Despre prescripția dreptului de a solicita executarea silită în materia declarării scadenței anticipate a contractelor de credit
11 octombrie 2019 | Virgil BĂRBULESCU
Virgil Barbulescu
In materia recuperarilor de creante se intalnesc tot mai des in practica situatii in care cesionarul creantelor (entitati care au preluat creante derivand din contracte de credit, de la unitatile bancare) demareaza in contra debitorilor executarea silita a contravalorii intregului credit, prevalandu-se de faptul ca o data notificata cesiunea de creanta catre debitor a fost declarata, concomitent, inclusiv scadenta anticipata a creditului.
Ca atare, in opinia creditorilor recuperatori de creanta (cesionari ai unitatilor bancare) la data depunerii cererii de executare silita, dreptul de a solicita demararea procedurii executionale in contra debitorului nu este prescris, nefiind scurs un interval mai mare de 3 ani, calculat de la data declararii scadentei anticipate, concomitent cu notificarea cesiunii de creanta.
Mentionam ca in majoritatea contractelor de credit, sunt inserate clauze potrivit carora unitatea bancara are dreptul de a declara scadenta anticipata pentru intreg creditul daca a trecut un anumit interval de timp (de regula, 30, 60 sau 90 de zile) de la momentul ultimei plati realizate de catre debitor.
In aceste conditii, se ridica intrebarea: “de cand incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita: de la data declararii scadentei anticipate a creditului sau de la data de la care creditorul, oricare ar fi acesta, avea/are posibilitatea sa uzeze de procedura executionala intrucat obligatia a devenit exigibila?”
Pentru a oferi un raspuns acestei intrebari, ne raportam, evident, la norma generala, incidenta in materia prescriptiei extinctive, referitoare la inceputul acesteia, potrivit careia “Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita, termenul de prescriptie fiind de 3 ani.”
Pentru a cunoaste efectiv momentul in care se naste dreptul de a pretinde executarea silita este necesar a decela corespunzator inclusiv data la care titlul executoriu poate fi pus in executare.
Cunoasterea acestei date depinde, in mod esential, atat de natura titlului executoriu (in cazul de fata, nepunandu-se problema unei hotarari judecatoresti, ci de un contract de credit, titlu executoriu prin efectul legii), cat si de natura creantei care devine exigibila, respectiv de prevederea (contractuala, in cazul de fata) care o prevede/reglementeaza.
Data nasterii dreptului de a obtine executarea silita reprezinta momentul obiectiv, reperul temporal cert si efectiv, in raport cu care creditorul poate pretinde debitorului executarea obligatiei, intrucat aceasta a devenit exigibila.
Fireste, nicio norma nu obliga creditorul sa uzeze de respectiva procedura, valorificarea dreptului ramanand la latitudinea sa, fiind o optiune strict personala, imprejurare care nu poate infrange, insa, niciodata, principiul potrivit caruia, valorificarea unui drept nu poate fi realizata decat in masura in care exista si posibilitatea legala a valorificarii, atata vreme cat nu este suficient ca dreptul sa fie nascut, fiind absolut necesar ca ulterior nasterii sale, creditorul sa il valorifice in termenul defipt de lege.
In cazul de fata, cu certitudine, creditorul nu ar fi putut solicita punerea in executare a creantei (valoarea totala a creditului declarat scadent anticipat) mai devreme de termenul mentionat in contract, calculat de la data ultimei rate platite de catre debitor.
Ulterior epuizarii acestui termen, dreptul la actiune al creditorului (dreptul subiectiv de a solicita executarea silita reprezentand, in esenta, o varietate a dreptului la actiune – in sensul ca cel care se pretinde creditor actioneaza pentru valorificarea creantei sale, in ipoteza data pe cale extrajudiciara, in fata executorului judecatoresc) poate fi valorificat prin punerea in executare a debitului integral dar, evident, nu mai tarziu de 3 ani de la data epuizarii termenului mentionat in contract.
In acest sens, in contractele de credit sunt inserate clauze conform carora “In cazul inregistrarii unei restante cu o vechime mai mare de … zile, banca are dreptul sa declare creditul exigibil anticipat, sa considere creditul integral la restanta si sa declanseze procedura de executare silita …/ banca va declara creditul exigibil anticipat…”.
Imprejurarea ca economia contractuala a mentionat doar o posibilitate pentru creditor de a declara scadent anticipat intregul credit, si nu o obligatie, nu prezinta relevanta, atata vreme cat ceea ce intereseaza este momentul de la care intreaga creanta poate fi valorificata prin punerea in executare a titlului.
Avem de-a face, prin urmare, cu un titlu executoriu care indica un termen la care creanta devine exigibila, acordandu-se, indirect, un termen de gratie, respectiv un termen de executare a obligatiei.
Evident, ramane la latitudinea creditorului la ce moment va uza de facultatea declararii scadentei anticipate, in masura in care demersul sau, inclusiv manifestarea de vointa in scopul initierii procedurii executionale, se incadreaza in termenul de prescriptie generala de 3 ani.
A da o alta interpretare clauzei in discutie ar lipsi de obiect si substanta institutia prescriptiei, edictata de legiuitor in scopul sanctionarii pasivitatii si lipsei de diligenta a creditorului, in vederea administrarii si protejarii propriei creante.
Sintagma folosita deseori in contracte, in sensul ca unitatea bancara creditoare “are dreptul”/”poate” sa declare scadenta anticipata a creditului, este menita a conferi creditorului o posibilitate de care poate uza sau nu, conform propriei optiuni si vointe, insa nu poate infrange definitia legala a nasterii dreptului, cu toate consecintele sale specifice, in conditiile in care exigibilitatea obligatiei rezulta fara dubiu si neindoielnic, chiar din contract, prin raportare la respectivul moment.
O obligatie nu poate deveni exigibila strict in raport de vointa exclusiva a creditorului, posibilitatea punerii in executare urmand a reprezenta un criteriu clar, definit si previzibil pentru toate partile angrenate in mecanismul contractual care a generat, deopotriva, drepturi si obligatii, deci inclusiv pentru debitor.
Niciuna dintre partile contractante, cu atat mai putin debitorul consumator al creditorului profesionist, nu poate depinde exclusiv de vointa cocontractantului, intrucat intr-o atare ipoteza, s-ar infrange principiul fundamental al echilibrului contractual, care presupune ca partile angrenate in acest mecanism sa aiba in mod clar si inteligibil prefigurate obligatiile si consecinta nerespectarii lor, cu alte cuvinte, clauza contractuala este necesar a fi previzibila, in sensul ca in mod concret partea trebuie sa aiba posibilitatea efectiva sa prefigureze si sa anticipeze efectele integrale ale conventiei.
In plus, daca s-ar nesocoti acest principiu, printr-o interpretare contrara, in sensul ca termenul de prescriptie curge de la data declararii scadentei anticipate, indiferent la ce moment a intervenit aceasta operatiune, ar echivala cu o prelungire sine die a termenului, cu depasirea limitei legale de 3 ani, debitorul fiind supus incertitudinii si imprevizibilitatii, care ar depinde exclusiv de vointa discretionara a creditorului.
In cazul supus analizei, termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data epuizarii termenului din contract (30, 60, 90, etc. zile), calculat de la ultima plata, neprezentand relevanta actul cesiunii de creanta, cesionarul preluand creanta in starea in care se afla, cu accesoriile sale, subrogandu-se in toate drepturile si obligatiile creditorului initial, cedent.
Cesiunea creantei nici nu a intrerupt si nici nu a suspendat termenul prescriptiei, astfel de cauze fiind strict si limitativ prevazute de lege.
Un astfel de act nu este intrerupator de prescriptie, iar cel care a preluat creanta (cesionarul) fie isi asuma riscul preluarii unei creante prescrise, fie este dator sa isi valorifice dreptul in intervalul de timp ramas pana sa se implineasca termenul de prescriptie, atata vreme cat cesionarul nu face altceva decat sa se subroge in drepturile (si obligatiile) celui care i-a transmis acea creanta.
Cu alte cuvinte, creanta este preluata de cesionar in forma in care se gaseste in patrimoniul creditorului initial, la data cesiunii, neputand dobandi, ulterior cesiunii, alte caracteristici.
In concluzie, data nasterii dreptului de a obtine executarea silita este reprezentata de momentul la care creanta devine exigibila, momentul exigibilitatii obligatiei fiind reprezentat de data la care intervalul de timp mentionat ca si termen de gratie (intervalul convenit prin contract ca fiind ulterior ultimei plati realizate de catre debitor) expira si, prin urmare, din acel moment, in orice moment, creditorul isi poate valorifica creanta dar nu mai tarziu de 3 ani de zile.
Orice demers ulterior acestui moment nu poate produce niciun efect in contra debitorului, dreptul de a obtine executarea silita fiind prescris, titlul executoriu pierzandu-si in acest fel forta executorie.
Avocat Virgil Barbulescu
BARBULESCU, BUGA & ASOCIATII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
