Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Pre-insolvența – la ce să se aștepte companiile aflate în dificultate financiară?
04.10.2019 | Octavian POPESCU, Iuliana BIDALACHE

JURIDICE - In Law We Trust
Octavian Popescu

Octavian Popescu

Iuliana Bidalache

Iuliana Bidalache

Astfel cum multi dintre practicienii insolventei cunosc deja, pana la data de 17 iulie 2021, legiuitorul roman va fi nevoit sa adope si sa publice noi reglementari ale legislatiei actuale din domeniul mecanismelor de prevenire a insolventei si de insolventa, in sensul implementarii prevederilor Directivei (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventiva, remiterea de datorie si decaderile, precum si masurile de sporire a eficientei procedurilor de restructurare, de insolventa si de remitere de datorie („Directiva 2019/1023”).

Desi poate parea un pic prematura o discutie referitoare la prevederi legislative ce nu au fost inca adoptate, consideram extrem de utila o prezentare a unora dintre prevederile ale caror obligativitate va fi impusa in sarcina legiuitorului roman, prin perspectiva accentului pus de Parlamentul European si Consiliul UE pe mecanismele de restructurare a companiilor in afara procedurilor in insolventa, fiind clara o predilectie a institutiilor europene in a impune obligatia pentru toate statele membre de a institui proceduri de restructurare preventiva care sa respecte anumite principii minime de eficacitate.

Deci, la ce trebuie sa se astepte o societate care se afla in dificultate financiara si care doreste sa apeleze, in afara procedurii de insolventa reglementata in dreptul nostru, la un plan de restructurare?

Cu toate ca legea ce reglementeaza in prezent procedurile de prevenire a insolventei prevede doua mecanisme prin care s-ar putea evita „stigmatul” insolventei, pana in prezent aceste doua proceduri (i.e., mandatul ad-hoc si concordatul preventiv) sunt prea putin utilizate in practica noastra pentru a putea concluziona ca, intr-adevar, isi ating scopul de a preveni insolventa si de a asigura viabilitatea intreprinderii.

Astfel, Directiva 2019/1023 instituie in sarcina statelor membre obligatia de a adopta anumite prevederi prin care sa asigure ca (i) intreprinderile si intreprinzatorii viabili aflati in dificultate financiara au acces la cadre nationale eficace de restructurare preventiva care le permit sa continue sa functioneze; (ii) intreprinzatorii insolventi sau supraindatorati care sunt onesti pot beneficia de o remitere completa de datorie dupa scurgerea unei perioade rezonabile care sa le permita astfel o a doua sansa; si (iii) procedurile de restructurare, de insolventa si de remitere de datorie devin mai eficace, in special prin scurtarea duratei acestora.

In concret, pana la 17 iulie 2021, Statul Roman va fi obligat sa modifice legislatia in domeniul pre-insolventei si insolventei si sa asigure, printre altele:

1. accesul debitorilor la unul sau mai multe instrumente de avertizare timpurie clare si transparente care sa permita detectarea circumstantelor care ar putea da nastere probabilitatii insolventei si care le pot semnala acestora necesitatea de a actiona fara intarziere; informatiile cu privire la accesul la instrumente de avertizare timpurie vor trebui sa fie disponibile online publicului iar, in special pentru IMM-uri, aceste informatii trebuie sa fie usor de accesat si prezentate intr-un format usor de utilizat;

2. ca, atunci cand exista o probabilitate de insolventa, debitorii au acces la un cadru de restructurare preventiva care le ofera posibilitatea de a se restructura, in vederea prevenirii insolventei si a asigurarii viabilitatii lor, fara a aduce atingere altor solutii pentru evitarea insolventei, protejand astfel locurile de munca si mentinand activitatea economica;

3. ca debitorii care recurg la proceduri de restructurare preventiva isi pastreaza total, sau cel putin partial, controlul asupra activelor lor si asupra activitatii lor curente;

4. obligativitatea numirii unui practician in domeniul restructurarii pentru a acorda debitorului si creditorilor asistenta in negocierea si elaborarea planului cel putin in urmatoarele cazuri:
a. atunci cand o suspendare generala a executarilor silite individuale este acordata de catre o autoritate judiciara sau administrativa, iar autoritatea judiciara sau administrativa decide ca un astfel de practician este necesar pentru protejarea interesului partilor; ca un element de noutate, suspendarea executarilor silite va putea fi acordata in cadrul procedurilor de prevenire a insolventei pentru o perioada de maxim 12 luni;
b. atunci cand planul de restructurare trebuie sa fie confirmat de o autoritate judiciara sau administrativa prin impunerea unui plan de restructurare in pofida neacceptarii unor creditori, fie acestia din mai multe clase,
c. atunci cand numirea respectiva este solicitata de debitor sau de o majoritate a creditorilor, cu conditia ca, in acest ultim caz, costul practicianului sa fie suportat de creditori.

5. posibilitatea ca autoritatile judiciare sau administrative sa dispuna ridicarea unei suspendari a executarilor silite individuale in urmatoarele cazuri:
a. suspendarea nu mai indeplineste obiectivul de a sprijini negocierile privind planul de restructurare, de exemplu daca devine evident faptul ca o proportie din creditorii care, in temeiul dreptului intern, ar putea impiedica adoptarea planului de restructurare nu sustin continuarea negocierilor;
b. la cererea debitorului sau a practicianului in domeniul restructurarii;
c. in cazul in care dreptul intern prevede acest lucru, atunci cand unul sau mai multi creditori ori una sau mai multe clase de creditori sunt sau ar fi prejudiciate in mod injust de suspendarea executarilor silite individuale; sau
d. in cazul in care dreptul intern prevede acest lucru, atunci cand suspendarea are drept rezultat insolventa unui creditor.

6. eliminarea dreptului creditorilor de a refuza executarea contractelor in derulare, de a rezilia sau a nu executa in mod anticipat aceste contracte, de a le modifica in detrimentul debitorului, in virtutea unei clauze contractuale care contine astfel de masuri, numai pe motivul:
a. unei cereri de deschidere a unei proceduri de restructurare preventiva;
b. unei cereri de suspendare a executarilor silite individuale;
c. deschiderii unei proceduri de restructurare preventiva; sau
d. acordarii unei suspendari a executarilor silite individuale ca atare.

7. ca expirarea unei suspendari a executarilor silite individuale fara adoptarea unui plan de restructurare nu duce in sine la deschiderea unei proceduri de insolventa care ar putea conduce la lichidarea debitorului, cu exceptia cazului in care celelalte conditii pentru aceasta deschidere prevazute de dreptul intern sunt indeplinite.

Desi o parte dintre aceste prevederi se regasesc intr-o forma sau alta si in legislatia actuala privind mecanismele de prevenire a insolventei, este evident ca o reglementare mai clara a conditiilor si a drepturilor de care se pot prevala debitorii care doresc sa implementeze un plan de restructurare ar putea mari considerabil sansele ca acestia sa iasa din dificultatea financiara in care se afla la un moment dat, fara a apela la „protectia” acordata de insolventa.

Alte modificari importante ce ar trebui sa se regaseasca in legislatia viitoare privind mecanismele de prevenire a insolventei sunt cele referitoare la protectia finantarii noi si a finantarii intermediare si la remiterea de datorie.

In acest sens, Directiva 2019/1023 prevede ca statele membre trebuie sa se asigure ca finantarea noua si finantarea intermediara sunt protejate in mod adecvat, astfel ca, in cazul insolventei ulterioare a debitorului:
a. finantarea noua si finantarea intermediara nu vor fi declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silita; iar
b. persoanele care ofera astfel de finantari nu isi vor atrage raspunderea civila, administrativa sau penala, pe motivul ca o astfel de finantare ar fi fost in detrimentul masei credale, cu exceptia cazului in care sunt prezente alte motive suplimentare prevazute de dreptul intern.

Totodata, statele membre vor trebui sa se asigure ca, in cazul insolventei ulterioare a unui debitor, tranzactiile care sunt rezonabile si imediat necesare pentru negocierea unui plan de restructurare nu sunt declarate nule, anulabile sau exceptate de la executarea silita pe motivul ca astfel de tranzactii sunt in detrimentul masei credale. Astfel de tranzactii sunt:
a. plata unor taxe si costuri pentru negocierea, adoptarea sau confirmarea unui plan de restructurare;
b. plata unor taxe si costuri pentru consultanta profesionala solicitata in legatura stransa cu restructurarea;
c. plata salariilor lucratorilor pentru munca deja prestata, fara a aduce atingere altor forme de protectie prevazute in dreptul Uniunii sau in dreptul intern;
d. orice plati si viramente efectuate in cursul normal al activitatii, in afara celor mentionate mai sus.

In ceea ce priveste remiterea de datorie, Directiva prevede ca statele membre au obligatia de a se asigura ca intreprinzatorii insolventi au acces la cel putin o procedura care poate sa conduca la o remitere completa de datorie, iar perioada dupa care datoria intreprinzatorilor insolventi poate fi remisa integral nu poate fi mai mare de trei ani.

Totodata, este prevazuta si obligatia ca, atunci cand un intreprinzator insolvent obtine remiterea de datorie, orice decadere din dreptul de a demara sau de a exercita o activitate comerciala, economica, mestesugareasca sau profesionala exclusiv pe motivul ca intreprinzatorul este insolvent inceteaza sa produca efecte cel mai tarziu la sfarsitul perioadei premergatoare remiterii de datorie.

Dupa expirarea perioadei premergatoare remiterii de datorie, decaderile mentionate mai sus inceteaza sa produca efecte fara a fi nevoie sa i se solicite unei autoritati judiciare sau administrative sa deschida o procedura suplimentara.

Desi publicata recent, cu un termen de implementare de aproape doi ani de zile, Directiva este neechivoca in a statua ca scopul sau este acela ca fiecare stat membru sa implementeze cadre de restructurare preventiva eficiente, care sa le permita debitorilor sa se restructureze intr-un mod eficace, intr-un stadiu timpuriu, in vederea evitarii insolventei, limitand astfel lichidarea inutila a societatilor viabile. In ce masura aceste prevederi vor fi implementate de leguitorul roman intr-un cadru legislativ clar si vor fi aplicate de practicienii si profesionistii nostri intr-o maniera indreptata spre restructurarea companiilor in afara procedurilor de insolventa, doar timpul ne va spune.

Avocat Octavian Popescu
Avocat Iuliana Bidalache

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.