Limitarea termenului de demarare a procedurii de anulare a fuziunii sau divizării. CCR-Respingere
16 octombrie 2019 | JURIDICE.ro
Alina Gaja
În Monitorul Oficial nr. 802 din 3 octombrie 2019, a fost publicată Decizia nr. 219/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 251 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990.
Dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate
Art. 251 (3) Procedurile de anulare și de declarare a nulității fuziunii sau divizării nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în temeiul art. 249, sau dacă situația a fost rectificată.
Dispozițiile constituționale presupus încălcate
Art. 21 Accesul la justiție
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Art. 29 Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
Art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Art. 146 Atribuțiile Curții Constituționale
Aprecieri și argumente ale Curții Constituționale
1. Curtea reține că, în practică, anularea de către instanța judecătorească a hotărârii adunării generale a acționarilor prin care se decide o fuziune poate interveni la un moment diferit de hotărârea judecătorească de anulare a fuziunii. Autorul excepției de neconstituționalitate are posibilitatea să solicite atât anularea hotărârii adunării generale a acționarilor, cât și constatarea nulității fuziunii, astfel încât critica autorului excepției de neconstituționalitate privind curgerea termenului de prescripție de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de constatare a nulității hotărârii adunării generale a acționarilor de fuziune este neîntemeiată. Textul este foarte clar în ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul. Nu orice declarare a nulității hotărârii adunării generale a acționarilor antrenează automat și nulitatea fuziunii, întrucât, dacă situația este rectificată, nulitatea fuziunii nu mai poate fi declarată.
2. În ceea ce privește durata rezonabilă a termenului, Curtea constată că, din dorința de a proteja interesele societăților participante la fuziune sau divizare și pentru a ocroti efectele pe care aceste operațiuni le-au produs, între societățile participante, față de asociați și față de terți, legea limitează radical termenul în care asemenea proceduri de anulare vor putea fi demarate. Prin această restrângere a duratei de exercitare a acțiunii în nulitate sau în anulare, legiuitorul instituie o excepție de la regulile dreptului comun care guvernează anularea sau nulitatea hotărârii adunării generale. Astfel, potrivit art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată. Tot astfel, nulitatea societății, fiind una absolută, iar acțiunea imprescriptibilă, se poate invoca oricând. În cazul de față, legiuitorul introduce un termen de prescripție scurt pentru o nulitate absolută, care prin natura sa este imprescriptibilă.
3. Curtea reține că nulitatea fuziunii sau divizării este o nulitate remediabilă – nu prin natura ei, ci prin caracterul ei special, axat pe protecția efectelor fuziunii sau divizării și, prin aceasta, a intereselor societăților participante. Această remediere este posibilă nu numai în cazul nulității relative, ci chiar și în cazul nulității absolute, întrucât alin. (3) al acestui articol arată că acțiunea în declararea nulității fuziunii sau divizării nu poate fi inițiată dacă situația care atrage nulitatea a fost rectificată. De aceea, dacă neregularitatea care constituie cauza nulității poate fi remediată – cum ar fi, de exemplu, prin obținerea majorității calificate prevăzute de art. 115 alin. (3) Legea nr. 31/1990 pentru aprobarea fuziunii sau divizării – instanța, sesizată în termen de cel mult 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă și dacă situația nu a fost deja rectificată, va putea acorda un termen pentru regularizare. Legea nu precizează întinderea unui asemenea termen, care, ținând cont de caracterul procedurii, ar trebui să fie unul scurt, dar rezonabil, în sensul că trebuie să permită îndeplinirea formalităților legale de regularizare (care ar putea implica și reconvocarea adunării generale).
4. Așadar, Curtea statuează că termenul de prescripție instituit de legiuitor este unul special care are în vedere asigurarea securității raporturilor juridice, în scopul protejării intereselor societăților participante și a terților.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
