarea de presiuni asupra comisiei de evaluare pentru a selecta un anumit contractant sau persoana care ia parte la elaborarea documentelor poate, direct sau indirect, să încerce să influențeze procedura de achiziții pentru a permite, unui membru al familiei, unui prieten sau unui asociat comercial sau financiar să ia parte la aceasta;
– la nivelul procedurii de ofertare (evaluare şi decizie finală): ofertele primite pot fi manipulate în mod fraudulos pentru a ascunde faptul că un ofertant nu a respectat termenul-limită sau nu a furnizat toate documentele necesare;
– la nivelul executării și modificării contractelor de achiziții publice: contractul nu este redactat în conformitate cu normele și/sau specificațiile tehnice și cu documentele aferente procedurii de ofertare.
În aceste situaţii, prezența semnalelor de alertă ar trebui să îi facă pe membrii autorităţii contractante, inclusiv pe cei ai structurilor de conducere mai vigilenți: aceștia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a confirma sau infirma existența riscului unui conflict de interese. Este extrem de important să se răspundă în mod corespunzător unei astfel de situații, urmând ca, ulterior identificării unui potențial conflict de interese, autoritatea contractantă să pună în aplicare prevederile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 98/2016[5]. Analizând, din acest punct de vedere atribuţiunile autorităţii contractante, se conturează obligaţia iniţială a acesteia de remediere a situaţiei de conflict şi doar ulterior acestui demers, în cazul imposibilităţii realizării lui, se poate considera legală excluderea ofertantului din procedura de atribuire.
În acest moment al expunerii, apare incidentă şi modalitatea de probare a conflictului de interese, existent sau inexistent. La acest capitol, regasim îndrumarea cea mai eficientă în jurisprudenţa Curţii de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care a statuat că, în lipsa unor norme ale Uniunii în materie, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atribuția de a le stabili, în temeiul principiului autonomiei procedurale, cu condiția însă ca acestea să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii (principiul efectivității) (a se vedea în acest sens Hotărârea VEBIC, C 439/08, EU:C:2010:739, punctul 63, precum și Hotărârea Nike European Operations Netherlands, C 310/14, EU:C:2015:690, punctul 28 și jurisprudența citată).
Referitor la normele în materie de probațiune în această privință, trebuie să se arate că, potrivit articolului 2 din Directiva 2004/18, autoritățile contractante trebuie să trateze operatorii economici în mod egal și fără discriminare și să acționeze potrivit principiului transparenței. Rezultă că acestora le este atribuit un rol activ în aplicarea acestor principii de atribuire a contractelor de achiziții publice. Dat fiind că această obligație corespunde însăși esenței directivelor referitoare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice (a se vedea Hotărârea Michaniki, C 213/07, EU:C:2008:731, punctul 45), rezultă că autoritatea contractantă este, în orice caz, obligată să verifice existența unor eventuale conflicte de interese și să adopte măsurile adecvate pentru a preveni conflictele de interese, pentru a le identifica și pentru a le remedia. Astfel, în cazul în care ofertantul respins prezintă elemente obiective care pun la îndoială imparțialitatea unui expert al autorității contractante, revine acestei autorități contractante sarcina să examineze toate împrejurările relevante care au condus la adoptarea deciziei referitoare la atribuirea contractului, în scopul de a preveni conflictele de interese, de a le identifica și de a le remedia, inclusiv, dacă este cazul, solicitând părților să furnizeze anumite informații și elemente de probă.[6]
Rolul activ al autorităţii contractante nu trebuie influenţat de confortul existenţei în documentaţia de atribuire a unui formular/declaraţii cu privire la absenţa conflictului de interese. Este recomandat unei autorităţi vigilente să urmărească depunerea declaraţiei enunţate în fiecare etapă a procedurii de achiziţie (pregătirea, evaluarea, monitorizarea și închiderea).
În acest sens, al consecinţelor menţinerii conflictului de interese, încă de la începutul procedurii de atribuire şi până la executarea contractului, prezentăm un exemplu din Ghidul practic destinat membrilor structurilor de conducere, elaborat de un grup de experți din statele membre, sub coordonarea Unității D 2 Prevenirea fraudei – din cadrul OLAF, cu titlul: Identificarea conflictelor de interese în procedurile de achiziții publice referitoare la acțiuni structural:
Cazul nr. 1
Departamentul pentru lupta antifraudă (DLAF) din România a fost informat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului cu privire la un conflict de interese potențial n cadrul unui proiect finanțat din FEDR. Beneficiarul proiectului era un consiliu județean, iar contractul de finanțare încheiat în 2009 viza reabilitarea și modernizarea a 50 km de drumuri județene.
În urma unei proceduri de achiziții publice naționale, derulate în conformitate cu legislația națională privind atribuirea contractelor de achiziții publice, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, beneficiarul a atribuit contractul de lucrări, în valoare de 10 milioane EUR, contractantului S.
După începerea lucrărilor, S a solicitat beneficiarului să fie de acord cu înlocuirea furnizorului de balast selectat inițial cu o altă companie, F, invocând motive economice și obținând aprobarea supervizorului proiectului pentru această modificare. La scurt timp după aceea, s-a solicitat beneficiarului să permită, de asemenea, înlocuirea materialului de construcție folosit (piatră de carieră) cu balast sub formă de pietre și a pus la dispoziție rapoarte de încercare pentru acest material de construcție, care urma să fie furnizat tot de F. Aprobarea proiectantului și a supervizorului proiectului fusese obținută în prealabil.
Consiliul județean a întocmit următoarele documente referitoare la aceste două modificări: rapoarte semnate de coordonatorul de proiect, aprobate și semnate de președintele consiliului județean; un addendum la contractul de lucrări, semnat de președintele consiliului județean, în care era indicat noul furnizor al materialelor de construcție.
Investigațiile DLAF au scos la iveală faptul că F era deținută de două persoane, fiecare având 50 % din acțiunile companiei, iar una dintre acestea era ginerele președintelui consiliului județean, beneficiarul proiectului. Concluzia DLAF a fost că a existat un conflict de interese, deoarece documentele prin care F era acceptat ca furnizor al materialelor de construcție au fos semnate de președintele consiliului județean, care avea o relație de rudenie de gradul întâi cu unul dintre proprietarii F.
Analizând Îndrumarul pentru Autorităţile Contractante privind Conflictele de Interese în Procesele de Achiziţii Publice, în baza Legislaţiei Naţionale privind Achiziţiile Publice şi a Strategiei Naţionale în Domeniul Achiziţiilor Publice, se observă că şi acesta indică[7] repere în identificarea conflictelor de interese, folosindu-se de Jurisprudența CJUE și a instanțelor din România, astfel:
– Conceptul de Conflict de Interese este obiectiv prin natura sa. Pentru a-l putea identifica, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) recomandă să fie ignorată intenția celor vizați și dacă/sau nu aceștia au acționat cu bună credință[8];
– Conflictul de interese (consumat) constituie, în mod obiectiv, o neregulă gravă[9], așa încât nu este nevoie ca acesta să fie însoțit și de alte nereguli pentru a putea fi sancționat; Conflictul de interese în atribuirea contractelor publice este de natură a compromite managementul eficient al fondurilor publice și accesul egal pentru toți operatorii economici fără să mai fie nevoie ca acesta să cauzeze și un prejudiciu material cuantificabil[10];
– Conflictul de interese în cazul unei persoane din cadrul autorității contractante (inclusiv consultantul angajat de către autoritatea contractantă în legatură cu o procedură de achiziții publice) care contribuie la selectarea și atribuirea unui contract pentru o autoritate contractantă, și face ca acest contract să-i fie atribuit direct sau indirect ei însăși/lui însuși este reprezentativ și neechivoc pentru a defini grava disfuncționalitate a respectivei instituții/autorități contractante[11];
– În mod contrar, o persoană sau firmă care a efectuat muncă de cercetare, studii sau acțiuni în legătură cu contracte publice de lucrări, de furnizare, sau de servicii, nu poate fi exclusă de la participarea la procedura de achiziții publice ca ofertant dacă i-a fost dată ocazia să demonstreze că experiența avută în faza anterioară ofertării în legatură cu achiziția respectivă, nu a fost de natură să-i creeze vreun avantaj și astfel să distorsioneze competiția[12].
– Autorității Contractante îi revine sarcina probei în legătură cu existența sau inexistența unui conflict de interese în cazul în care deciziile acesteia în legătură cu procesul de achiziții publice sunt contestate[13]
– Relațiile de muncă dintre persoane cu funcție de decizie din cadrul autorității contractante (spre exemplu, experții cooptați în comisia de evaluare a ofertelor) și unul dintre ofertanți este o situație de natură să atragă obligația autorității contractante să verifice existența/inexistența unei încălcări a legii în materia achizițiilor publice privind prevenirea conflictelor de interese. Contractul de achiziții publice încheiat cu nerespectarea acestei obligații trebuie anulat[14].
În ceea ce priveşte jurisprudenţa instanțelor din România, au fost reţinute, ca emblematice, două decizii:
– Decizia nr. 5764/201342 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (“ÎCCJ”), pronunțată în dosarul nr. 722/59/2011, în care se oferă cheia de interpretare a prevenirii conflictelor de interese prin declararea de către persoana cu funcție de decizie a unei situații de potențial conflict de interese, înainte ca acesta să se producă. Astfel, ÎCCJ reține că persoana cu funcție de decizie: ”Are obligația de a anunța interesul său personal în toate etapele de formare a contractului de concesiune (de achiziție publică – n.a.) […] în privința oricărei decizii ce vizează o problemă în care subzistă acest interes, la un moment anterior începerii dezbaterilor asupra acelei probleme, și nicidecum în cursul acesteia ori la momentul votului”.
– Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015 a Curții Constituționale a României (”CCR”), publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 noiembrie 2015, în care CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma “raporturi comerciale“ din cuprinsul dispozițiilor art. 301 al. 1 din Codul penal este neconstituțională reținând că, spre deosebire de noțiunile “funcționar public“, “soț“, “rudă“, “afin“ și “raport de muncă“ din conținutul infracțiunii, care pot fi definite, noțiunea de “raport comercial“ avea un înțeles normativ determinat și determinabil prin prisma Codului Comercial iar acesta a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil. Menționăm că sintagma “relații comerciale” este folosită în Legea nr. 98/2016 și se aplică ca atare.
Pentru vizualizarea practică a informaţiilor prezentate, am identificat în jurisprudenţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) o decizie[15] ce surprinde mecanismul Conflictului de interese, inclusiv fineţea încadrării corecte de către autoritatea contractantă a unei situaţii cu privire la ofertant. Mai mult, în situaţia ce se va prezenta, este evidenţiată, prin prisma motivelor de excludere, strânsa legătura dintre conflictul de interese – art. 167 lit. e)[16] şi distorsionarea concurenţei – art. 167 lit. f)[17] din Legea nr. 98/2016, ambele fiind cazuri de excludere, al căror cumul asigură autoritatea contractantă de legalitatea măsurilor dispuse.
Problema ce se impune a fi dezlegată, în speţa invocată, este legalitatea acceptării participării la licitaţie a unui ofertant, ce anterior depunerii ofertei, conform unui raport comercial cu autoritatea contractantă, a pus la dispoziţia acesteia documentele procedurii de atribuire (studiu de fezabilitate).
La primă vedere, soluţia poate să fie una simplă, bazată pe dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 98/2016, care nu interzice participarea la procedură a unui candidat/ofertant sau a unei entităţi care are legături cu un candidat/ofertant, a oferit opinii, sugestii sau recomandări autorităţii contractante în legătură cu pregătirea procedurii de atribuire, în cadrul consultărilor prevăzute la art. 139 sau în orice alt mod, inclusiv ca parte a unor servicii de consultanţă, ori a participat în alt mod la pregătirea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că participarea respectivului candidat/ofertant la procedura de atribuire nu este de natură a denatura concurenţa.
În acelaşi sens este şi o altă opinie CNSC[18], în conformitate cu care studiul de fezabilitate nu este considerat parte a documentaţiei de atribuire, astfel cum este noţiunea definită la art. 3 lit. z) din Legea nr. 98/2016 [19], acesta fiind postat în SICAP, prin grija autorităţii contractante, pentru a fi accesat de către toţi ofertanţii. Sub aspectul conflictului de interese, situaţia descrisă nu poate face obiectul unei încadrări corecte, ca temei al excluderii, în contextul lipsei dovedirii distorsionării concurenţei.
Aşadar, se desprinde concluzia că, pentru a exista o situaţie de conflict de interese, nu este suficient ca între ofertant şi autoritatea contractantă să existe o situaţie relaţională, ci trebuie să se compromită şi imparţialitatea ori independenţa lor, în contextul procedurii de atribuire. În aceste condiţii, aspectul distorsionării concurenţei prin participarea în cadrul procedurii de atribuire a unui ofertant care a contribuit la redactarea documentaţiei de atribuire este un fapt ce trebuie demonstrat de către autoritatea contractantă, atunci când îl exclude din procedură pe ofertantul respectiv sau de către un contestator, atunci când sunt atacate actele autorităţii contractante[20].
Mai exact, autoritatea contractantă trebuie să se afle în posesia unor dovezi incontestabile că prestarea serviciilor de elaborare a studiilor de fezabilitate de către ofertantul conduc la distorsionarea concurenţei în atribuirea contractelor de achiziţie publică şi, totodată, să se afle în imposibilitatea de a remedia această situaţie prin alte măsuri mai puţin severe[21].
Văzută dintr-un alt unghi, situaţia exemplificată ar putea încălca art. 167 alin, 1, lit.d), e) si f) din Legea nr. 98/2016, în momentul în care, la întocmirea studiului de fezabilitate, operatorul economic (devenit ulterior ofertant) a avut acces la valoarea totală a investiţiei, cu detalierea pe structura devizului general si eşalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a investitei, iar în documentaţia de atribuire, autoritatea contractantă a încărcat Devizul General si Devizul pe obiecte, fără ca acestea să conţină valorile stabilite[22]. În această ipoteză, este identificat un conflict de interese, având drept consecinţă scurgerea unor informaţii procedurale, ce ar putea fi interpretate în propriu avantaj al ofertantului (fost operator economic responsabil cu întocmirea studiului de fezabilitate).
Din economia celor mai sus arătate, trebuie reţinut că scopul măsurilor impuse de legiuitor în sarcina autorității contractante prin prevederile juridice în materia conflictului de interese, este asigurarea unei concurențe reale, scop ce poate fi obținut, printre altele, prin participarea unui număr cât mai mare de operatori economici la procedura de atribuie, cu evitarea eliminării ofertanților, ca urmare a unui formalism nejustificat al comisiei de evaluare, având ca temei simple prezumții/temeri ale membrilor acestora.
[1] Pag.9 din Ghidul Comisiei Europene “Identifying conflicts of interests in public procurement procedures for structural actions. A practical guide for managers elaborated by a group of Member States’ experts coordinated by OLAF’s unit D2-Fraud Prevention”.
[2] Disponibil aici.
[3] Privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
[4] Pagina 24 – 28 – Capitolul 4 Semnale de alertă.
[5] (3) În cazul în care, în urma aplicării dispozițiilor alin. (1) și (2), autoritatea contractantă stabilește că există un conflict de interese, autoritatea contractantă adoptă măsurile necesare pentru eliminarea circumstanțelor care au generat conflictul de interese, dispunând măsuri cum ar fi înlocuirea persoanelor responsabile cu evaluarea ofertelor, atunci când le este afectată imparțialitatea, acolo unde este posibil, sau eliminarea ofertantului/candidatului aflat în relație cu persoanele cu funcții de decizie din cadrul autorității contractante”.
[6] Pct. 42, 43 şi 44 din Cauza C-538/13.
[7] Pct. 2.11 din Îndrumar Pag. 29, 30, 31 şi 32.
[8] Hotărârea din 20.3.2013 în Dosarul T-415/10, NEXANS FRANCE împotriva JOINT UNDERTAKING FUSION FOR ENERGY, par. 115; Hotărârea CJUE din 10.7.2001 în Dosarul C-315/99, P Ismeri Europa v Court of Auditors, par. 44-48.
[9] Hotărârea în prima instanţă din 15.6.1999 în Dosarul T-277/97, Ismeri Europa Srl v Court of Auditors, par. 123.
[10] Hotărârea în prima instanţă din 15.6.1999 în Dosarul T-277/97, Ismeri Europa Srl v Court of Auditors, par. 146.
[11] Hotărârea CJUE din 10.7.2001 în Dosarul C-315/99, P Ismeri Europa v Court of Auditors, par. 47.
[12] Hotarirea CJUE din 3.3.2005 în Dosarele reunite C-21/03 siC-34/03, FABRICOM SĂ v BELGIUM, par. 36.
[13] Hotărârea CJUE din 14.10.2013 în Dosarul cu nr. C538/13 – cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea Art. 267 TFEU în cazul Lietuvos Aukščiausiasis Teismas eVigilo Ltd împotriva Priešgaisrinės apsaugos ir gelbėjimo departamentas prie Vidaus reikalų ministerijos.
[14] Idem 8.
[15] BO2018_8122
[16] e) se află într-o situaţie de conflict de interese în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză, iar această situaţie nu poate fi remediată în mod efectiv prin alte măsuri mai puţin severe.
[17] f) participarea anterioară a operatorului economic la pregătirea procedurii de atribuire a condus la o distorsionare a concurenţei, iar această situaţie nu poate fi remediată prin alte măsuri mai puţin severe.
[18] BO2017_3075.
[19] z) documentaţia de atribuire – documentul achiziţiei care cuprinde cerinţele, criteriile, regulile şi alte informaţii necesare pentru a asigura operatorilor economici o informare completă, corectă şi explicită cu privire la cerinţe sau elemente ale achiziţiei, obiectul contractului şi modul de desfăşurare a procedurii de atribuire, inclusiv specificaţiile tehnice ori documentul descriptiv, condiţiile contractuale propuse, formatele de prezentare a documentelor de către candidaţi/ofertanţi, informaţiile privind obligaţiile generale aplicabile.
[20] BO2014-0911.
[21] Idem 16.
[22] Ibidem 16.
Jurist Ioana Ciobotă
Expert achiziții publice
* Mulțumim Revistei de Achiziţii Publice
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
