Semnătura olografă și particularitățile acesteia
17 octombrie 2019 | cosmindobroiu
Cosmin Dobroiu
Introducere
Imaginea grafică a numelui, reprodusă în urma unei execuții personale a titularului, prin intermediul căreia este atestat autorul unui act sau care atestă conținutul acestuia este definită în termenii cunoscuți de către orice persoană care are un minim de cunoștințe drept semnătură.
Fiecare persoană are propriul său fel de a semna, ceea ce face ca aspectul subscrierii, plasamentul ei pe un document să prezinte elemente de strictă individualitate. Când două grafisme sunt identice, una din ele este falsă.
După aspectul general și al conținutului, subscrierile pot fi:
1. Semnături complete;
2. Semnături prescurtate;
3. Semnături indescifrabile.
Grafismele au o importanță deosebită în toate domeniile de activitate, atât ale persoanelor fizice, cât și ale celor juridice, deservind la fixarea apariției, modificării sau stingerii raporturilor juridice de tot felul. Prin semnătură se atestă fapte, evenimente cu un impact major pentru activitatea desfășurată.
În sprijinul susținerilor menționate mai sus vin dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă potrivit cărora „semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii”.
Expertiza criminalistică a scrisului, denumită și grafoscopie sau expertiză grafică, este una dintre cele mai importante ramuri ale criminalisticii și are ca obiect de activitate identificarea autorului unui scris necunoscut.
Istoria semnăturii
Prin vechimea sa, semnătura olografă a depășit diferențele culturale, tehnologice, comportamentale și de vârstă.
Astfel, cea mai veche semnătură cunoscută a aparținut unui bărbat, pe numele său Kushim, despre care se crede că a trăit în Sumer, în a doua jumătate a mileniului IV î.en. Denumirea „Kushim” apare pe o tăbliță de argilă care prezintă în detaliu o tranzacție comercială. O traducere completă a tăbliței este următoarea: „29086 măsuri orz 37 luni Kushim”. Acestei traduceri i-a fost dată interpretarea potrivit căreia „au fost primite 29.086de măsuri de orz pentru parcursul a 37 de luni. Semnat Kushim”.
În totală contradicție (ca și procedură) cu perioada respectivă, evoluția tehnologiei a condus la transformarea modului în care comunicăm, în care facem comerț. Aceste transformări au dus la apariția unor concepte noi precum guvernare electronică, comerț electronic, avantajul acestor servicii fiind rapiditatea accesării lor, dar și faptul că se pot încheia acte la distanță, fără a fi necesară prezența fizică a persoanei. Astfel, sintagma înscris a devenit și înscris în format electronic, iar semnătura a căpătat și ea o dimensiune electronică.
Legiuitorul modern a prevăzut dezvoltarea societății și a tehnologiei, sens în care face trimitere în cuprinsul Codului de Procedură Civilă implicit la semnătura electronică „când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege”.
Efectele juridice, aspectele tehnice ale semnăturii olografe și forța probantă a unei expertize extrajudiciare
În cadrul unui litigiu am reprezentat interesele unui client căruia instanța de judecată i-a admis proba cu expertiză grafică chiar dacă la dosar era depusă deja o expertiză extrajudiciară.
Ca urmare a întocmirii raportului de expertiză, expertul desemnat a avut un punct de vedere în totală contradicție cu expertul care întocmise anterior expertiza extrajudiciară, punct de plecare de la care societatea noastră a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 338 potrivit cărora „Pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert. (2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar”.
Pentru a dispune această măsură, deși vorbim de contradicția dintre o expertiză judiciară și una extrajudiciară, instanța de judecată a avut în vedere opoziția opiniilor experților, persoane calificate, cu deprinderi tehnice dobândite în timp, cu aceleași studii de specialitate, aspect care a atras o suspiciune legitimă asupra veridicității concluziilor acestora.
La întocmirea celor două expertize, ambii experți au urmărit aceleași particularități[1] chiar dacă rezultatele au fost în totală contradicție:
– înclinația axei principale;
– viteza de scriere;
– apăsarea;
– siguranța traseelor;
– forma buclelor;
– modul de execuție al semnăturii;
Astfel că, expertul desemnat de către instanța de judecată a concluzionat că semnăturile contestate de către clientul nostru îi aparțin, în timp ce concluziile raportului de expertiză extrajudiciară au fost în sensul în care grafismele contestate nu aparțin Reclamantului.
Divergența de opinii a apărut ca urmare a scriptelor de comparație folosite de către cei doi experți, unul având în vedere scriptele de comparație furnizate de către Reclamant chiar în fața instanței de judecată sau a altei autorități recunoscute, a căror valabilitate nu poate fi contestată, în timp ce, celălalt expert a folosit drept scripte de comparație înscrisuri pe care însuși Reclamantul le contestă.
În practică s-a stabilit că, pentru un rezultat concludent, expertul criminalist trebuie să aibă în vedere scriptele de comparație date în fața instanței de judecată de către persoana care contestă subscrierea, dar și scripte de comparație contemporane semnăturii contestate.
Astfel că, stabilirea scriptelor de comparație de comparație certe, necontestate, autentice, care să fie luate drept model de către expertul criminalist este o chestiune esențială în expertizarea semnăturii. Opinăm că este extrem de grav ca, în procesul de analiză și comparare să se amestece scriptele de comparație certe cu scripte care nu prezintă o paternitate certă. Examinarea comparativă a subscrierilor contestate cu grafisme de comparație incerte, care ar putea fi chiar contrafăcute, nu poate conduce decât la un rezultat neconform cu adevărul.
„După stabilirea obiectivelor expertizei și a examinării actelor în litigiu, este absolut necesar să se procedeze la o examinare temeinică a pieselor de comparație. În linii mari, analizele urmează să stabilească dacă acestea provin în mod cert de la persoana bănuită ca autor”.[2]
Plecând de la ideea centrală a scriptelor de comparație neconforme, asupra cărora planează o incertitudine cu privire la semnatarul acestora, concluziile contradictorii ale celor două expertize apar ca fiind inevitabile.
„O încredere mult mai mică trebuie să se acorde acelor acte aflate în arhive ce prezintă mai puține garanții: arhivele diferitelor societăți, întreprinderi, S.R.L.-uri”[3]. În contextul în care scriptele de comparație folosite de către expertul desemnat sunt înscrisuri arhivate de către o societate comercială oarecare, aplicarea dispozițiilor art. 338 Cod de Procedură Civilă fiind o procedură firească a instanței de judecată.
*
Fiind luate în discuție aspectele tehnice alte fiecărei subscrieri în parte se remarcă:
Înclinația axei principale poate fi verticală, ușor aplecată spre dreapta sau spre stânga. Este de precizat că această particularitate poate diferi în funcție de titularul fiecărei semnături, de poziția de scriere, etc.
Viteza de scriere alături de calitatea firului grafic, acuratețea execuțiilor, spontaneitatea, dezinvoltura sunt elemente care probează o foarte bună capacitate de coordonare a mișcărilor inscriptorii, criterii esențiale și definitorii în compararea subscrierilor.
Presiunea pe instrumentul scriptural este de asemenea un element important în aprecierea spontaneității și sincerității gestului grafic, a naturaleței semnăturii. În cazul semnăturilor autentice, apăsarea este mai slabă pe ductele suitoare față de ductele coborâtoare, deoarece mișcarea în plan vertical de sus în jos (flexibilitatea) este executată cu mai multă energie decât mișcarea de jos în sus (extensia). Prezența diferențelor de calibru între traseele care urcă și cele care coboară este deci foarte importantă și dovedește spontaneitate, deprinderi formate și consolidate, stereotip dinamic.
De remarcat este faptul că, în cazul grafismelor contrafăcute, apăsările sunt prezente constant atât pe ductele suitoare cât și pe cele coborâtoare.
Un alt element definitoriu în cadrul unei astfel de expertize este reprezentat de siguranța traseelor și calitatea firului grafic. În cazul semnăturilor care nu aparțin titularului, pot fi constatate ezitări, tremurături și unghiularizări ale punctelor de schimbare a direcției de scriere.
Ca urmare a utilizării unor scripte de comparație diferite și având în vedere faptul că aceste elementele tehnice sunt definitorii în analizarea unei subscrieri, opinia experților a fost una contradictorie, motiv pentru care, instanța de judecată a apreciat utilitatea întocmirii unei noi expertize în sensul art. 338 Cod Procedură Civilă.
Chiar și în aceste condiții, între opiniile expertului desemnat de către instanța de judecată și opiniile expertului care a întocmit expertiza extrajudiciară au existat și similarități în sensul alcătuirii subscrierilor și a dimensiunii acestora însă, aceste elemente nu sunt definitorii și nu au fost avute în vedere de către instanța de judecată la momentul aplicării dispozițiilor art. 338 Cod Procedură Civilă.
Aparența lejerității plastografierii unui grafism simplu
O persoană cu o capacitate ridicată de plastografiere a altor semnături, după mai multe exerciții de învățare este capabilă să imite multe dintre elementele atât de simple ale grafismelor.
„O altă modalitate de imitare o reprezintă procedeul ce constă în reproducerea unei semnături autentice după ce execuția acesteia a fost exersată în prealabil. După asemenea exerciții, ce se constituie în începutul unei adevărate deprinderi, este evident că în momentul semnării falsificatorul nu are nevoie de prezența, de controlul, a unei semnături autentice, actul grafic derulându-se cu spontaneitate, în absența unui model… se constată însă că indiferent de gradul ridicat de fidelitate al redării, fie acesta chiar foarte ridicat, plastograful nu va putea reține și transpune convingător o semnătură autentică, mai ales dacă aceasta este sofisticată.
Erori de interpretare a unor construcții, omisiuni și alte defectuozități de redactare pot apărea chiar din momentul studierii grafismului autentic și se pot perpetua în cursul execuțiilor… Indiferent care ar fi tipul semnăturii model este greu să o redai în toate aspectele sale, de finețe”.[4]
Concluzionând asupra opiniei experților, o semnătură simplă poate fi imitată însă, elementele de finețe cum sunt viteza de scriere apăsarea, siguranța execuției, sunt foarte greu de realizat în condițiile în care autorul imitației caută să realizeze un desen al semnăturii cât mai apropiat de grafismul autentic. Astfel că, inadvertențele se datorează slăbirii atenției plastografului în momentul execuției sau a interpretării greșite a unora dintre formele de execuție.
Concluzii
Să nu uităm că limbajul este despre cuvânt și suflet, iar scrisul este despre cum le transmitem. Luate împreună, aceste trei daruri divine creează o imagine adevărată a fiecăruia dintre noi, care înfățișează particularități revelatoare ale unor calități, defecte, slăbiciuni, boli, stări emoționale etc.
Conchid la cele prezentate mai sus prin afirmația regretabilului dramaturg român I.L. Caragiale din comedia de moravuri sociale și politice „O scrisoare pierdută” – „o semnăm dar o dăm anonimă!”.
[1] Gheorghe Popa, Nicolae Buzatu și alții – „Exploatarea urmelor prin expertize criminalistice”, Ed. ERA, București, 2005, pag. 17-18
[2] A. Frățilă și C. Radu – „Expertiză grafică și raționament prin analogie”, pag. 20
[3] A. Frățilă și C. Radu „Expertiză grafică și raționament prin analogie” pag. 21
[4] Adrian Frățilă și Gh. Pășescu – „Expertiza criminalistică a semnăturii”, Ed. Național, 1997, pag. 69.
Avocat Cosmin Dobroiu
STOIAN PREDOIU ATTORNEYS
