Asigurări pentru avocaţi, Barouri, Citate juridice, Grile juridice, INTERPROFESIONAL, Jurisprudenţă inedită CITR, Legal Days, Legal FUN, Legal Style, NOTARIAT, Revista revistelor juridice, Sistemul judiciar, Studenţi la drept, TOP LEGAL
 
Sistemul judiciar [MJ, CSM, INM, SNG, PÎCCJ, DNA, parchete]
Secţiune dezvoltată în parteneriat cu CSM, Ministerul Public şi DNA
JURIDICE
8 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Poziția Ministrului Justiției ref. competența SIIJ
09.10.2019 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Miercuri, 9 octombrie 2019, Ana Birchall, Ministrul Justiției, a făcut următoarele declarații, potrivit știripesurse.ro: „Cu alte cuvinte, într-un limbaj pe înțelesul tuturor (…), orice persoană care este urmărită, cercetată și face o plângere la această Secție Specială, Secția Specială are competența să rețină tot dosarul. Fie că vorbim de infracțiuni grave, omor, proxeneți, bande de tâlhari, criminalitate organizată, viol, omor orice alt tip de infracțiune, repet orice persoană care înțelege să facă o plângere la Sectia Specială, secția specială, conform articolului 88 indice 1 aliniat 2 are competența să rețină și să continue cu acel dosar. Dacă considerați că este în beneficiul justiției o astfel de competență, eu, în calitate de ministru al Justiției, dar și ca absolvent de drept și nu o să-mi bat niciodată joc de CV-ul meu, nu consider că este normal și nu este în beneficiul actului de justiție pentru că pe noi ne interesează pe toți din societate, indiferent unde suntem ca să ne preocupăm de buna funcționare a sistemului judiciar și de un act de justiție așa cum ni-l dorim fiecare.”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 8 de comentarii cu privire la articolul “Poziția Ministrului Justiției ref. competența SIIJ”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Așa este.

    O secție specială pentru anchetarea magistraților este o jignire și o rușine uriașă pentru o categorie profesional care, deloc ferită de critici și de lacune de toate felurile (ca mai orice categorie profesională), nu este, totuși, caracterizată printr-un nivel ridicat de infracționalitate ca să necesite o structură de parchet specializată.

    Balivernele potrivit cărora ar fi fost înființată ca să – vezi Doamne – să ne protejeze sunt povești de adormit IQ reduse sau o încercare jalnică de disimulare a realității.

    Am mai spus-o: dacă această Secție a fost gândită să ne protejeze (puneți dvs. ghilimele), pur și simplu, nu avem nevoie, căci nu suntem, în covârșitoarea noastră majoritate, infractori, iar cei care s-ar ști cu niscaiva muște pe căciulă/blăniță nu este cazul să fie protejați, ci periați fără mănuși și, desigur, neapărat, procedural.

    S-a tot vorbit despre abuzurile DNA la adresa magistraților, numai că eu una nu cunosc, cu vreo 2, hai 3 excepții, așa de mulți magistrați care să se fi perindat pe acolo în calitate de învinuiți, astfel că toată tevatura asta cu protejarea noastră e precum în bancul acela cu bătrânica ce nu vroia să treacă strada, dar binevoitorii au înhățat-o de subsuori.

    În schimb, chiar la nivel teoretic, această Secție (pe cale să devină istorie, cred) are toate instrumentele să intimideze judecătorii – cum Dumnezeu ar putea un om cu capul pe umeri să se simtă apărat când se creează parchete care să îl ancheteze în mod special, probabil doar dacă numești șefii celor parchete să te simți, poate, apărat, deși nici o asemenea prezumtivă abordare nu e una safe -, după cum are aptitudinea de a-și apropria orice dosar prin simpla formulare, absolut aiurea, a unei plângeri, într-un dosar, împotriva unui magistrat, adică, mai pe scurt, să lase fără obiectul muncii importante fie DNA, fie DIICOT-ul, după caz și necaz, ca să spun așa.

    Nu în cele din urmă, cu un maxim tupeu din partea celor care cunoșteau adevărul, s-a tot bătut apa în piuă cu zecile de mii de dosare făcute magistraților, deși se știa f. bine că aceste zeci de mii nu sunt altceva decât rezultatul gustului petiționar al justițiabilului care, dacă pierde un proces, se repede, de îndată, la Inspecție, dar își zice că nu ”strică”, în paralel, și o plângere penală.

    Firește că, odată formulată plângerea, trebuie să îi dai număr de dosar, nu pentru că ar vrea Parchetul, ci pentru că nu are de ales, procedural vorbind.

    Cheltuielile pentru asemenea exerciții de petiționare sunt decontate de cetățeni, firește, dar până nu se va prezenta, în clar, o statistică exactă cu cât se cheltuie pe asemenea tâmpenii (iertați-mi vorba mai grea), nimeni nu va realiza că aceștia sunt bani cheltuiți aiurea ce se puteau duce spre alte domenii sau zone în care să fie derulate activități de pe urma cărora să ne alegem cu ceva pozitiv, în chip palpabil, măsurabil – încep și eu să vorbesc în clișee:))).

    NU am auzit niciun moment CSM-ul actual, dar nici pe cel precedent, să vină cu o inițiativă de sprijinire (căci, noi, aștia care muncim în instanță, zi de zi_ avem,cred, peste 3 milioane de dosar de soluționat anual -, numai de dat în judecată nu ne mai rămâne timp) a judecătorilor/procurorilor care, ajunși la limita maximă a răbdării de a fi reclamați sub forma plângerilor penale de mai știu eu cine, ar dori să îi acționeze, la rândul lor, în judecată pe cei care încearcă să le păteze reputația, acuzându-i de închipuite infracțiuni.

    În schimb, asemenea situații penibile sunt date ca exemple ”concrete” de hărțuire a magistraților, când, de fapt, nu se ia, în realitate, nicio măsură împotriva hărțuitorilor, ci, dimpotrivă, ca un veritabil element de umor negru, se creează un Parchet special pentru analiza apetitului petiționar al unor asemenea hărțuitori.

    Știu, vor fi comentatori care îmi vor replica faptul că sunt infractori și printre noi (or fi, ca și printre colegii sau cunoscuții dvs., nimeni nu poate garanta 100% procent de curățenie), că suntem nepregătiți profesional, cu derapaje comportamentale sau fără educație în relaționarea din sala de judecată, însă toate acestea, chiar și adevărate punctual de ar fi, tot nu justifică să fim anchetați penal în mod special.

    Toate aceste ipotetice probleme ar putea deriva din alte cauze: mod de promovare din care dispare sau este făcut irelevant exact elementul de obiectivitate dat de examinarea/evaluarea efectivă a cunoștințelor și, mai ales, a calității raționamentelor, cultivarea periculoasă a excepționalismului, a spiritului de castă, a dușmanului care stă după colț(i), de regulă într-o conspiraționită cronică, iar lista rămâne deschisă.

    Dar asta este deja o altă discuție.

    • Robert ȘTEFAN spune:

      Stimată doamnă judecător, vă rugăm să ne ajutați cu un comentariu al dumneavoatră, la fel de acid, pe perioada cât dezirabila secție specială a fost integrată în structura DNA.
      Vă plângeți că aveți multe dosare de soluționat, dar ****?

    • Cu tot respectul pe care vi-l port nu pot fi de acord cu intinsul comentariu. Sa nu uitam de domnul ****, condamnat pentru spaga, cu suspendare. Sa va spun o poveste despre dosarul CASA SECIU. Avocatii pe care i-am angajat au castigat de doua ori fond, apel, s-a trimis o data spre rejudecare, dupa care in rejudecare, dl **** a dat o decizie din pix si imobilul i-a revenit unui condamnat pentru spaga, ****. Judecatorul care a dat decizia ****. Au avut ca aparator al adversarului ***** un avocat condamnat pentru dare de spaga, ****, prieten al dlui **** si sot al judecatoarei **** din Brasov, care a dat si ea o sentinta impotriva. A suspendat sedinta cand eram in sala, ne-a invitat afara si apoi cat timp eram pe culoar, a pronuntat o decizie si a inchis sedinta de judecata, la care avocatul a facut sesizare.

      CASA SECIU a avut o alta judecata pentru teren cu judecatorul ****. Aceiasi placa. Am incercat executarea deciziei in apel si judecatorul ****, a dat o ordonanta presedintiala, pentru o cerere care s-a depus a doua zi. Am facut plangere la 15 judecatori de la ICCJ. Multi s-au pensionat. In prima faza parchetul mi-a dat dreptate, apoi sarabanda a inceput cu disjungeri si judecati in acelasi timp. Este o poveste fascinanta sa vezi fortele din DNA, PdplICCJ Pdpl CA, ICCJ, CA Bucuresti, Brasov, Pitesti, atatia oameni din justitie despre care vrei sa spui ca sunt impartiali, cum au slujit lui ****.

  2. Motto: Adina Florea – procuror/candidat la şefia SS, 08.10.2018: „Eu nu am fost niciodată un procuror independent, pentru că am lucrat în acest sistem, sistem care îşi desfăşoară activitatea în baza controlului ierarhic şi, prin urmare, orice decizie care se ia la nivel de management mediu şi chiar înalt, dacă ne referim la funcţia de procuror şef al DNA, este supusă controlului ierarhic al procurorului şef, în această situaţie al procurorului general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

    Prolog (cu tâlc): Înaintea judelui îşi spune păsul cel cu jalba, după care judele, îngândurat şi preocupat, dând din cap aprobator, pare să îi dea acestuia dreptate. Urmează şi cel pârât să îşi înfăţişeze versiunea în sfada cu pricina, după care judele, de asemenea îngândurat şi preocupat, tinde să îi dea acestuia dreptate. Un fin observator din praetoriu se ridică şi, pe un ton intrigat, îşi exprimă nedumerirea – cum ar putea şi cel cu pâra şi pârâtul să aibă dreptate?! Cu uşurare, judele îi dă şi acestuia dreptate.

    Cu fâsticeală, îndrăznesc să dau dreptate tuturor, aidoma judelui mai degrabă pomenit, şi d-nei Florea, şi d-nei Farmathy, şi d-lui Ştefan.

    Sistemul judecătoresc nu a fost nicicând unul deplin independent, totdeauna fiind, fie direct, fie prin vectori din interior ademenţi ocult cu beneficii profesionale şi/sau sinecuri (a se vedea de la dl.Morar la d-na Stanciu, de la d-na Pivniceru la d-na Gârbovan – rămasă la stadiul de tentativă, dl. Deliorga şi dl.”Giani” – consumate cu succes şi preaplin), cel puţin influenţat decisiv de factorul politic. Interesul politicului care controlează două puteri fundamentale (cea executivă şi cea legiuitoare), cu concursul vădit al CCR, a acţionat constant să menţină derizorie puterea judecătorească .
    Bine, nici corpul judecătoresc nu-i inocent pentru că, fie prin conformism voluntar (frică), fie prin membri pragmatici care au profitat de conjuncturi pentru a parveni profesional(meschinărie), a permis cu uşurinţă aceasta.

    E.g.: la începutul anilor 2000 era PSD-ul pe val cu d-na **** la butoanele executive, iar în CSM d-na **** & Co îi ridica constant mingea la fileu; mai apoi, o venit „ceilalţi” (aceeaşi Mărie cu altă pălărie) cu d-na ****, dl. **** ş.a. (care or să rămână, probabil, ca fiind „oamenii lui ****”), iar în CSM muschetarii erau numai bezele (bine, se pare că numai doi dintre ei, al treilea, cu ascendent în trandafirii de Vrancea, fiind mişeleşte mazilit când a devenit inutil sau, poate, rebel); mai aproape de zilele noastre, butoanele au revenit la **** şi alţii, iar d-na **** cu domniţele dumneaei de curte nu mai prididesc să le facă cărţile atât ante-, cât şi post-Rahova, intuind Restauraţia ****/****/**** (tutorele celei ce se socoteşte însăşi CSM-ul, parcă prafrazându-l pe Ludovic – nu Orban, celălalt, Louis XIV: „CSM-ul sunt EU!”).

    Ceea ce-i caracterizează pe toţi e că, vorba lui nea Iancu prin gura lui Farfuridi şi inspirat de Plutarh/Iulius Caesar, „urăsc abuzurile (celorlalţi), dar iubesc abuzatorii”, başca se mai şi îndrăgostesc de propriile excese de efemeră putere.

    Dincolo de imaginea aceasta bivalentă, inclusiv asociativ corpul judecătoresc, profesional, este dihotomizat după o paradigmă a raportului de forţe politic, cu un mic defazaj temporal, precum siajele unor bărci paralele: AMR+UNJR+alte abrevieri = Love PUTEREA (PSD) vs. FDJR+alte abrevieri = hastag, USR+.

    Sî ni fie di ghini, V.B.

    • Secretul stă în claritatea legii. Nu ai lege clară, ai arbitrariu și abuz și tentație de abuz și mai ales, ai impunitate. Adică știi că și dacă ești prins, ataci la CCR și pe bună-dreptate se stabilește că legea nu fu clară.

      Să dau un exemplu de nu numai de lipsă de claritate și precizie, ci și de repetiție:

      Articolul 23 Respectul cuvenit justiției (CPC)
      (2) Preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege. * eu chiar credeam că ar putea lua și măsuri neprevăzute de lege :)))) – adică ce rost are această precizare când avem:

      Articolul 7 Legalitatea

      Art. 7: Legalitatea
      (1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.
      (2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

      Dar avem și Art. 3: Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului *NE LĂMUREȘTE FOARTE TARE MAI ALES DIN PERSPECTIVA PRINCIPIULUI LEGALITĂȚII :)))))
      (1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
      (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.

      Și aș putea continua cu exemple o zi întreagă. Se repetă multe lucruri ce sunt oricum mult prea vagi pentru a ști într-o situație concretă ce rezultat vom avea, și se lasă altele (mult prea multe) nemenționate absolut deloc, deși foarte importante. (o privire de drept comparat la Franța sau Germania ne-ar ajuta mult să observăm cât de multe lucruri sunt în mod nejustificat băgate sub preș de chiar Codul de procedură civilă)

      Legea din România adoră limbajul de lemn (tautologie). Adică dacă ai pune-o șablon peste o situație de fapt NU ȚI-AR DA NICIUN REZULTAT CONCRET (de aceea, singura variantă e să o memorezi și singura variantă e să fii evaluat pe bază de memorare, nu care cumva să ai voie cu acces neîngrădit la ea atunci când ești examinat, pentru că ar lua toți zece din cauza manierei de examinare). Și așa avem o grămadă de procese, pentru că nu se înțelege – într-o situație de conflict -care ar fi sfatul legiuitorului (probabil că medierea :D), și apoi ajunge la judecător, judecător care va dispune după cum consideră el că ar fi corect, nu după cum spune legea, deoarece legea e prea vagă ca să înțelegi ceva raportat la o situație de fapt anume. Și tot așa. Și de aceea ajungem în situația în care judecătorii riscă să devină aroganți și Dumnezei/la fel și în cazul procurorilor care de fapt din cauza legii prea vagi ajung să nu mai fie controlați decât dacă apare vreo dușmănie.

      Și aceasta inclusiv cu independența judecătorilor – apropo, în România, lumea încă nu se pune de acord cu privire la faptul că procurorii nu ar trebui să fie împreună cu judecătorii atunci când vorbim de independență. Mi se pare extraordinar că atâtica lucru nu poate să dea naștere la un consens: că există grade diferite de independență ce ar trebui să existe și că politica penală e totuși POLITICĂ!!!!! și deci nu ai cum să spui că cei care trebuie să pună în acțiune politica penală ar trebui să aibă același grad de independență cu cei care judecă. Noi de fapt avem consacrarea egalității acolo unde e discriminare faptul că ea există. MI SE PARE EXTRAORDINAR. Sunt plină de speranță când văd somitățile că nu reușesc să admită atâtica. Eugen Ionescu ne privește și sigur ne invidiază că el nu mai este aici să trăiască pe viu.

      PS: Nu mai spun că mi se pare extraordinar de cât de lung e procesul penal în România. Că nu avem limite și că nu avem verificări ce s-ar activa ex lege la intervale de 3 luni. Sau că în România poți să stai cu un sechestru ANI DE ZILE PÂNĂ TE JUDECI ÎN PENAL. Mi se pare extraordinar că astfel de dispoziții de drept nu au fost atacate pe toate căile din primele zile ale apariției lor. Adică în România există profesori de drept, sau simpli juriști, care consideră că este justificabil să stai cu sechestru pe câștigul tău (dacă încă mai ai) câțiva ani buni de zile până ești judecat definitiv (și inclusiv dacă fuseși achitat în primă instanță – știu un prieten care fix asta pățește acum). Nu mai spun că în România nu există consens cu privire la faptul că nu ai cum să începi reabilitarea în închisoare atât timp cât nu știi motivele condamnării. Adică intri în închisoare și poți afla chiar după ce ieși din închisoare de ce ai fost totuși condamnat. Și nu există unanimitate în chiar corpul judecătorilor că este inuman să motivezi o decizie de condamnare definitivă după data în care trimiți omul în închisoare. Vă dați seama? Extraordinar! Și, pe lângă toate acestea, cică termenul dat pentru motivare nu e unul imperativ, ci de recomandare (nici pentru asta nu există consensul măcar al bunului-simț).

      Las un citat din Eugen Ionescu care ne arată probabil singura șansă: https://citate.juridice.ro/6979/si-ce-vede-acel-om-cateva-minute-dupa-ce-iese-din-puscarie/

  3. Darius MARCU spune:

    Bla, bla, bla. Doamna care nu-și bate joc de diploma ei de absolventă de drept, nu e deloc deranjată că primește, în calitate de ministru de justiție, de la procurorul federal al SUA, FOAIE DE PARCURS, de care nu știe nicio autoritate, nici magistratii. Nici magistratii chinuiți de grija independenței lor n-au probleme că ministrul justitiei primeste la procurorul federal al SUA foaie de parcurs.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate