CJUE. C-128/18 Dorobanțu. Condiții de detenție în statul membru de emitere al unui mandat european de arestare
15 octombrie 2019 | JURIDICE.ro
Trimitere preliminară – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Decizia cadru 2002/584/JAI – Mandat european de arestare – Motive de refuz al executării – Articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante – Condiții de detenție în statul membru emitent – Apreciere de către autoritatea judiciară de executare – Criterii
Judecătoria Medgidia (România) a emis un mandat european de arestare împotriva domnului Dorobanțu la 12 august 2016 în scopul efectuării urmăririi penale în România pentru fapte care constituie infracțiuni împotriva patrimoniului, precum și de fals sau uz de fals. Acesta a fost prins în Germania, iar Tribunalul Regional Superior din Hamburg a autorizat inițial predarea domnului Dorobanțu autorităților române, în executarea mandatului.
Acest tribunalul a efectuat o apreciere globală a condițiilor de detenție din România. În această privință, Tribunalul a constatat o îmbunătățire a acestora din urmă din anul 2014, chiar dacă o suprafață de 2 m² pe persoană nu îndeplinește cerințele impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Insuficiența spațiului de care dispun persoanele deținute ar fi, cu toate acestea, compensată în mare măsură de celelalte condiții de detenție. În plus, instanța menționată a arătat că România a instituit un mecanism eficient de control al condițiilor de detenție.
Domnul Dorobanțu a sesizat Curtea Constituțională Federală a Germaniei cu o acțiune împotriva acestor ordonanțe, care le-a anulat și a impus Tribunalului Regional Superior din Hamburg să introducă o cerere de decizie preliminară pentru a permite Curții de Justiție să aprecieze conformitatea executării unui astfel de mandat european cu dreptul Uniunii.
În Hotărârea de astăzi, Curtea a statuat că articolul 1 alineatul (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI, coroborat cu articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că, atunci când autoritatea judiciară de executare dispune de elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care atestă existența unor deficiențe sistemice sau generalizate ale condițiilor de detenție în cadrul penitenciarelor din statul membru emitent, aceasta trebuie, pentru a aprecia dacă există motive serioase și temeinice de a crede că, în urma predării sale în acest stat membru, persoana care face obiectul unui mandat european de arestare va fi expusă unui risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul acestui articol 4, să țină seama de ansamblul aspectelor materiale relevante ale condițiilor de detenție în care urmează în mod concret să fie încarcerată această persoană, precum spațiul personal disponibil pentru fiecare deținut într-o celulă a acestui penitenciar, condițiile sanitare, precum și întinderea libertății de mișcare a deținutului în cadrul penitenciarului respectiv. Această apreciere nu se limitează la controlul insuficiențelor vădite. În vederea unei astfel de aprecieri, autoritatea judiciară de executare trebuie să solicite autorității judiciare emitente informațiile pe care le consideră necesare și trebuie să se bazeze, în principiu, pe asigurările furnizate de această din urmă autoritate, în lipsa unor elemente precise care să permită să se considere că condițiile de detenție încalcă articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale.
În ceea ce privește, mai precis, spațiul personal disponibil pentru fiecare deținut, autoritatea judiciară de executare trebuie, dată fiind lipsa, în prezent, a unor norme minime în această privință în dreptul Uniunii, să țină seama de cerințele minime care decurg din articolul 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, astfel cum este interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deși, pentru calculul acestui spațiu disponibil, spațiul ocupat de infrastructurile sanitare nu trebuie să fie luat în considerare, acest calcul trebuie să includă spațiul ocupat de obiectele de mobilier. Cu toate acestea, deținuții trebuie să păstreze posibilitatea de a se mișca în mod normal în celulă.
Autoritatea judiciară de executare nu poate înlătura existența unui risc real de tratament inuman sau degradant pentru simplul motiv că persoana în cauză dispune, în statul membru emitent, de o cale de atac care îi permite să conteste condițiile detenției sale sau că există, în acest stat membru, măsuri legislative sau structurale menite să consolideze controlul condițiilor de detenție.
Constatarea de către autoritatea menționată a existenței unor motive serioase și temeinice de a crede că, în urma predării sale statului membru emitent, persoana vizată va fi expusă unui astfel de risc, ca urmare a condițiilor de detenție care predomină în penitenciarul în care urmează în mod concret să fie încarcerată, nu poate fi pusă în balanță, în scopul de a decide o astfel de predare, cu considerații legate de eficacitatea cooperării judiciare în materie penală, precum și de principiile încrederii și recunoașterii reciproce.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
