Secţiuni » Articole
ArticoleRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Impactul Hotărârii CJUE din 10 octombrie 2019 asupra proiectului de Lege pentru modificarea Legii vânătorii (vanătoarea la urs)
15.10.2019 | Artin SARCHIZIAN

Artin Sarchizian

Artin Sarchizian

Proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Legii vanatorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407, in forma adoptata la data de 25 septembrie 2019 de catre Senat, prevede, la art. IV, abrogarea punctului 8 Ursul (Ursus Actors) de la anexa nr. 2, pentru o perioada de 5 ani de la intrarea in vigoare a legii.

Amintesc ca Anexa nr. 2 la Legea nr. 407/2006 (Legea vanatorii) prevede speciile pentru care vanatoarea este interzisa, intre care, la pct. 8 si Ursul (ursus actors) si, respectiv, pozitia 4, Lupul (cansi lupus).

In prezent proiectul, in forma adoptata de senat (PL-x nr. 413/2019), a fost trimis catre Camera Deputatilor, care potrivit art. 75 alin. (1) si (3) este Camera Decizionala.

Astfel, in masura in care, aceasta modificare legislativa va intra in vigoare, pentru o perioada de (cel putin) 5 ani, vanarea unui numar nelimitat de exemplare de urs ar fi permisa.

Insa recent, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in cauza C‑674/17, prin Hotararea din 10 octombrie 2019[1], avand de raspuns la o intrebare preliminara, a lamurit conditiile in care pot fi acordate derogari de la dispozitiile Directivei Habitate, privind speciile protejate (intre care si ursul).

Pornind astfel de la premisa ca Hotararea Curtii este obligatorie, sub aspectul interpretarii normele dreptului Uniunii Europene, care, potrivit art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, in mod cert si leguitorul va tine cont, in procesul de legiferare, de aceste Reguli Juridice Europeneinterpretate! – context in care, analiza incidentei acestei Hotarari asupra proiectului de lege privind Legea vanatorii prezinta interes.

Chiar daca Hotararea Curtii facea referire la o alta specie protejata – lup, in mod cert acelasi rationament este aplicabil, mutatis mutandis, si in cazul speciei urs (Ursus actors), ambele fiind specii protejate la nivel european, declarate „animale de importanta comunitara care au nevoie de protectie stricta”, cuprinse in Anexa nr. IV lit. (a) a Directivei Habitate, cu privire la care, articolul 12 din Directiva Habitate instituie interdictia uciderii intentionate – vanatoare[2].

In prealabil, se cuvine a preciza ca in decursul timpului, Curtea de Justitie a UE, a mai dat interpretare dispozitiilor cuprinse in Directiva Habitate, fiind de interes sub aspectul problemei analizate, urmatoarele succinte retineri facute de Curte:

(1) Articolul 12 alineatul (1) literele (a) si (d) din Directiva Habitate impune statelor membre sa ia masurile necesare pentru a institui un sistem de protectie riguroasa, interzicand orice forma de capturare sau de ucidere deliberata a specimenelor din aceste specii [3].

(2) Desi articolul 16 alineatul (1) din Directiva Habitate permite statelor membre sa deroge de la dispozitiile articolelor 12-14 si ale articolului 15 literele (a) si (b) din aceasta, o derogare adoptata in acest temei este supusa, conditiei ca o alta solutie satisfacatoare sa nu existe si ca aceasta derogare sa nu afecteze negativ mentinerea populatiilor din speciile respective la un stadiu corespunzator de conservare in aria lor de extindere naturala.

(3) De asemenea, este important sa se sublinieze ca articolul 16 alineatul (1) din Directiva Habitate, care defineste in mod precis si exhaustiv conditiile in care statele membre pot deroga de la articolele 12-14, precum si de la articolul 15 literele (a) si (b) din aceasta, constituie o exceptie de la sistemul de protectie prevazut de directiva mentionata, care trebuie sa fie interpretat in mod restrictiv[4].

Revenind la Hotararea din 10 octombrie 2019, Curtea de Justitie a UE a dat interpretarile ce succed, la solicitarea Curtii Administrative Supreme a Finlandei, de a analiza legalitatea unor decizii emise de Oficiul Finlandez pentru Fauna Salbatica, prin care se acorda derogari pentru vanatoarea unui numar limitat, respectiv de 7 lupi.

De mentionat caautoritatea finlandeza a justificat masura, pe considerentul ca, prevenirea daunelor produse cainilor si sporirea sentimentului general de siguranta al persoanelor care locuiesc in apropierea zonelor ocupate de lupi erau prezentate ca fiind motive relevante in aceasta privinta si strans legate de acest obiectiv, in masura in care realizarea lor trebuia sa contribuie, in opinia oficiului, la cresterea „tolerantei sociale” a populatiilor omenesti locale fata de lup si, in consecinta, la diminuarea vanarii ilegale.

Curtea, argumentat, a considerat ca o astfel de decizie nu este compatibila cu Dreptul Uniunii Europene, mai exact cu dispozitiile Directivei Habitate, desi – Atentie ! – vorbim despre un numar limitat de exemplare, si nicidecum de o vanatoare libera, cum se intampla in cazul proiectului de lege aflat in analiza Camerei Deputatilor.

Curtea, in considerentele solutiei, retine urmatoarele reguli:

(1) Obiectivele invocate in sustinerea unei derogari trebuie sa fie definite in mod clar, precis si sustinut in decizia de derogare. (pct. 41).

(2) In al doilea rand, nu poate fi acordata o derogare in temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva Habitate atunci cand obiectivul urmarit de aceasta derogare poate fi atins printr‑o alta solutie satisfacatoare, in sensul acestei dispozitii. Astfel, o asemenea derogare nu poate interveni decat in masura in care nu exista o alternativa care sa permita atingerea obiectivului urmarit in mod satisfacator, cu respectarea interdictiilor prevazute de directiva mentionata. (pct. 47).

(3) In plus, trebuie sa se arate ca articolul 16 alineatul (1) din Directiva Habitate impune statelor membre sa prezinte o motivare precisa si adecvata privind absenta unei alternative satisfacatoare care sa permita atingerea obiectivelor invocate in sustinerea derogarii. (pct. 49).

(4) Aceasta obligatie de motivare nu este indeplinita atunci cand decizia de derogare nu cuprinde nicio mentiune referitoare la inexistenta unei alte solutii satisfacatoare, nicio trimitere la rapoartele tehnice, juridice si stiintifice relevante in aceasta privinta. (pct. 50).

(5) Avand in vedere cele ce preceda, revine autoritatilor nationale competente, in contextul autorizarii derogarilor precum cele in discutie in litigiul principal, sarcina de a stabili ca, tinand seama in special de cele mai bune cunostinte stiintifice si tehnice relevante, precum si in lumina imprejurarilor legate de situatia specifica in discutie, nu exista nicio alta solutie satisfacatoare care sa permita atingerea obiectivului urmarit cu respectarea interdictiilor prevazute in Directiva Habitate. (pct. 51).

(6) Este necesar sa se asigure ca derogarea in cauza nu incalca conditia prevazuta la articolul 16 alineatul (1) din Directiva Habitate, potrivit careia aceasta derogare nu poate sa afecteze negativ „mentinerea populatiilor din speciile respective la un stadiu corespunzator de conservare in aria lor de extindere naturala”.

(7) In consecinta, dupa cum a aratat in esenta domnul avocat general la punctele 79-82 din concluziile sale, la aprecierea acordarii unei derogari intemeiate pe articolul 16 alineatul (1) mentionat, revine autoritatii nationale competente sarcina de a determina, in special la nivel national sau, daca este cazul, la nivelul regiunii biogeografice vizate atunci cand frontierele acestui stat membru strabat mai multe regiuni biogeografice sau, in plus, daca aria de extindere naturala a speciei o impune si, in masura posibilului, pe plan transfrontalier, mai intai stadiul de conservare a populatiilor speciilor vizate si, ulterior, impactul geografic si demografic pe care derogarile avute in vedere le pot produce asupra acestuia.(pct. 58)

(8) Evaluarea impactului unei derogari la nivelul teritoriului unei populatii locale este, in general, necesara pentru a determina impactul sau asupra starii de conservare a populatiei in cauza la o scara mai mare. Astfel, in masura in care o asemenea derogare trebuie, in conformitate cu consideratiile amintite la punctul 41 din prezenta hotarare, sa raspunda unor cerinte precise si unor situatii specifice, consecintele unei astfel de derogari sunt in general resimtite cel mai rapid in zona locala vizata de aceasta. Pe de alta parte, astfel cum reiese din dosarul de care dispune Curtea, stadiul de conservare a unei populatii la scara nationala sau biogeografica depinde si de impactul cumulat al diferitor derogari care afecteaza zonele locale.(pct.59)

(9) O asemenea derogare nu poate fi adoptata fara sa se fi evaluat stadiul de conservare a populatiilor speciei vizate si impactul pe care derogarea avuta in vedere este susceptibila sa il aiba asupra acestuia la nivel local, precum si la nivelul teritoriului acestui stat membru sau, daca este cazul, la nivelul regiunii biogeografice vizate atunci cand frontierele acestui stat membru strabat mai multe regiuni biogeografice sau, in plus, daca aria de extindere naturala a speciei o impune si, in masura posibilului, pe plan transfrontalier.

(10) In ce priveste situatiile incerte, legate de numarul exemplarelor de animale vizate, Curtea retine ca, in conformitate cu principiul precautiei consacrat la articolul 191 alineatul (2) TFUE, daca examinarea celor mai bune date stiintifice disponibile lasa sa subziste o incertitudine referitoare la aspectul daca o asemenea derogare va dauna sau nu mentinerii sau readucerii intr‑un stadiu de conservare corespunzator a populatiilor unei specii amenintate cu disparitia, statul membru trebuie sa se abtina de la adoptarea sau de la punerea sa in aplicare. (pct. 66)

(11) Acordarea unor astfel de derogari ramane posibila doar cu titlu exceptional, atunci cand este temeinic dovedit ca nu sunt de natura sa agraveze stadiul de conservare necorespunzator a populatiilor amintite sau sa impiedice readucerea acestora la un stadiu de conservare corespunzator. (pct. 68)

(12) Articolul 16 alineatul (1) litera (e) din Directiva Habitate impune respectarea conditiilor referitoare la caracterul limitat si stabilit al numarului de specimene din speciile care pot face obiectul unei prelevari sau al unei detineri, dupa criterii selective si la un nivel limitat in care aceasta prelevare sau aceasta detinere poate interveni, precum si la caracterul strict al controlului caruia trebuie sa ii fie supusa respectarea acestor conditii. (pct. 70)

(13) In ceea ce priveste, mai intai, conditia privind numarul limitat si stabilit de prelevari sau de detineri de anumite specimene din speciile vizate, trebuie aratat ca acest numar va depinde, in fiecare caz, de nivelul populatiei speciei, de stadiul sau de conservare si de caracteristicile biologice ale acesteia. Astfel, acest numar trebuie sa fie determinat pe baza unor informatii stiintifice riguroase de natura geografica, climatica, de mediu si biologica, precum si in raport cu cele care permit sa se aprecieze situatia referitoare la reproducerea si la mortalitatea anuala totala din cauze naturale ale speciei in cauza (a se vedea prin analogie Hotararea din 8 iunie 2006, WWF Italia si altii, C‑60/05, EU:C:2006:378, punctele 25 si 29, si Hotararea din 21 iunie 2018, Comisia/Malta, C‑557/15, EU:C:2018:477, punctul 62).

Hotararea Curtii – raspunsul la intrebarile preliminare – este in sensul ca:

Articolul 16 alineatul (1) litera (e) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de fauna si flora salbatica trebuie interpretat in sensul ca se opune adoptarii unor decizii care acorda derogari de la interdictia de ucidere deliberata a lupului, prevazuta la articolul 12 alineatul (1) litera (a) coroborat cu anexa IV litera (a) la aceasta directiva, in cadrul vanatorii (…) daca:

– obiectivul urmarit de astfel de derogari nu este sustinut in mod clar si precis si daca, avand in vedere date stiintifice riguroase, autoritatea nationala nu reuseste sa demonstreze ca aceste derogari sunt apte sa atinga acest obiectiv;

– nu se dovedeste in mod corespunzator ca obiectivul pe care acestea il vizeaza nu poate fi atins printr‑o alta solutie satisfacatoare, simpla existenta a unei activitati ilegale sau dificultatile de care se loveste punerea in aplicare a controlului sau neputand constitui un element suficient in aceasta privinta;

– nu se garanteaza ca derogarile nu vor dauna mentinerii intr‑un stadiu de conservare corespunzator a populatiilor speciei vizate in aria lor de extindere naturala;

– derogarile nu au facut obiectul unei evaluari a stadiului de conservare a populatiilor speciei vizate si nici a impactului pe care derogarea avuta in vedere o poate avea asupra acestuia, la nivelul teritoriului acestui stat membru, sau, daca este cazul, la nivelul regiunii biogeografice vizate atunci cand frontierele acestui stat membru strabat mai multe regiuni biogeografice sau, in plus, daca aria de extindere naturala a speciei o impune si, in masura posibilului, pe plan transfrontalier;

– nu este indeplinit ansamblul conditiilor referitoare la criteriile selective si la nivelul limitat al prelevarilor, in numar limitat si stabilit, de anumite specimene din speciile enumerate in anexa IV la directiva mentionata in conditii de stricta supraveghere, a caror respectare trebuie sa fie dovedita avand in vedere in special nivelul populatiei, stadiul sau de conservare si caracteristicile sale biologice.

De remarcat, cu raportare la proiectul de lege analizat, ca:
1. Masura extrema propusa (a vanatorii libere) nu este absolut deloc motivata. (!) Astfel, in cuprinsul expunerii de motive, nu se face nicio referinta la aceasta masura. Aceasta in conditiile in care, cum retine Curtea de Justitie a UE, o astfel de solutie trebuie sa fie temeinic justificata, si bazata pe date si probe stiintifice si argumentate.
2. Masura nu instituie o limitare a numarului de exemplare de urs.
3. De amintit ca, pana in prezent, Ministerul Mediului a emis periodic ordine ce cuprindeau derogari puse in executare. Chiar anul acesta a fost emis un ordin pentru 140 de exemplare de urs, dupa ce, in 2017, fusese deja emis un ordin pentru 140 exemplare.

Concluzia

In acest context, solutia legislativa supusa dezbaterii si votului Camerei Deputatilor (proiectul de lege), prin care se urmareste ridicarea interdictiei de vanatoare a speciei Urs, specie protejata la nivel european, declarata ,,animal(e) de importanta comunitara care au nevoie de protectie stricta” cuprinse in Anexa nr. IV lit. (a) si (d) a Directivei Habitate in privinta carora articolul 12 din Directiva Habitate instituie interdictia uciderii intentionate – vanatoare, in raport cu interpretarea obligatorie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, mai sus rezumata, este contrara Dreptului Uniunii.


[1] Disponibila aici.
[2] Art. 12 (1) Statele membre iau masurile necesare pentru a institui un sistem de protectie riguroasa a speciilor de animale enumerate in anexa IV litera (a) in aria lor de extindere, interzicand:
(a) orice forma de capturare sau ucidere deliberata a specimenelor din aceste specii in natura;
(b) perturbarea deliberata a speciilor respective, in special in timpul perioadei de reproducere, cuibarire, hibernare si migrare;(c) distrugerea deliberata sau culegerea oualor din natura;
(d) deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihna.
[3] Hotararea din 17 aprilie 2018, Comisia/Polonia (Forêt de Białowieża), C‑441/17, EU:C:2018:255, punctul 230.
[4] A se vedea in acest sens Hotararea din 20 octombrie 2005, Comisia/Regatul Unit, C‑6/04, EU:C:2005:626, punctul 111, precum si Hotararea din 10 mai 2007, Comisia/Austria, C‑508/04, EU:C:2007:274, punctele 110 si 128) si care atribuie autoritatii care ia decizia sarcina probei existentei conditiilor cerute pentru fiecare derogare (a se vedea prin analogie Hotararea din 8 iunie 2006, WWF Italia si altii, C‑60/05, EU:C:2006:378, punctul 34).


Av. Artin Sarchizian


Aflaţi mai mult despre , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.