Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

TUE. T 673/17, T-674/17 și T-696/17. Ajutoare de stat. Decizie privind declararea regimului de ajutor incompatibil cu piața internă. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului
01.10.2019 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Ajutoare de stat. Exonerare de la plata impozitului pe profit pusă în aplicare de Belgia în favoarea porturilor sale. Decizie privind declararea regimului de ajutor incompatibil cu piața internă. Noțiunea de activitate economică. Servicii de interes economic general. Activități non-economice. Caracter disociabil. Caracter selectiv.

Din complet a făcut parte jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător român la Tribunalul Uniunii Europene

Prin decizia[1] adoptată la data de 27 iulie 2017, Comisia europeană a stabilit că scutirea de la plata impozitului pe profit în favoarea porturilor belgiene menționate la articolul 180 punctul 2 din Codul impozitelor pe venituri din Belgia (Code des impôts sur les revenus belges[2], CIR) constituie o schemă de ajutor de stat existentă incompatibilă cu piața internă și că Belgia este obligată să elimine scutirea de la plata impozitului pe profit menționată și să supună la plata impozitului pe profit entitățile în favoarea cărora se aplică această scutire.

În esență, Comisia a considerat că activitățile porturilor belgiene erau – cel puțin parțial – activități economice şi că scutirea fiscală în favoarea acestora constituie un ajutor de stat, în măsura în care veniturile scutite de impozitare proveneau din activitățile economice desfășurate. În final, Comisia a constatat faptul că măsura de ajutor în cauză nu putea fi declarată compatibilă cu piața internă și a refuzat să acorde o perioadă tranzitorie pentru punerea în aplicare a acestei decizii.

Împotriva deciziei Comisiei au fost formulate trei acțiuni în anulare, care au făcut obiectul cauzelor T-673/17, Port autonome du Centre et de l’Ouest e.a./Comisia. T-674/17, Port de Bruxelles et Région de Bruxelles-Capitale/Commisia. T-696/17, Havenbedrijf Antwerpen NV and Maatschappij van de Brugse Zeehaven NV/Comisia. Regatul Belgiei a formulat cereri de intervenție în susținerea reclamanţilor, care au fost admise.

Prin hotărârile pronunțate la data de 20 septembrie 2019, Tribunalul a respins acțiunile, considerând că motivele invocate în susținerea lor, referitoare la pretinsul caracter non-economic al activității porturilor, la pretinsa încălcare a criteriului selectivității și la pretinsa incidență a normelor speciale prevăzute la articolele 93 și 106 alineatul 2 TFUE, nu erau întemeiate.

Pentru început, Tribunalul a analizat caracterul economic al activităților desfășurate de porturi sub trei aspecte, respectiv calificarea lor ca întreprinderi, modul de tarifare a serviciilor portuare și diferența între gestiunea porturilor și activitățile comerciale ale utilizatorilor porturilor. În ceea ce privește noțiunea de întreprindere, Tribunalul a amintit că aceasta cuprinde orice entitate care exercită o activitate economică, independent de statutul juridic și de modul de finanțare ale acesteia și, în această privință, constituie activitate economică orice activitate constând în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață dată (Hotărârea din 12 septembrie 2000, Pavlov e.a., C-180/98 à C-184/98, EU:C:2000:428, punctele 74 și 75; Hotărârea din 16 iunie 1987, Comisia/Italia, 118/85, EU:C:1987:283, punctul 7 și Hotărârea din 23 aprilie 1991, Höfner et Elser, C-41/90, EU:C:1991:161, punctul 21). De asemenea, exploatarea comercială și construcția infrastructurii portuare sau aeroportuare în vederea unei asemenea exploatări comerciale constituie activități economice (în acest sens, Hotărârea din 24 octobmrie 2002, Aéroports de Paris/Comisia, C-82/01 P, EU:C:2002:617, punctul 78; Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen et Flughafen Leipzig-Halle/Comisia, C-288/11 P, EU:C:2012:821, punctele 40-43 și Hotărârea din 15 martie 2018, Naviera Armas/Comisia, T-108/16, în recurs, EU:T:2018:145, punctul 78).

Tribunal a arătat că nu este suficient pentru retragerea calității de „întreprindere” să se constate că porturile belgiene nu desfășoară ansamblul activităților economice menționate în considerentul 44[3] al deciziei atacate, dacă și în măsura în care acestea exercită efectiv activități economice. Atunci când examinează caracteristicile generale ale unui regim de ajutor de stat, ca în speță, Comisia poate, în egală măsură, să identifice de manieră generală și abstractă activitățile economice susceptibile să fie desfășurate de porturi, chiar dacă aceste activități nu sunt toate, în orice caz, efectiv desfășurate de fiecare port.

În ceea ce privește modul de tarifare, Tribunalul a amintit că, potrivit jurisprudenței, constituie servicii susceptibile de a fi calificate drept activități economice prestațiile furnizate în mod normal în schimbul unei remunerații. Caracteristica esențială a remunerației rezidă în faptul că aceasta constituie contrapartea economică a prestației în cauză (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C-74/16, EU:C:2017:496, punctul 47 și jurisprudența citată).

În speță, validând interpretarea Comisiei, Tribunalul a arătat că o serie de caracteristici ale tarifelor practicate de porturi (publicitate, nediscriminare) sunt similare celor ale tarifelor practicate în cadrul serviciilor de interes economic general, care sunt activități economice și fac, în principiu, obiectul legislației privind ajutoarele de stat. În mod similar, prețurile sunt publice, nedescriminatorii și stabilite în prealabil în mod unilateral de către furnizor în marea majoritate a activităților economice. În plus, simplul fapt că prețurile sunt fixate de autoritățile portuare cu luarea în considerare a unor bareme fixate prin hotărâre de guvern, nu înseamnă că cererea nu este luată în considerare. În acest sens, tarifele reprezintă un instrument important al politicii comerciale puse în operă de port pentru a atrage armatorii și persoanele cu activități de încărcare să utilizeze infrastructura portuară și întreprinderile să se instaleze pentru a-și dezvolta activitățile de producție sau de servicii.

În ceea ce privește diferența între gestiunea porturilor și activitățile comerciale ale utilizatorilor porturilor, Tribunalul a arătat că punerea la dispoziție atât a infrastructurii portuare, cât și a terenurilor contra plății unei remunerații constituie servicii oferite pe o piață și, prin urmare, constituie activități economice.

Ulterior acestei analize, Tribunalul a examinat caracterul public și de interes general al porturilor și a arătat că circumstanța conform căreia o entitate dispune, pentru exercitarea unei părți din activitățile sale, de prerogative de putere publică, nu o împiedică să fie calificată întreprindere, iar pentru a determina dacă activitățile în cauză sunt cele ale unei întreprinderi în sensul tratatului, trebuie căutată natura acestor activități (în acest sens, a se vedea Hotărârea din 24 octombrie 2002, Aéroports de Paris/Commission, C-82/01 P, EU:C:2002:617, punctele 74 și 75, Hotărârea din 12 iulie 2012, Compass-Datenbank, C-138/11, EU:C:2012:449, punctul 37). Prin urmare, circumstanța că porturile valone prestează servicii de interes general nu este suficientă pentru a li se retrage acestora calificarea de „întreprinderi”, dacă și în măsura în care desfășoară și activități economice, constând în oferirea de bunuri și servicii pe piață în schimbul unei remunerații.

Tribunalul a arătat, de asemenea, că nu există niciun prag sub care ar trebui considerat că ansamblul activităților unei entități ar fi activități non-economice, astfel încât activitățile economice să fie minoritare. De fapt, potrivit jurisprudenței, dacă activitatea economică a unei anumite entități este disociabilă de exercițiul prerogativelor sale de putere publică, entitatea respectivă trebuie să fie calificată ca întreprindere pentru această parte a activităților sale (în acest sens, a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C-74/16, EU:C:2017:496, punctele 44-63).

În continuare, Tribunalul a analizat caracterul selectiv al măsurii pe două paliere: în principal, pornind de la ipoteza că articolul 180 punctul 2 din CIR constituie o derogare de la cadrul de referință și, în subsidiar, pornind de la ipoteza că articolul 180 punctul 2 din CIR nu constituie, formal, o derogare de la cadrul de referință.

În ceea ce privește premisa principală, Tribunalul a arătat că articolul 180 punctul 2 din CIR stabilește o exonerare necondiționată de la impozitul pe profit în favoarea porturilor, care sunt vizate de acesta, în măsura în care porturile efectuează operațiuni cu caracter lucrativ. Tribunalul a amitit că în vederea calificării unei măsuri fiscale naționale ca fiind „selectivă”, într-o primă etapă este necesară identificarea și examinarea prealabilă a regimului fiscal comun sau „normal” aplicabil în statul membru în cauză și, într-o a doua etapă, trebuie să se demonstreze că aceasta derogă de la sistemul comun respectiv, în măsura în care introduce diferențieri între operatorii care se găsesc, în privința obiectivului atribuit sistemului fiscal al statului membru respectiv, într-o situație de drept și de fapt comparabilă (Hotărârea din 8 septembrie 2011, Paint Graphos e.a., C-78/08 à C-80/08, EU:C:2011:550, punctul 49; Hotărârea din 21 decembrie 2016, Commission/World Duty Free Group e.a., C-20/15 P și C-21/15 P, EU:C:2016:981, punctul 57 și Hotărârea din 19 decembrie 2018, A-Brauerei, C-374/17, EU:C:2018:1024, punctul 36). Analizând cadrul legislativ intern, precum și argumentele părților, Tribunalul a conchis, așadar, că în absența articolului 180 punctul 2 din CIR, porturile ar trebui, în principiu, să fie supuse impozitului pe profit. Astfel, în măsura în care sunt implicate într-o exploatare sau în operațiuni cu caracter lucrativ, porturile se găsesc într-o situație de fapt și de drept comparabilă cu cea a societăților supuse impozitului pe profit, în ceea ce privește beneficiile pe care le obțin din aceste activități, iar exonerarea de care beneficiază în temeiul articolului 180 punctul 2 din CIR constituie o diferență de tratament care poate, în esență, să fie calificată discriminatorie. Prin urmare, măsura în cauză este prima facie selectivă, dacă ea constituie o derogare de la cadrul de referință (reprezentat de articolele 1 și 2 din CIR) și introduce o diferențiere între porturi și societățile supuse impozitului pe profit, deși, prin raportare la obiectivul acestui cadru de referință, aceste entități se găsesc într-o situație de fapt și de drept comparabilă.

În ceea ce privește premisa subsidiară, Tribunalul a subliniat că, presupunând chiar că articolul 180 punctul 2 din CIR nu derogă de la cadrul de referință reprezentat de articolul 1 și 2 din CIR, această dispoziție identifică nominal anumite entități, mai exact porturile, și le exonerează, astfel, necondiționat, de la plata impozitului pe profit, deși se găsesc, în ceea ce privește beneficiile obținute din „activități economice” într-o situație comparabilă cu cea a altor întreprinderi (persoanele juridice rezidente) supuse impozitului pe profit. Porturile sunt, prin urmare, identificate ca o categorie privilegiată de aceste dispoziții, din cauza caracteristicilor proprii și a sectorului de activitate căruia îi aparțin.

Hotărârile, cu referințele Port autonome du Centre et de l’Ouest și alții/Comisia (T‑673/17, nepublicată, EU:T:2019:643), Le Port de Bruxelles și Région de Bruxelles-Capitale/Comisia (T‑674/17, nepublicată, EU:T:2019:651) şi Hotărârea din 20 septembrie 2019, Havenbedrijf Antwerpen și Maatschappij van de Brugse Zeehaven/Comisia (T‑696/17, EU:T:2019:652), pot fi consultate integral pe site-ul Curia (în limbile de procedură – franceză, franceză, respectiv olandeză – iar ultima și în limba franceză).


[1]Decizia (UE) 2017/2115 a Comisiei din 27 iulie 2017 privind schema de ajutor nr. SA.38393 (2016/C, ex 2015/E) pusă în aplicare de Belgia – Fiscalitatea porturilor în Belgia, accesibilă în limba română aici.
[2] În conformitate cu articolul 1 din Codul impozitelor pe venituri, în versiunea aplicabilă faptelor, „societățile” cu sediul în Belgia sunt plătitoare de impozit pe profit („impôt des sociétés” sau „ISoc”). În schimb, persoanele juridice cu sediul în Belgia, altele decât „societățile”, sunt plătitoare de impozit pe venituri, denumit impozit pe persoane juridice („impôt des personnes morales” sau „IPM”). Articolul 2 din CIR definește o „societate” ca fiind „orice societate, asociație, instituție sau organism oarecare constituit în mod corespunzător, care are personalitate juridică și este angajată într-o activitate de exploatare sau în operațiuni cu caracter lucrativ”. Articolul 180 punctul 2 din CIR prevede că o serie de porturi belgiene nu sunt plătitoare de impozit pe profit. Articolul 220 punctul 2 din CIR prevede că persoanele juridice care sunt scutite de la plata ISoc, în conformitate cu articolul 180 din CIR, sunt plătitoare de impozit pe persoane juridice. Impozitul pe persoane juridice nu vizează suma totală a veniturilor sau a profiturilor, ci numai anumite tipuri de venituri. În conformitate cu articolul 221 din CIR, în cazul persoanelor juridice plătitoare de impozit pe persoane juridice, impozitul se percepe doar pe venitul cadastral provenit din bunurile lor imobile situate în Belgia și pe veniturile și încasările provenite din investițiile de capital și bunuri mobile. În plus, ratele aplicabile diferitelor tipuri de venituri supuse impozitului pe persoane juridice corespund, de regulă, ratelor impozitului pe proprietate sau ale impozitului pe bunuri mobile și sunt în general mai mici decât ratele aplicabile în ceea ce privește impozitul pe profit (33,99 %).
[3] Constând în: serviciul general de oferire de acces navelor la infrastructura portuară, în schimbul unei plăți denumite în general „taxă portuară”, servicii specifice cum ar fi pilotarea, ridicarea, manipularea, amararea, în schimbul unei plăți și serviciul de punere la dispoziție, contra unei taxe, de infrastructuri sau terenuri unor întreprinderi care utilizează respectivele spații pentru propriile lor necesități sau pentru a furniza navelor anumite servicii specifice deja menționate.


Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Jurisprudență, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO