TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Dan-Rareș Răducanu: Fără integritate, nu te poți numi cu adevărat avocat
15.10.2019 | Alina MATEI

 
Competition Law
Alina Matei

Alina Matei

Dan-Rareș Răducanu

Dan-Rareș Răducanu

Alina Matei: Mulțumesc, Rareș, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu cititorilor JURIDICE.ro. Ești Partener Senior la una dintre cele mai prestigioase firme românești de avocatură – STOICA & Asociații. Dacă te uiți în urmă, visurile și multele gânduri legate de profesia de avocat s-au transformat într-o frumoasă realitate?

Dan-Rareș Răducanu: În mare parte da. Am intrat în Facultatea de Drept cu visul de a deveni avocat. Desigur, imaginea mea de atunci despre ceea ce înseamnă să fii avocat în România (sau, în general, în sistemul european de drept) nu coincidea deloc cu realitatea. Mărturisesc că am fost hrănit, ca atâția alții, de filmele și de cărțile americane, în care avocatul este întotdeauna nu numai o persoană inteligentă, dar în special una extrem de speculativă pe termen scurt. Mă fascinau reacțiile avocaților dintr-o sală de judecată atât cu ocazia pledoariilor, dar mai ales cu ocazia audierii martorilor. Evident, aceste visuri nu s-au transformat în realitate. Dar nu pot spune că sunt dezamăgit. Am constatat că profesia de avocat în sistemul european de drept este una mult mai așezată. Mă refer la profesia de avocat de litigii, pentru că asta mi-am dorit întotdeauna să fac și asta am făcut preponderent. Ceea ce mi se pare fascinant la această profesie este că munca nu se transformă niciodată într-o activitate de rutină. Mereu descoperi  ceva nou, mereu trebuie să fii la curent cu ultimele teorii de drept și cu ultima legislație, mereu trebuie să știi cum să abordezi un dosar astfel încât să maximizezi șansele clientului de succes. De aceea, eu nu cred în teoria celor care anticipează că, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, meseria de avocat de litigii ar putea dispărea, pentru că actul de justiție va fi realizat de un computer în care vor fi introduse, pur și simplu, datele speței, pentru ca acesta să pronunțe soluția. Sau, dacă se va întâmpla acest lucru, va fi foarte trist.

Alina Matei: Ai vorbit doar de partea frumoasă. De nopți nedormite cu gândul la dosare e ceva de spus?

Dan-Rareș Răducanu: Evident că în meseria de avocat trebuie să faci față multor nopți albe. În primul rând pentru că, de multe ori, timpul pentru a pregăti o lucrare avocațială este mult prea scurt. Fie clientul apelează prea târziu la avocat, fie complexitatea cauzei nu este compatibilă cu termenul procedural în care trebuie să pregătești o astfel de lucrare. Câteodată, sunt mii de acte de citit, pentru ca la sfârșit să constați că doar câteva dintre ele sunt relevante. Dar asta face parte, până la urmă, din frumusețea profesiei de avocat. În al doilea rând, într-adevăr, sunt gândurile dinainte de o pledoarie importantă. Chiar și acum, după mai bine de 20 de ani de avocatură, mi se întâmplă să adorm greu atunci când a doua zi mă așteaptă un termen într-un dosar complex, în care soluția este greu de întrevăzut, pentru că există argumente puternice de ambele părți. În sfârșit, în al treilea rând, mai există și nopțile nedormite de după pronunțarea unei soluții negative într-un dosar pe care nu poți să îți închipui că ar putea fi pierdut. Aș vrea să ne înțelegem: nu fac parte din tagma avocaților care se mint pe sine și, eventual, îl mint și pe client, că argumentele pe care le invocă în favoarea cauzei pe care o reprezintă sunt imbatabile și că, dacă ele nu sunt însușite de magistrat, acesta este, mai mult ca sigur, corupt. Dar, în calitate de profesionist al dreptului, cu o experiență de peste 20 de ani în spate, cred că pot să apreciez la modul obiectiv forța argumentelor care sprijină o anumită cauză. De aceea, când o astfel de prefigurare a rezultatului litigiului, bazată pe o analiză rece, obiectivă, a cauzei, este infirmată, îmi este foarte greu să adorm și îmi este foarte greu să îmi revin.

Alina Matei: Care e scopul când pregătești o pledoarie dar, mai ales, cum o prezinți în fața instanței?

Dan-Rareș Răducanu: Ceea ce am văzut în sălile de judecată m-a învățat încă de tânăr că există două tipuri de avocați pledanți: unii care pledează pentru instanță și alții care pledează pentru client. Prefer să fac parte din prima categorie. Am înțeles încă din primele luni de exercitare a profesiei de avocat că scopul pregătirii unei pledoarii este acela de a surprinde esențialul dosarului. Făcând referire la o glumă care circulă pe internet, vreau să cred că nu fac parte din categoria avocaților care scriu un document de 50 de pagini pe care îl intitulează ”Sumar” :). Am înțeles încă de la început că un judecător care are o ședință de peste 30 de dosare (câteodată sunt și peste 100), nu se poate concentra mai mult de 5-10 minute asupra unei pledoarii, iar în acele 5-10 minute, trebuie să faci tot posibilul pentru a atrage atenția instanței asupra celor mai puternice argumente. Sigur că, în cauzele complexe, acest lucru este absolut imposibil, astfel încât timpul de prezentare a pledoariei se dilată. Dar principiul rămâne același: fără a prezenta esențialul și numai esențialul, există riscul de a pierde atenția instanței. Și, odată pierdută, această atenție se recaptează extrem de greu. De aceea, prefer să tratez în concluzii scrise întreaga problematică a dosarului, prin referire la toate probele relevante, cu trimitere la filele la care acestea se regăsesc în dosar, iar cu ocazia pledoariei orale să încerc să trezesc curiozitatea instanței de a citi cu atenție concluziile scrise pentru a pronunța o soluție pe care eu o apreciez a fi nu numai în interesul clientului meu, dar și una corectă. Și, dacă am ajuns în acest punct, precizez că personal, evit să preiau dosare în care cred de la bun început că nu există argumente sustenabile în favoarea clientului meu. Am învățat acest lucru încă de tânăr, de la Maestrul meu, profesorul Valeriu Stoica.

Alina Matei: Când e vorba de instanțe, ar trebuie să vorbim de ”tratament echitabil” în ceea ce privește susținerea cauzei?

Dan-Rareș Răducanu: În anul I de facultate am descoperit o veche definiție a dreptului, care m-a fascinat. Marele jurisconsult roman Celsus spunea că ”ius est ars boni et aequi” (dreptul este arta binelui și a echității). O definiție pe cât de simplă, pe atât de profundă, mai ales dacă avem în vedere că echitatea este văzută de Celsus atât în sens moral, cât și în sens juridic. De aceea, am crezut întotdeauna că legea trebuie să se aplice nu numai în litera, ci și în spiritul ei. Că trebuie să ne aplecăm cu mai multă atenție și să medităm mai mult la ceea ce a dorit să spună legiuitorul. Iar ceea ce a dorit să spună legiuitorul nu va rezulta aproape niciodată dintr-o interpretare pur literală a unui text de lege scos din context, ci numai după utilizarea tuturor metodelor științifice de interpretare, în măsura în care fiecare dintre acestea este aplicabilă (interpretare sistematică, interpretare logico-teleologică, interpretare istorică). Până la urmă, cred că trebuie să plecăm de la prezumția că nicio lege nu poate fi interpretată împotriva principiului echității.

Alina Matei: Cum găsești echilibrul ajutător în numărul mare de litigii gestionate, astfel încât să nu te scufunde în chestii repetitive, de rutină chiar?

Dan-Rareș Răducanu: Am spus mai devreme că ceea ce mă fascinează la profesia de avocat este tocmai o pondere extrem de scăzută a activităților repetitive. Aproape fiecare litigiu pe care îl gestionez ridică alte probleme de drept. Sigur că, după atâția ani de avocatură, pot să constat că m-am mai confruntat în trecut cu probleme de drept asemănătoare în majoritatea dintre dosarele pe care le gestionez astăzi. Însă asta nu face ca activitatea pe care o desfășor să fie una de rutină, pentru că fiecare problemă de drept trebuie să fie pusă în contextul speței. Experiența mă ajută să fac acest lucru mult mai ușor astăzi, în raport cu ieri, fără a-mi da sentimentul că trăiesc ziua cârtiței.

Alina Matei: Având în vedere grija deosebită a avocatului pentru client, problemele și interesele sale, specializarea și super specializarea avocatului poate fi soluția?

Dan-Rareș Răducanu: Cred în specializarea avocatului, nu cred în superspecializarea acestuia. Cu alte cuvinte, trăim într-o epocă în care informația juridică este atât de vastă, încât nimeni nu poate pretinde că se poate descurca la fel de bine profesând în toate ramurile dreptului. Și asta oricât de facil ar fi acum accesul la această informație, comparativ cu perioada în care eu am început să profesez. Dar trebuie găsită, totuși, o cale de mijloc. Eu, de exemplu, profesez de foarte mulți ani preponderent în zona contenciosului administrativ. Dar zona contenciosului administrativ este una destul de vastă, întrucât vizează orice activitate care depinde de reacția autorităților publice. Unele dintre ele sunt superspecializate, beneficiază de o legislație specială, în baza căreia s-a creat o jurisprudență specială, națională și europeană. Mă refer la urbanism și amenajarea teritoriului, achiziții publice, fiscal, activități reglementate, concurență etc. Nu mi-aș putea permite să mă superspecializez într-una dintre aceste subramuri ale contenciosului administrativ, pentru că portofoliul meu de clienți are probleme extrem de diversificate. În schimb, sunt conștient că profesia de avocat presupune o educație permanentă, care nu este deloc ușoară. Fiecare avocat trebuie să rămână la curent cu principalele evoluții în ramura de activitate în care activează, astfel încât să știe întotdeauna ce anume și unde să caute pentru a găsi răspunsuri la fiecare dintre problemele specifice ale clientului său.

Alina Matei: A fi avocați foarte bine pregătiți cred că e în mâinile fiecăruia dintre noi. Cum să-și facă timp pentru studiu un avocat, care lucrează de dimineața până seara?

Dan-Rareș Răducanu: Este foarte simplu. Un avocat care lucrează de dimineața până seara lucrează pentru a rezolva problemele de drept ale clienților săi. În rezolvarea respectivelor probleme de drept, avocatul trebuie să studieze, pentru a furniza lucrări avocațiale de calitate, care țin seama de ultimele evoluții în domeniu. Accesul la informație este destul de facil astăzi. Greu nu este să ajungi la informație, ci să reușești să recunoști informația care te ajută dintr-un noian de informații goale de conținut. Acest scop poate fi atins atât prin studiu personal (în dosarele de mai mică anvergură), cât și cu ajutorul membrilor echipei pe care o constitui pentru a lucra la un anumit dosar. Iar cu cât dosarul este mai complex și ridică mai multe probleme, cu atât echipa trebuie să fie mai mare, iar încrederea între membrii echipei trebuie să fie mai mare.

Alina Matei: Cu ce asemeni relația avocat-client?

Dan-Rareș Răducanu: Cred că prima legătură care îmi vine în minte este aceea dintre un duhovnic și enoriașul său. Poate că dacă aș fi profesat în altă țară, mi-ar fi venit în minte în primul rând comparația cu relația dintre un psiholog și pacientul său. Ceea ce unește toate aceste trei relații este faptul că pentru a funcționa corect, ele trebuie să se bazeze pe sinceritate absolută.

Alina Matei: Daca te-ar întreba un tânăr avocat (stagiar) despre perioada stagiaturii tale ce i-ai spune?

Dan-Rareș Răducanu: Nu știu câți dintre tinerii avocați m-ar întreba despre perioada stagiaturii mele pentru că sunt cu adevărat interesați sau pentru că vor ”să dea bine”, cum se spune în ziua de astăzi. Adevărul este că nici eu nu eram foarte interesat în perioada stagiaturii proprii despre stagiatura avocaților cu mai multă experiență. Timpurile se schimbă și experiențele proprii de la un anumit moment devin irelevante pentru tânăra generație. De exemplu, ce ar înțelege ei și cu ce i-ar ajuta dacă le-aș spune că pronunțările nu se verificau pe portal, ci că trebuia să aștepți condica la arhivă, uneori și câteva ore? Sau că pentru a legaliza o hotărâre judecătorească, nu era suficientă o fotocopie și nici măcar transcrierea unei fotocopii în format word, care să fie printată, ci trebuia să utilizezi serviciul de dactilografie care se afla în fiecare sediu de instanță? Cred că m-aș limita să le povestesc diverse istorioare amuzante sau despre modul în care acționau bătrânii maeștri ai barei, mulți dintre ei supraviețuitori din perioada interbelică, pe care am avut norocul să îi mai prind în activitate.

Alina Matei: De la începuturile tale și până acum în cadrul STOICA & Asociații. Ce prețuiești aici?

Dan-Rareș Răducanu: Deși poate părea un clișeu, am prețuit cele trei principii ale STOICA & Asociații (fidelitas, integritas, fortitudo) cu mult înainte ca ele să fie asumate și declarate de domnul profesor Valeriu Stoica, cel care îmi este și acum Maestru. Am crezut întotdeauna în fidelitatea față de client, dar și față de profesie. Am crezut întotdeauna că fără integritate, nu te poți numi cu adevărat avocat. De asemenea, știu că fără putere, fizică și psihică, nu poți apăra cu adevărat interesele clientului. În afară de acest lucru, în anul 1997, când m-am alăturat acestei case de avocatură, am găsit aici un colectiv aflat, practic, la început de drum. Avocați extrem de tineri însă, pentru mine, cu multă experiență și cu foarte multe cunoștințe practice. Vorbesc despre mine, cel de-atunci, care nu știa nici măcar cum arată o citație sau un formular pentru Registrul Comerțului. Mi-a plăcut să cresc în acest mediu și, pe măsură ce am crescut, să transmit și mai tinerilor mei colegi câte ceva din experiența proprie, așa cum și mie mi s-a transmis la momentul potrivit. Prețuiesc, de asemenea, calitatea tinerilor studenți care vin în practică și de la care învăț și eu, la rândul meu, o sumedenie de lucruri. Mulți dintre ei mi-au devenit stagiari, apoi colaboratori. Întotdeauna am încercat să dezvolt cu ei un parteneriat corect, reciproc avantajos, în urma căruia fiecare dintre noi să se dezvolte armonios.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.

Dan-Rareș Răducanu: Este întotdeauna o plăcere să stau de vorbă cu tine în special și să colaborez cu echipa JURIDICE.ro, în general. Mulțumesc și eu pentru că mi-ai acordat șansa de a-mi expune gândurile tocmai acum, când sunt aproape de împlinirea vârstei de 45 de ani. Având în vedere că mulți dintre colegii mei de facultate care au ales calea magistraturii se gândesc, în această perioadă, la pensie, mă aflu și eu într-o perioadă de profundă reflecție asupra a ceea ce am realizat până acum și la ceea ce îmi doresc să realizez în viitor, în următoarea jumătate a vieții mele profesionale. Acest interviu a venit, prin urmare, neașteptat de potrivit, pentru că m-a ajutat să îmi pun ordine în propriile gânduri.


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.