BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la accesul procurorului la date fără controlul prealabil al unui judecător (Marea Cameră)
17.10.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

 
Competition Law
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul suprem din Estonia se întreabă cu privire la accesul Ministerului Public (procuror) la date fără controlul prealabil al unui judecător (C-746/18 H. K./Prokuratuur: Conditions d’accès aux données relatives aux communications électroniques)

Situația de fapt:
1. avem o procedură penală
2. necesitatea de a afla dacă în cadrul acesteia, accesul autorităților statului la date care permit să se stabilească sursa și destinația, data, ora și durata, natura serviciului de comunicații, echipamentul terminal mobil utilizat, precum și locul în care a fost utilizat echipamentul terminal în legătură cu comunicații de la un telefon fix sau mobil al unui suspect implică o ingerință în drepturile fundamentale consacrate de Carta DFUE care prezintă o asemenea gravitate încât să fie necesar ca acest acces să fie limitat, în materie de prevenire, de investigare, de detectare și de urmărire penală a infracțiunilor, la combaterea infracționalității grave, independent de perioada la care se raportează datele păstrate la care au acces autoritățile statului
3. avem apoi principiul proporționalității și ipoteza în care volumul datelor la care autoritățile statului au acces nu este mare (atât din punctul de vedere al naturii datelor, cât și din punctul de vedere al întinderii în timp a acestora)
4. necesitatea de a afla dacă într-o atare ipoteză de lucru, ingerința în drepturile fundamentale ce rezultă astfel poate fi justificată de obiectivul privind prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor infracțiuni în general și că, cu cât infracțiunile care trebuie combătute prin intermediul acestei ingerințe sunt mai grave, cu atât mai mare este volumul de date la care au acces autoritățile statului
5. avem apoi cerința menționată într-un dispozitiv al unei decizii CJUE potrivit căreia accesul la date al autorităților competente ale statului trebuie să fie supus unui control prealabil exercitat de o instanță sau de o autoritate administrativă independentă
6. necesitatea de a afla dacă aceasta are semnificația că Ministerul Public, care conduce procedura de cercetare în cadrul căreia, potrivit legii, are obligația să își desfășoare activitatea în mod independent și se supune numai legii, și examinează atât elementele incriminatoare, cât și elementele dezincriminatoare în privința inculpatului, însă ulterior susține acțiunea publică în cadrul procedurii judiciare, poate fi considerat autoritate administrativă independentă
7. cauza este judecată de Marea Cameră, ședința publică având loc în data de 15 octombrie 2019.
8. pentru România, a se vedea articolul 141 din Codul de procedură penală „Art. 141: Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror”.

Dispoziții și norme invocate a fi incidente:

1. Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE citit în lumina articolelor 7, 8, 11 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (cu explicațiile aferente)

Articolul 15 (extras)
Aplicarea anumitor dispoziții ale Directivei 95/46/CE

(1) Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge sfera de aplicare a drepturilor și obligațiilor prevăzute la articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatele (1), (2), (3) și (4) și articolul 9 ale prezentei directive, în cazul în care restrângerea lor constituie o măsură necesară, corespunzătoare și proporțională în cadrul unei societăți democratice pentru a proteja securitatea națională (de exemplu siguranța statului), apărarea, siguranța publică sau pentru prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicații electronice, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) al Directivei 95/46/CE. În acest scop, statele membre pot adopta, inter alia, măsuri legislative care să permită reținerea de date, pe perioadă limitată, pentru motivele arătate anterior în acest alineat. Toate măsurile menționate în acest alineat trebuie să fie conforme cu principiile generale ale legislației comunitare, inclusiv cu cele menționate la articolul 6 alineatele (1) și (2) al Tratatului privind Uniunea Europeană.

2. principiul proporționalității formulat la punctele 55-57 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 2 octombrie 2018 în cauza C-207/16

55 Curtea a motivat însă această interpretare prin faptul că obiectivul urmărit de o reglementare care guvernează acest acces trebuie să se raporteze la gravitatea ingerinței în drepturile fundamentale în cauză pe care o determină această operațiune (a se vedea în acest sens Hotărârea Tele2 Sverige și Watson și alții, punctul 115).

56 Astfel, în conformitate cu principiul proporționalității, o ingerință gravă nu poate fi justificată, în materie de prevenire, de investigare, de detectare și de urmărire penală a infracțiunilor, decât prin obiectivul privind combaterea infracționalității care trebuie calificată drept „gravă”.

57 În schimb, dacă ingerința pe care o implică un asemenea acces nu este gravă, respectivul acces este susceptibil să fie justificat de un obiectiv privind prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor „infracțiuni” în general.

3. Cerința menționată la punctul 2 din dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2016 în cauzele conexate C-203/15 și C-698/15:

2) Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care guvernează protecția și securitatea datelor de transfer și a datelor de localizare și în special accesul autorităților naționale competente la datele păstrate, fără a limita acest acces, în cadrul combaterii infracționalității, numai la combaterea infracționalității grave, fără a supune respectivul acces unui control prealabil din partea unei instanțe sau a unei autorități administrative independente și fără a impune ca datele în cauză să fie păstrate pe teritoriul Uniunii.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.