ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

H. Patrick Glenn, povestitorul comparativist și ale sale Tradiții juridice ale lumii. Legal Traditions of the World de H. Patrick Glenn
08.10.2019 | Diana MOCANU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Diana Mocanu

Diana Mocanu

Totul în legătură cu această carte exhibă o atracție irezistibilă. Fie că e vorba de curiozitățile juridice pe care le inventariază, de succesul pe care l-a avut în ciuda sau poate și datorită criticilor sau de inovatorul și ambițiosul proiect descriptiv-explicativ pe care îl întreprinde, această odisee legală transcede limitele “lumii cunoscute” a dreptului comparativ pentru a ne oferi o perspectivă care, deși imperfectă, are marele merit de a inspira și libera gândirea cititorului la posibilitatea unei istorii a dreptului vii și dinamice, la care suntem deopotrivă martori și contribuitori. Stilul său lejer este pe alocuri reminiscent unei legende trasmise oral între generații și face din lectura cărții o experiență atât de plăcută încât riscă să provoace dependență și în orice caz, mult diferită efortului activ și răbdării necesare de obicei în abordarea unui text de drept comparat.

În termeni generali, Glenn ne oferă o empirică teorie evoluționistă a dreptului, dar o face cu o eleganță pe măsura îndrăznelii cu care se distanțează de comparativismul mainstream al unor predecesori precum John Henry Merryman, Harold J. Berman, Konrad Zweigert, Hein Kötz sau René David. Caracterul ei inductiv (I), conceptul deschis de tradiție înțeles ca informație normativă (II) și uzitarea de categorii flexibile, non-exclusive și care se suprapun (III) sunt principalele puncte în care se remarcă originalitatea viziunii sale.

În ce privește caracterul inductiv al demersului, căruia i se alătură de altfel și o metodă eclectică de abordare, el descrie gândirea integratoare a lui Glenn, inspirată printre altele de teoria sistemelor și evoluționism, filosofia științei, logică, sociologie sau antropologie. Și de parcă asta nu era destul de impresionant, sursa sa principală de inspirație este istoria juridică, el construindu-și viziunea despre cum dreptul operează în timp prin diverse lecturi, extinse și multilingve, din ceea ce va ajunge să conceptualizeze și să numească în carte tradiții juridice.

Astfel, conceptul deschis de tradiție propus de Glenn este distilarea acestui termen, în sine contradictoriu și controversat, privit deseori peiorativ, ca rezistență la schimbare sau, de ce nu, la extrema opusă, venerat ca statornicie. El este sublimat și redus la informație în cadrul teoriei, la o “conglomerație de date slab coagulate în jurul unei/unor teme de bază”[1], pentru a-l cita pe autor. Tradiția juridică este în spiritul acestei viziuni pur și simplu informație normativă, iar dacă vi se pare vagă afirmația, aflați că nu sunteți singurii. Glenn a fost criticat în mod repetat pentru opacitatea atributului “normativă” și lipsa delimitării tradițiilor juridice de alte tradiții, refuzând însă ferm să le expliciteze, pe motiv că distincțiile acestea sunt imposibile, nenecesare și caracteristice ale unei gândiri occidentale prin excelență.

“O tradiție vie funcționează prin intermediul unui proces reflexiv continuu, prin looping sau feedback”, spune el. Din această cauză, ea “poartă în sine sămânța diversității sau, mai radical, a schimbării”[2], din care rezultă un perpetuu proces oscilatoriu între stabilitate și variație. Această aparentă contradicție latentă capătă sens în termeni evolutivi, de selecție și mutație, permițând și explicarea conceptului de diversitate uzitat de autor încă din titlu și pe care îl leagă de indisputabilele influențe reciproce ale tuturor tradițiilor juridice majore, uneori aflate în stare de conflict, incompatibile unele cu altele și deci forțate să se adapteze.

În optica autorului, informațiile ce compun diversele tradiții sunt folosite ca niște unelte și uneori adaptate la rândul lor pentru scopurile sistemelor legale, într-un proces (re)combinatoriu continuu. Este un memento folositor pentru a combate tendințe de naționalism juridic radical, încurajat de ceea ce Glenn numește “proiectul taxonomic al dreptului comparativ occidental”, unul politic, ideologic, blocat asupra legislațiilor naționale, static și orb în fața altor moduri de a privi normativitatea transversală în opinia sa. Unul încorporând și deci impunând o viziune pozitivistă a unei singure tradiții, cea occidentală, având la bază presupunerea că existența statelor și izolarea lor la influențe (juridice) exterioare este un fapt natural sau chiar “o reflecție a unor adevăruri fundamentale”.

Mai departe, pentru a explica în ce constă flexibilitatea și caracterul miscibil al categoriilor cu care operează teoria propusă, cartea plasează legi naționale în contextul mai larg al tradițiilor juridice, grupându-le corespunzător capitolelor în chtonice sau autohtone, talmudice, de drept civil, islamic, common law, drept hindus și confucianist. Acestea nu sunt categorii strict delimitate în care pot fi clasificate sisteme legale naționale și nici nu se pliază unei asocieri stricte cu anumite spații geografice, neexistând fizic nicăieri în lume, ci formând un corpus de informații normative structural deschise interschimbului și integrării.

Instituțiile, dreptul material, conceptele cheie, metodele, atitudinea față de schimbare și relațiile fiecăreia cu celelalte tradiții sunt examinate pe rând, într-un maiestos și pasionant periplu prin timp și spațiu, presărat din loc în loc cu delicatese locale. Pentru a mă referi la ceva familiar, în capitolul referitor la dreptul civil este remarcabil modul organic în care istoria dreptului roman pare că se desfășoară în frazele lui Glenn, la fel de prudent și cu pași pe cât de mici, pe atât de importanți, decurgând unii din ceilalți ca într-un dans, ca și când nici nu ar fi fost posibil să o facă altfel. Nu ne mai putem imagina un altfel de început decât prin legitimare participativă în formă instituțională, legiferare limitată la chestiuni pe care astăzi le-am numi de drept public, urmată de o specializare treptată ulterioară, din care și tradiția dreptului ca știință ajunge, eventual, să facă parte.

Găsim frecvent fragmente cu merite literare, ca de exemplu atunci când aflăm că, avându-și originile în sfaturi sau răspunsuri date de jurisconsulți în cazuri particulare sau dispute, dreptul roman care a rezultat este o imagine fidelă a vieții, așa cum era la rândul său și cel talmudic. Găsim de asemenea și nenumărate surse de amuzament, inclusiv în notele de subsol, a căror lectură este esențială și informativă, conținând de exemplu precizări despre interdicția din Digestele lui Iustinian de a se face glume pe seama profesorilor de drept. Găsim o multitudine de fațete, de la schimbări paradigmatice în limbajul juridic (pornirea generalizatoare și de sistematizare evidențiată în tranziția de la condiționalul, narativul “dacă cineva fură o oaie” la relativul, categoricul “oricine fură o oaie”), codificare și demonii ei, dar și meritele sale nu îndeajuns recunoscute de a fi “scos ființa umană din încurcatele țesături sociale în care începuse să fie înfășurată”[3].

În loc de concluzie și pentru că nu i-ar face dreptate decât o lectură atentă, am să vă asigur că meritele nu-i pot fi exagerate, fascinația stârnită de această carte datorându-se nu în mică măsură tuturor celorlalte tradiții descrise și a căror cunoaștere mi-a fost până nu demult foarte limitată, așa cum sunt sigură că e cazul multora. Timpul nu este niciodată destul pentru studii pe cât de aprofundate ne-ar plăcea și, pentru acest motiv cel puțin, H. Patrick Glenn ne oferă o alternativă pe măsura așteptărilor.

* H. Patrick Glenn, Profesor Peter M. Laing la Universitatea McGill, Montreal. Decedat în 2014, Glenn este considerat unul dintre cei mai importanți comparatiști contemporani.


[1] H. Patrick Glenn, Legal Traditions of the World: Sustainable diversity in law, ediția a V-a, Oxford University Press, 2014, câștigătoare a marelui premiu al Academiei Internaționale de Drept Comparat, un opus extra ordinem în cuvintele European Review of Private Law. Disponibilă aici sau aici, p.16.
[2] Idem, p.30.
[3] Idem, p.131.


Diana Mocanu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate