ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Despre nulitatea clauzei care obligă medicul rezident la restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională
21.10.2019 | Virgil BĂRBULESCU

 
Competition Law
Virgil Barbulescu

Virgil Barbulescu

In cvasimajoritatea cazurilor, medicii rezidenti au fost nevoiti sa semneze, in perioada 2013 -2017, acte aditionale la contractele initiale individuale de munca, prin care isi “asumau” obligatia fata de unitatea sanitara publica cu care au incheiat contractul de a rambursa acesteia sumele de bani reprezentand cheltuieli “ocazionate de pregatirea lor profesionala” in ipoteza in care, ulterior rezidentiatului, nu vor presta activitate medicala in respectiva unitate cel putin un numar egal de ani cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat.

Aceste cheltuieli imbracau diferite denumiri precum “burse”, “burse de studii”, “cheltuieli referitoare la pregatirea profesionala”, “cheltuieli ocazionate de pregatirea profesionala”, “burse de rezidentiat”.

Introducerea unei astfel de clauze in contractul individual de munca, fie direct cu ocazia semnarii acestuia, fie ulterior prin inctocmirea unui act aditional, nu pot produce efecte juridice specifice, fiind lovite de nulitate.

In sustinerea acestui punct de vedere vom porni de la motivul real al introducerii unor astfel de obligatii in sarcina medicului rezident, dar si de la adevarata natura juridica a respectivelor cheltuieli “avansate” de unitatea sanitara publica (din fonduri publice) in care medicul angajat isi desfasoara activitatea de rezidentiat.

In conformitate cu dispozitiile legale regasite in continutul art. 18 din OUG nr. 103/2013, aplicabile la momentul respectiv, privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice “(1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2014, medicii rezidenti, medicii dentisti rezidenti si farmacistii rezidenti din unitatile sanitare de stat, cu un salariu lunar brut/solda bruta lunara mai mic/mica decat 3.000 lei, care nu include drepturile aferente garzilor efectuate pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale in afara normei legale de munca si a programului normal de lucru de la functia de baza, beneficiaza de o bursa de rezidentiat in cuantum lunar de 670 lei. (2) Bursa de rezidentiat prevazuta la alin. (1) nu face parte din salariul brut/solda bruta, nu este supusa impozitului pe venit si nu constituie baza de calcul pentru contributiile de asigurari sociale de stat, asigurari pentru somaj, asigurari sociale de sanatate sau pentru accidente de munca si boli profesionale. (3) Plata lunara a bursei de rezidentiat se realizeaza din bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Sanatatii pentru unitatile sanitare de stat din subordinea sa si pentru unitatile sanitare de stat din subordinea autoritatilor administratiei publice locale, in baza normelor metodologice de aplicare aprobate prin ordin al ministrului sanatatii, respectiv prin bugetele aprobate ministerelor si institutiilor cu retea sanitara proprie, in baza normelor metodologice de aplicare aprobate de ordonatorii principali de credite ai acestora.”

In prezent, art. 18 din OUG nr. 103/2013, privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice a fost abrogat prin pct. 28 din Legea nr. 153/2017, incepand cu 01.07.2017, iar potrivit art. 21 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2017, cuantumul salariului lunar brut/soldei brute lunare luat/luate in calcul la stabilirea bursei de rezidentiat potrivit art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu completari prin Legea nr. 28/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, este de 7.100 lei.

Revenind la perioada de referinta, rezulta asadar ca de respectiva bursa beneficiau medicii rezidenti din unitatile sanitare de stat care incasau un salariu lunar brut/solda bruta lunara mai mic/mica decat 3.000 lei, indiferent de unitatea sanitara in care isi desfasurau activitatea.

Ca o prima observatie, se observa ca asa-numita “bursa” se incadra, in realitate, in categoria drepturilor de natura salariala, prevazute de dispozitiile Codului muncii, conform carora “Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.”

Avand in vedere caracterul regulat al incasarii respectivei sume de bani, atata vreme cat actul normativ se refera la incasarea acesteia lunara, se trage concluzia ca respectiva “bursa” reprezenta, deopotriva, o contraprestatie datorata medicului rezident ca urmare a muncii depuse in unitatea sanitara publica, nepunandu-se problema unui venit sporadic sau ocazional, ori a unei sume de bani precum premiile sau recompensele datorate angajatilor, astfel incat sa se poata sustine ca i-ar lipsi caracterul de natura salariala.

Aceasta intrucat esenta caracterului salarial rezida, pe de o parte, in cuvenirea si incasarea acestuia de catre salariat cu regularitate (lunar) si, pe de alta parte, in faptul ca astfel de sume incasate de angajat nu reprezinta altceva decat valoarea muncii sale (contraprestatia datorata de angajator).

In plus, imprejurarea ca respectiva “bursa” nu face parte din salariul brut/solda bruta, nu este supusa impozitului pe venit si nu constituie baza de calcul pentru contributiile de asigurari sociale de stat, asigurari pentru somaj, asigurari sociale de sanatate sau pentru accidente de munca si boli profesionale nu prezinta niciun fel de relevanta juridica, in sensul ca natura “bursei” ar fi cu totul alta, atata vreme cat, in realitate, era menita a veni in completarea drepturilor salariale cuvenite rezidentilor dar inferioare pragului de 3.000 lei. Cu alte cuvinte, suma in discutie nu reprezenta altceva decat un accesoriu al salariului, mai cu seama ca in lipsa salarizarii nici nu putea fi acordata.

Mai mult decat atat, intrucat respectiva bursa nu se acorda rezidentilor care incasau salarii peste pragul indicat (prezumandu-se, in acest fel, ca din suma de 3.000 lei acestia isi puteau acoperi si cheltuielile cu pregatirea profesionala specifica), este evident ca s-a urmarit asigurarea unui tratament egal fata de toti medicii rezidenti, astfel incat, in conditii identice/similare de munca si pregatirea profesionala sa fie incasate aceleasi sume de bani ca si contraprestatie a muncii depuse.

O dovada in plus a caracterului salarial al sumei de bani in discutie o reprezinta si faptul ca medicul rezident nu avea drept de optiune de renuntarea la aceasta “bursa”, suma de bani echivalenta reprezentand, asa cum am aratat, o intregire fireasca a drepturilor salariale, astfel incat sa nu existe discriminari intre medicii rezidenti, remuneratia lor finala lunara urmand sa fie aceeasi, respectiv egala in conditii de munca egale.

In fine, intr-o oarecare masura, solutia legislativa a fost fireasca (desi formularea a lasat loc de interpretare, drept consecinta si multitudinea de litigii avand drept obiect obligarea medicilor rezidenti la restituirea “burselor” in conditiile in care nu si-au mai continuat activitatea profesionala in respectiva unitate) atata vreme cat pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani iar la stabilirea si la acordarea acestuia este interzisa orice discriminare.

Pe de alta parte, denumirea sub care era incasata respectiva suma de bani nu prezinta nicio relevanta, natura juridica a remuneratiei fiind data nu de titulatura sa, ci de scopul pentru care a fost acordata, respectiv de conditiile concrete in care era acordata.

Ca o prima concluzie, putem aprecia astfel ca suma de bani reprezentand bursa nu poate fi supusa restituirii, atata vreme cat reprezinta contraprestatia muncii salariatului medicului rezident, iar potrivit art. 38 din Codul muncii, anagjatii nu pot renunta la drepturile pe care le confera legea, in beneficiul lor.

Cu alte cuvinte, renuntarea la drepturile salariale nu are acoperire legala, iar o astfel de clauza, indiferent de formulare si de modalitatea in care angajatorul incearca sa o “mascheze” ori sa confere o alta aparenta raportului juridic, nu poate produce efecte juridice, fiind nula.

Apoi, nu putem ignora nici cuprinsul Deciziei I.C.C.J. nr.5/16.02.2015 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 234/6.04.2015, in care se mentioneaza ca “medicul rezident are si calitatea de salariat”, “rezidentiatul nu reprezinta doar o forma tipica de invatamant postuniversitar, ci o forma specifica, cu caracter mixt, ce contine atat o componenta de desavarsire a pregatirii profesionale prin specializare, generata de procesul de invatamant, cat si o componenta specifica raporturilor juridice de munca, prin care munca efectiv prestata da dreptul la obtinerea unei contraprestatii in bani, sub forma salariului”, “activitatea medicului rezident este numai o activitate didactica si ca remunerarea acestuia reprezinta cheltuieli de scolarizare”.

Apoi, clauza in discutie inserata in contractele individuale de munca ale medicilor rezidenti apare inclusiv lipsita de coerenta si previzibilitate, venind in vadita contradictie cu principii si norme fundamentale.

Astfel, din modalitatea de redactare a clauzei ar rezulta ca obligatia de rambursare a sumelor respective (a “burselor”) subzista chiar daca medicul rezident nu mai continua activitatea profesionala, ulterior rezidentiatului, in respectiva unitate sanitara publica, insa este reincadrat ulterior la o alta unitate sanitara, de stat, deci tot publica si, prin urmare sistemul sanitar public beneficiaza in continuare de cunostintele teoretice si practice de specialitate dobandite in perioada rezidentiatului, sumele alocate fiind din bugetul public.

In astfel de conditii, clauza din contractul de munca reprezinta o impovarare excesiva si nejustificata a salariatului, intrucat s-ar ajunge la situatia absurda in care sistemul public de sanatate (neprezentand relevanta unitatea spitaliceasca in care activeaza medicul dupa rezidentiat) beneficiaza de cunostintele acumulate in perioada rezidentiatului de catre salariat, dar acesta din urma este obligat, injust, la restituirea unor astfel de sume.

Cu alte cuvinte, desi sistemul public de sanatate (din ale carui fonduri a fost alocata sustinerea financiara lunara a medicului rezident) si nevoile populatiei beneficiaza de pregatirea profesionala a medicului, acesta din urma este obligat sa restituie contraprestatia care i se cuvine, desi activeaza sub autoritatea administrativa a aceluiasi sistem de stat (neprezentand relevanta unitatea sanitara intrucat interesul public in sanatate nu poate fi impartit pe regiuni sau zone, orice cetatean avand dreptul, fara ingradire, sa apeleze la serviciile medicale, oriunde s-ar afla).

Ca atare, aplicarea clauzei penale sus-mentionate nu ar putea garanta realizarea obiectivelor anterioare.

Altfel spus, aparatul de stat cu atributii in domeniu nu intelege, in realitate, sa investeasca nimic in pregatirea profesionala a medicului rezident, insa beneficiaza de cunostintele sale si in acelasi timp il impovareaza injust si inechitabil, fara o baza rezonabila de natura a justifica starea de fapt creata.

In plus, pe durata contractului de munca medicilor rezidenti salariati le sunt aplicabile dispozitiile de drept substantial specifice legislatiei muncii, nexistand vreo interdictie, directa sau indirecta, in acest sens. Intre medicul rezident si unitatea sanitara publica se incheie un contract individual de munca, prin care se stabilesc raporturi juridice de munca, fiind evident ca un astfel de contract este guvernat de toate normele cuprinse in Codul muncii.

Este adevarat ca perioada de rezidentiat reprezinta o forma specifica de invatamant postuniversitar, insa acest caracter specific se circumscrie incadrarii relatiilor de natura juridica, de munca, nascute intre rezident si unitatea sanitara, potrivit contractului individual de munca, o atare forma fiind inexistenta in lipsa unui contract de munca.

Drept urmare, per ansamblu, in intreaga perioada a rezidentiatului medicul este necesar a fi remunerat in mod just si echitabil, de altfel ca orice angajat, in acest sens Declaratia Universala a Drepturilor Omului mentionand ca „Cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient, care sa ii asigure lui si familiei lui, o existenta conforma cu demnitatea umana”, iar prevederile art. 41 din Constitutia Romaniei stipuland ca dreptul la munca nu poate fi ingradit, alegerea locului de munca fiind libera.

Relevanta sub acest aspect prezinta inclusiv principiile potrivit carora angajatilor trebuie sa li se asigure un nivel de trai satisfacator (art. 4 din Carta sociala a Consiliului Europei, semnata la Torino la 18.10.1961, art. 137 – fostul art. 117 – din Tratatul privind Uniunea Europeana), oricarei persoane trebuie sa i se garanteze dreptul la castigarea existentei prin munca (art. 1 alin. 2 din Carta sociala revizuita) dar si dreptul la protectia sanatatii (prevederile art. 11 din cuprinsul Cartei sociale revizuita).

Asa fiind, repetitiunea sumelor la care face referire clauza analizata echivaleaza inclusiv cu o depasire nepermisa a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului propus, in cazul de fata desavarsirea profesionala a medicului rezident, sumele respective de bani avand, in realitate, ca si destinatie, pregatirea profesionala pentru prestarea activitatii si profesiei de medic in interes public.

In cadrul perioadei de rezidentiat, medicul dobandeste, acumuleaza si isi perfectioneaza cunostintele teoretice si practice, luand parte nemijlocit la activitatile domeniului medical. Pregatirea medicului rezident implica, deopotriva, efectuarea si realizarea de manopere, proceduri, tehnici de diagnosticare si terapeutice, obligatorii, sub indrumarea coordonatorilor si si indrumatorilor, respectiv responsabililor de formare in rezidentiat.

Astfel, pe durata pregatirii in specialitate, rezidentii sunt salarizati conform legii, ei participand efectiv la activitatile si responsabilitatile clinicilor, sectiilor, laboratoarelor, cabinetelor de specialitate, de medicina de familie, cabinetelor medico-dentare si farmaciilor in care efectueaza pregatirea, sub indrumarea si supravegherea directa a coordonatorilor din institutiile si unitatile sanitare acreditate. Medicii rezidenti examineaza pacientii, aplica solutii terapeutice, sub supravegherea indrumatorului sau a responsabilului, in conformitate cu nivelul lor de pregatire, efectuand, deopotriva, garzi.

Asadar, activitatea medicului rezident nu reprezinta exclusiv o activitate didactica, astfel incat poata fi supusa restituirii “bursa”, activitatea rezidentului fiind una specifica, mixta, activitatea didactica si cea practica (de care beneficiaza inclusiv pacientul) reprezentand, practic, un tot indisolubil. Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 18/2009, aprobata prin Legea nr.103/2012, cu completarile ulterioare, „Pregatirea in rezidentiat reprezinta un proces continuu de pregatire teoretica si practica, fiind normata integral ca activitate didactica doar activitatea de pregatire in rezidentiat efectuata de catre cadrele didactice universitare, in conformitate cu numarul orelor de curs si de aplicatii din curriculum aprobat”.

In plus, acordarea bursei de rezident nu este conditionata de obtinerea unor rezultate in procesul de invataman ori pregatire didactica, suma de bani fiind acordata in perioada rezidentiatului indiferent de astfel de rezultate. Bursa de rezident reprezinta o forma speciala de venit acordata unei categorii speciale de angajati, de natura a majora salariul incasat, fara niciun fel de legatura exclusiva cu procesul de invatamant ori de acumulare a unor cunostinte strict teoretice.

Apoi, clauza care mentioneaza obligatia de restituire a “bursei” nu reprezinta finalitatea intrinseca a vreunei negocieri, astfel incat sa se prezume absolut ca reflecta vointa concordanta a partilor, reprezentand fara niciun dubiu sau echivoc o clauza de adeziune, impusa rezidentului pentru a accede la specializare (astfel de imprejurari notorii nu mai necesita demonstrarea).

Salariul reprezinta un element fundamental, intrinsec si obligatoriu, al contractului individual de munca, tinand de esenta acestuia, in lipsa salariului contractul neputand fi calificat drept unul “de munca” (indiferent de durata).

Salariul reprezinta obiectul esential al obligatiei asumate de angajator si, prin urmare, cauza juridica a obligatiei persoanei angajate de a presta munca, contractul de munca fiind unul sinalagmatic si comutativ.

Drepturile salariale nu pot fi spuse restituirii, orice astfel de clauza fiind nula, fie din perspectiva negarii normelor obligatorii in materie, fie din perspectiva caracterului abuziv al unei astfel de clauze, in masura in care finalitatea acesteia o reprezinta rambursarea drepturilor efectiv incasate si castigate ca urmare a prestarii muncii.

In aceasta materie trebuie avuta in vedere specificitatea contractului de munca, angajatul detinand o pozitie de subordonare fata de angajator, mai cu seama in actualul sistem medical.

Cu privire la clauza in discutie nu poate fi apreciata buna credinta a angajatorului, acesta savarsind un veritabil abuz de drept, intrucat ar fi trebuit sa genereze un mecanism juridic adecvat si guvernat de echitate, materializat prin clauzele contractului de munca, in conditiile in care se ajunge, asa cum am aratat, la situatia absurda si lipsita de logica fireasca in care medicul (fost rezident) este nevoit sa ramburseze anumite sume de bani, insa serviciul public medical de stat beneficiaza de cunostintele acumulate de acesta.

Drepturile pe care legea i le confera angajatorului trebuie exercitate cu buna credinta in temeiul principiului fundamental al dreptului muncii, consacrat in art. 8 alin. 1 din Codul muncii. Mai mult, angajatorul este obligat sa-si manifeste autoritatea ope care i-o confera aceasta calitate si pozitie numai prin fapte/acte de natura a nu leza persoana salariatului, fara a-l pune in situatii limita, prin aceasta intelegandu-se inclusiv afectarea drepturilor si intereselor sale patrimoniale.

Mentinerea ca valabila a unei astfel de clauze ar crea in mod real angajatorului posibilitatea de a lega, practic, anagajatul de un loc de munca, intr-un sistem “menghina”, impunandu-i conditii de exercitare a profesiei dincolo de propria constiinta si optiune, imprejurare care, indirect, conduce la “exploatarea” salariatului caruia nu i se permite, sub paravanul clauzei de adeziune, sa isi aleaga liber si neingradit locul de munca. O dovada in plus a unei astfel de conduite ilicite o reprezinta inclusiv cuantumul sumelor datorate de medicul rezident, respectiv un cuantum considerabil prin raportare la posibilitatile financiare concrete ale salariatului.

Asa cum am aratat, drepturile si obligatiile asumate trebuie sa fie previzibile si conforme bunei credinte si uzantelor cinstite, astfel incat sa nu existe un dezechilibru contractual semnificativ si sa nu impovareze excesiv si nejustificat partile (in cazul de fata, angajatul medic rezident).

Nu in ultimul rand, contractul de munca presupune o executare in timp a obligatiilor, la fel si incasarea veniturilor realizandu-se in timp, regulat si periodic.

Drept urmare, o data incetate raporturile de munca, din punct de vedere juridic, nici nu s-ar putea reveni la situatia anterioara (intrucat aceasta ar presupune rambursarea sumelor, chiar daca am avea de-a face cu o revenire partiala la ceea ce a fost – restitutio in integrum – ) tocmai datorita faptului ca raporturile de munca se executa treptat, prin prestatii succesive, periodice, lunare, si care, prin natura lor intrinseca, sunt nerambursabile.

Daca respectiva clauza si-ar produce efectele, contractul de munca ar fi, de faptm transformat intr-un contract de formare profesionala, finalitate care vine in vadita contradictie cu scopul legii si cu normele in materie, indiferent ce interpretare le-ar fi conferita.

Incetarea contractului de munca produce efecte exclusiv pentru viitor, executarea sa succesiva, asa cum am aratat, nepermitand repetitiunea veniturilor incasate regulat de catre salariat.

Nu in ultimul rand, acordarea drepturilor banesti ca si contravaloare a muncii prestate de catre angajat, respectiv restituirea acestei contravalori catre fostul angajator, nu poate fi conditionata de intervenirea unui fapt/eveniment viitor, in cazul de fata manifestarea de vointa a salariatului de a nu mai continua prestarea activitatii profesionale in cadrul si beneficiul unitatii angajatoare.

Un asemenea fapt juridic ar echivala unei veritabile conditii rezolutorii (intrucat de indeplinirea acesteia ar depinde desfiintarea unui raport anterior creat, cu consecinta restiturii a ceea ce s-a incasat, chiar daca in parte, in baza respectivului raport), purtand, in esenta si in fapt, asupra obligatiei fundamentale a angajatorului de a achita drepturile salariale, ceea ce nu este permis de lege, contravenind in acest mod esentei si caracterului contractului de munca.

Mai mult, daca aceasta posibilitate ar fi considerata valabila ar echivala implicit si cu o renuntare sub conditie la drepturile deja castigate si conferite in baza legii (numai cuantumul salariului fiind unul negociat in contractul de munca intrucat dreptul la salariu este unul legal si obligatoriu), din partea salariatului, tinzand astfel la o limitare nepermisa a dreptului angajatului de a beneficia de contravaloarea muncii sale, clauza fiind incompatibila cu art. 38 din Codul muncii.

In fine, clauza la care ne referim reprezinta, indirect, o clauza penala prin care angajatorul cuantifica, practic, anticipat, contravaloarea unor despagubiri, ca urmare, in opinia sa, a conduitei medicului rezident de a nu mai continua prestarea activitatii profesionale in respectiva unitate cel putin un numar egal de ani cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat, conduita despre care angajatorul opineaza ca este producatoare de prejudicii in detrimentul sau.

Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie (restituirea contravalorii sumelor reprezentand “burse”, in ipoteza data) in cazul neexecutarii obligatiei principale, in cazul de fata obligatia fiind aceea de a presta activitate profesionala in cadrul angajatorului initial cel putin un numar egal de ani cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat a medicului.

Practic, prin inserarea clauzei in discutie a fost evaluat un asa-numit prejudiciu (o paguba) produsa de angajat angajatorului, in stransa legatura cu munca prestata de salariat, atata vreme cat acesta isi asuma obligatia de a continua raportul de munca in cadrul unitatii sanitare in care si-a desfasurat rezidentiatul si care l-a remunerat pentru munca depusa, obligatie incalcata ulterior, prin denuntarea contractului de munca.

Or, In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 573 din 12 iulie 2019 a fost publicata Decizia nr. 19/2019 din 20 mai 2019 privind examinarea sesizarii formulate de Curtea de Apel Bacau – Sectia I civila, in Dosarul nr. 1.621/110/2016, privind pronuntarea unei hotarari prealabile referitoare la o chestiune de drept, in care s-a statuat ca “In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 10, art. 38, art. 57, art. 134 alin. (1) si art. 254 alin. (3) si (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, stipularea clauzei penale in contractul individual de munca sau intr-un act aditional al acestuia, prin care este evaluata paguba produsa angajatorului de salariat din vina si in legatura cu munca sa, este interzisa si este sanctionata cu nulitatea clauzei astfel negociate.”

In concluzie, prevederea contractuala inserata in contractul de munca incheiat cu medicul rezident, fie direct, fie sub forma unui act aditional, pentru perioada de referinta in care erau in vigoare prevederile art. 18 din OUG nr. 103/2013, privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, in sensul ca acesta este tinut a restitui fostului angajator unitate sanitara de stat a sumelor reprezentand “burse”, “burse de studii”, “cheltuieli referitoare la pregatirea profesionala”, “cheltuieli ocazionate de pregatirea profesionala”, “burse de rezidentiat”, in masura in care ulterior rezidentiatului, medicul salariat (fost rezident, deci) nu va presta activitate profesionala medicala in respectiva unitate cel putin un numar egal de ani cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat, nu este producatoare de efecte specifice, fiind lovita de nulitate.

Avocat Virgil Barbulescu
BARBULESCU, BUGA & ASOCIATII


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.