TOP LEGAL
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Femeie însărcinată sau persoană însărcinată: criza limbajului sau… criza dreptului familiei?
04.10.2019 | Lavinia TEC


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Lavinia Tec

Lavinia Tec

„Totul e aici, căutați împărăția și dreptatea lui Dumnezeu și restul vi se va da pe deasupra. Dar noi căutam restul și nu găsim nimic. Nu numai că nu aducem împărăția, dar o și ruinăm cu statele, armatele, tribunalele, universitățile și fabricile noastre”. Replică din filmul Malmkrog, Cristi Puiu

La începutul acestui an a fost publicat pe JURIDICE.ro articolul „Femeie însărcinată sau persoană însărcinată? Ofuri despre criza limbajului politic și juridic contemporan”. Autorul, dl. av. dr. Florentin Țuca, preocupat de modul în care pe altarul corectitudinii politice sunt jertfite drepturile omului, iar libertatea de exprimare este sacrificată în numele sensibilității indivizilor care aparțin unor grupuri identitare, își începea articolul cu dezbaterile și neînțelegerile din cadrul Ministerului de Externe britanic asupra sintagmei ”femeie însărcinată”. Desigur, e uluitor faptul că în anul 2017, cabinetul primului ministru britanic și Ministerul de Externe își băteau capul cu semantica și nu cu Brexitul, însă nu e deloc uluitor că s-a întâmplat asta în țara lui George Orwell, care a transmis o serie de avertismente despre corupția limbajului, Ministerul Adevărului și poliția gândirii în romanul său 1984.

Ei bine, săptămâna trecută, cea mai înaltă instanță de dreptul familiei din Marea Britanie și-a bătut capul tot cu… sintagmele femeie însărcinată și persoană însărcinată în încercarea de a defini cuvântul „mamă”. Lecturând speța și reluând alte spețe pe care le-am analizat altă dată, am constatat că nu-i deloc simplu să definesc „mama”. E chiar foarte complicat, după cum vom vedea, și chiar foarte dăunător, dacă nu ne pricepem.

1. Persoana însărcinată care naște este tată sau… mamă?

Răspuns din Anglia

Freddy McConnell, în vârstă de 32 de ani, jurnalist multimedia la The Guardian, a experimentat disforia de gen încă din copilărie și, în 2010, și-a dat seama că era trans. McConnell a trăit de mult timp ca bărbat, și, întru această „identitate”, a început tratamentul cu testosteron în aprilie 2013, suportând o intervenție chirurgicală de remodelare toracică în Florida[1]. A decis însă să-și păstreze aparatul reproducător feminine. În 2016, dorind să aibă un copil, a apelat la serviciile unei clinici de fertilizare care l-a sfătuit să întrerupă tratamentul hormonal cu testosteron. Ciclul menstrual a repornit și, în 2017, a rămas „însărcinat” cu ajutorul unui donator de spermă. A născut în 2018. La înregistrarea nașterii copilului a solicita să fie menționat ca „tată”, însă registratorul i-a respins cererea, înregistrându-l ca „mamă”, deși era posesorul unui certificat de recunoaștere a genului, de unde rezulta clar că potrivit legii este recunoscut ca „bărbat”. Nemulțumit de soluția registratorului de stare civilă, McConnell s-a adresat instanței pentru a fi înregistrat ca „tată” și recunoscut ca atare.

La data de 25 septembrie 2019, Sir Andrew McFarlane, președintele secției de familie din cadrul High Court, a decis că „maternitatea” este despre sarcină și naștere, indiferent dacă persoana care este însărcinată și dă naștere este considerat în drept bărbat sau o femeie. „A fi „mamă” sau „tată”, în ceea ce privește concepția, sarcina și nașterea unui copil nu este neapărat specific genului”, a concluzionat McFarlane după ce McConnell a solicitat controlul judiciar. „Există o diferență semnificativă între genul unei persoane și statutul său de părinte. A fi „mamă”, deși până acum [mama] a fost asociată întotdeauna cu a fi femeie, este statutul acordat unei persoane care suferă procesul fizic și biologic de a duce o sarcină și a naște.”

Deci, persoana însărcinată care naște este… „mamă. 

2. Mama este femeie sau… bărbat? Tata este femeie… sau bărbat?

Dacă procesele de concepție, sarcină și naștere nu sunt specifice genului, atunci înseamnă că „mama” poate fi femeie, bărbat sau persoană cu gen neutru ori fără gen sau transgen.

Răspuns din Germania

În anul 2015, Curtea Federală a Germaniei a lămurit cine este „tata” într-o speță interesantă. O persoană care la naștere a fost identificată de sex bărbătesc a făcut tranziția de la bărbat la femeie. Înainte de a fi supus tratamentului hormonal și-a congelat sperma în vederea concepției în viitor a unui copil cu gameții săi. Ulterior obținerii certificatului de recunoaștere a noului sex – sexul femeiesc – a încheiat un parteneriat civil înregistrat cu o femeie cu care a conceput un copil cu sperma sa (colectată pe când era bărbat)[2]. În disputa juridică privind recunoașterea sa ca „mamă”, Curtea a hotărât că are statutul de „tată” deoarece, pe de o parte, potrivit legii germane, mama este femeia care naște, iar pe de altă parte, legea privind transsexualii stabilește că schimbarea genului unei persoane nu modifică relația legală între un părinte și un copil, chiar dacă acesta s-a născut după finalizarea tranziției.

Deci, tata poate fi femeie.

În septembrie 2017, Curtea Federală de Justiție a refuzat cererea unui bărbat transgender de a fi înregistrat ca tatăl copilului pe care l-a conceput în 2013[3]. Reclamantul a făcut tranziția legală în 2011 și a rămas „însărcinat” prin inseminare artificială folosind sperma unui terț donator. După naștere, registrul de stare civilă a refuzat să-l înregistreze ca tată și l-a înscris ca mamă în certificatul de naștere, cu numele de naștere feminin.

Deci, mama poate fi bărbat.

3. Ce este femeia? Dar bărbatul?

Hmmm! Dificile întrebări, azi, și destul de inconfortabile. Ezit să răspund pentru a nu ofensa pe nimeni, deși JURIDICE.ro nu are încă angajat un ”cititor de sensibilitate”[4], o nouă profesie în mediul publicistic. În realitate, constat că e o adevărată știință (nouă) pe care, îmi dau seama, nu o stăpânesc. După ce înaintașii noștri au fost preocupați să deslușească tainele masculinității și ale feminității, ceața s-a așezat peste tot ce am citit, experimentat și învățat despre bărbați și femei.

4. Contracte în loc de sex, legi pentru gen sau gen în afara legii

Fractura între sexualitate și procreare presupune contractualizarea filiației. În realitate, azi, contractul ține loc de sex, atunci când un copil este conceput prin reproducerea umană, artificială și/sau gestația pentru altul ori în caz de concepție artizanală. În realitate, poate exista un grup de contracte (terț donator – întreprinderea de servicii medicale de fertilizare; părinte de intenție – întreprinderea de servicii medicale de fertilizare; părinte de intenție – mamă purtătoare; mama purtătoare – întreprinderea de servicii medicale de fertilizare). Unii dau și alții iau.

O dată cu contractualizarea filiației există tendința de estompare a sexului biologic părților contractante. Nu interesează pe nimeni sexul biologic, ci contractul. Sexul biologic este irelevant de vreme ce fiecare este liber să-și aleagă genul cu care se identifică. Iar pentru asta fie există legi, legi care eliberează ființa umană de ura față de corpul său, de ura față de sexul său biologic, ura față de sexualitate, fie nu există legi, dar există ideologie. Eliberarea de sex a venit la pachet cu eliberarea femeilor și a bărbaților de rolurile lor.

5. A/al cui fiică/fiu e sau… al cui copil e?

După cum se poate observa, azi, filiația unui copil este incoerentă pentru că se poate fundamenta sau nu pe legătura biologică a celor care sunt juridic recunoscuți ca părinți. Sunt evidente tensiunile dintre filiație și procreare. Spre exemplu, în cazul reproducerii umane asistate medical, cel care și-a manifestat intenția de a deveni părinte are dreptul de a fi părinte, pe când terțul donator are dreptul de a nu fi părinte. O persoană este părinte biologic, dar nu și juridic. Un copil este copilul biologic al unui donator anonim, dar este fiul recunoscut juridic al celui care și-a declarat intenția să fie părintele său.

Fractura între biologie, procreare și filiație poate distorsiona relațiile sociale. Spre exemplu, tatăl biologic, un terț donator anonim, se poate căsători cu fiica născută din gameții săi, pentru că nu este tată recunoscut juridic. Sângele le face rude, însă legea nu. Ce este ea? Fiică-soție? Apoi, două persoane concepute cu gameții aceluiași terț donator anonim sunt frați, rude de sânge, dar nu au niciun impediment legal la căsătorie, dacă au părinți de intenție diferiți. Lor nu li se aplică prohibiția în materia căsătoriei, nefiind rude din punct de vedere juridic. Dacă se căsătoresc, ce sunt ei? Frați-soți? Totodată, relațiile dintre ei nu pot fi considerate incestuoase pentru că rudenia nu e determinată de sânge, ci de lege.

În acest context, copiii devin victimele propriilor părinți biologici, donatori de profesie, și ai statului, care îi protejează pe donatori prin anonimat și confidențialitate. Cel care are dreptul de a nu fi părinte este protejat față de progenitura sa.

6. Ceva e putred în mediul academic din Canada? Confesiunea unui ”influențăr” sau… titular de manipulare

Recent, Christopher Dummitt, istoric al politicii și culturii, profesor universitar, a făcut o confesiune[5]. Mărturisește că are carnet de ”inginer social”, fiind unul dintre cei care a propagat în mediul academic teoria că genul este un construct social. Fiind istoric de gen a insistat asupra faptului că nu există niciun sex, că genul se bazează doar pe cultură. El mărturisește că a fost uluit să vadă cu ce viteză s-a propagat ideologia de gen susținută de el. Prima sa carte publicată pe această temă a fost The Manly Modern: Masculinity in Postwar Canada, în 2007. Cartea include cinci studii de caz de la mijlocul secolului al XX-lea, toate centrate pe Vancouver, în care s-a discutat public despre aspectele „masculine” ale societății. Deși nu a câștigat niciun premiu, se pare că aceasta a devenit una dintre acele cărți pe care savanții le citesc ori de câte ori vor să scrie despre istoria masculinității. Google Scholar arată că, în luna iulie 2019, cartea a fost citată de 112 ori. De asemenea, Christopher Dummitt a publicat un articol din lucrarea sa de disertație, care se pare că a avut o acoperire mai largă decât munca lui savantă. Articolul Finding a Place for Father: Selling the Barbecue in Postwar Canada, privea legătura dintre bărbați și grătar în Canada anilor ’40 și ‘50. A fost publicat pentru prima dată în 1998, iar de atunci a fost republicat de mai multe ori în manuale pentru studenți. Mulți studenți care citeau pentru prima dată despre istoria Canadei, au fost nevoiți să citească acel articol pentru a afla despre istoria sexului și despre construcția socială a genului. Metodologia utilizată de Christopher Dummitt, centrată pe metodologia lui Foucault, a funcționat foarte bine. În primul rând, ca istoric, a subliniat că știa că există o mare variabilitate culturală și istorică, apoi a insistat că sexul nu fusese definit în același mod, întotdeauna și pretutindeni și că nu există niciun precedent sau fundament istoric pentru diferența sexuală înrădăcinată în bazele biologice. El a mărturisit că în realitate, teoriile sale nu au avut niciun fundament științific, ci se bazau pe un set de credințe pre-formate care sunt încorporate în penumbra disciplinară a studiilor de gen. De asemenea, a mărturisit că cercetările sale nu au dovedit nimic. El doar a presupus că genul este o construcție socială și a continuat pe această bază. Mărturisește că l-au ajutat enorm evocarea numelor unor filosofi francezi și a unui sociolog australian, R. W. Connell, pe care i-a citat frecvent în lucrările sale, acestea fiind citate la rândul lor de alți autori.

În opinia sa, realitatea este că actuala acceptare – aproape totală social în anumite cercuri – a constructivismului pare să fie mai mult „rezultatul schimbărilor demografice din mediul academic”.

Regretul său este că, acum, ideile sale sunt peste tot, fiind preluate de activiști și guverne pentru a legifera un nou cod moral de conduită. Ideile sale se află în centrul discuțiilor despre drepturile trans și politica privind sportivii trans în sport. Regretă că, azi, ideile sale devin reguli de drept care „amenință cu repercusiuni pe oricine sugerează că sexul ar putea fi o realitate biologică”. Regretă că, azi, „pentru mulți activiști, o astfel de afirmație este echivalentă cu discursul de ură”.

Se înțelege că influențărul își mărturisește… păcatul miniciunii… în știință.

Ideile au consecințe, dar ideile rele au victime!

7. În loc de concluzii

Cu certitudine, putem afirma că nu asistăm doar la criza limbajului, ci și la o veritabilă criză a dreptului familiei, derivată din criza indentitară a ființei umane – femeie, bărbat, trans. Definirea sau, mai degrabă, redefinirea unor termeni de bază din dreptul familiei ne creează dificultăți în procesul de gândire. Gândim cu ajutorul cuvintelor, al sensurilor și al semnificațiilor lor.

Una dintre concluziile asupra temei reproducerii umane asistate medical, cu care am plecat de la Conferința națională de dreptul familiei de săptămâna trecută, în urma conversațiilor cu un coleg universitar – un om minunat, preocupat la fel ca alți juriști de mutațiile produse în societate și în drept în ultimii ani – a fost că în fața noastră se desfășoară simultan trei… distopii: 1984, Minunata lume nouă și Povestea slujitoarei. Aș mai adăuga și Farenheit 451.

Cum altfel am putea caracteriza vremea în care sexul biologic, atracția sexuală între un bărbat și o femeie, erotismul, sexualitatea, procrearea bazată pe relații sexuale, familia par să fie obstacole pentru noua ordine socială?

Cum altfel am putea caracteriza vremea în care este legiferată ura față de propriul corp (desacralizarea corpului fiind deja admirabil ilustrată și de o serie de SF-uri distopice și ucronice, ajungându-se la căsătorii cu roboți umanizați sentimental, oricum mai empatici decât ființele umane), propria sexualitate și familie?

Cum altfel am putea caracteriza vremea în care este legiferată exploatarea corpului femeilor, mame-surogat, adevărate slujitoare?

Cum altfel am putea caracteriza vremea în care limbajul este corupt, istoria civilizației ștearsă sau golită de scopurile fundamentale, integritate, spiritualitate iar adevărul obiectiv înfrânt prin relativismul cultural? Când cărțile, revistele, articolele, scriiturile ”se ard” cu cenzură?

În loc de concluzii… o întrebare: rezistență, obediență, divergență?

* Titlul a fost stabilit cu acordul autorului articolului ” Femeie însărcinată sau persoană însărcinată? Ofuri despre criza limbajului politic și juridic contemporan”, disponibil aici.


[1] Disponibil aici.
[2] A se vedea Kammergericht, Berlin, XII ZB 459/2016, 29.12.2017.
[3] Disponibil aici.
[4]Sensitivity reader” este o meserie nouă, al cărei rol este de a verifica dacă pasajele dintr-o anumită carte sunt sau nu ofensatoare pentru o categorie sau alta de oameni. Această meserie se dezvoltă în Statele Unite ale Americii cu o viteză semnificativă, urmărind să protejeze sentimentele unor oameni în fața unei scriituri. Altfel spus, se ocupă cu cenzura.
[5] Disponibil aici.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Femeie însărcinată sau persoană însărcinată: criza limbajului sau… criza dreptului familiei?”

  1. Mihai BULUGEA spune:

    Eu propun ca pe acest subiect, sa intrebam un ayatollah impartial, apropos de multiculturalism, dismorfism, schizofrenism si alte asemenea. A se vedea interviul lui Yuri Bezmenov, „how to brainwash a nation”. Vine Partidul intr-un final si le rezolva pe toate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate