ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

O viziune corectă a instanțelor în materia ordonanței președințiale, privind drepturile de proprietate intelectuală
21.10.2019 | Nicoleta BOBOC

 
Competition Law
Nicoleta Boboc

Nicoleta
Boboc

Dintre condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale în materia drepturilor de proprietate intelectuală, cred ca aparența de drept și neprejudecarea fondului creează cele mai variate scenarii. Oricum, pe marginea acestor condiții, pârâtul încearcă de cele mai multe ori să obțină respingerea ca “inadmisibilă” a cererii de ordonanță președințială.

O cercetare a jurisprudenței în această materie, relevă o tendință majoritară în respingerea cererilor de ordonanță președințială, ori de câte ori pârâtul opune un titlu pentru folosirea însemnului incriminat. Categoriile de titluri pe care un pârât le opune de obicei și de multe ori cu succes, sunt fie înregistrarea (și) a denumirii comerciale la Registrul Comerțului care include sau coincide cu însemnul incriminat, fie o cerere de înregistrare a mărcii care reprezintă însemnul respectiv, fie, la un anumit stadiu, chiar înregistrarea mărcii. În fine, unii pârâți înțeleg să opună, nejustificat, înregistrarea vreunui nume de domeniu care include însemnul incriminat, ignorând faptul că acesta nu reprezintă un drept de proprietate intelectuală. Astfel, toate pârghiile și garanțiile oferite titularilor drepturilor de proprietate intelectuală sunt lăsate fără niciun efect, în fața unui comportament strategic al pârâtului contrafăcător, de a depune ceva, orice, la înregistrare, care să aibă o legătură cât de cât cu dreptul titularului.

Motivarea ce se regăsește în soluțiile instanțelor are la bază ideea centrală că simpla invocare de pârât a unui titlu pentru folosirea însemnului incriminat duce la neîndeplinirea condiției privind aparența de drept în favoarea reclamantului (titularul dreptului încălcat), în același timp afectând și condiția neprejudecării fondului, întrucât analiza conflictului dintre cele două titluri opuse nu o poate face instanța de ordonanță președințială, ci numai instanța învestită cu soluționarea conflictului pe fond. Instanțele folosesc această motivare, fie când pârâtul invocă înregistrarea denumirii comerciale la Registrul Comerțului, teoretic fără nicio legătură cu folosirea însemnului cu titlul de marcă, fie când titlul invocat constă în simpla depunere de pârât a unei cereri de înregistrare a însemnului/mărcii, chiar și fără plata taxelor. Cu alte cuvinte, orice minim demers din partea pârâtului de a-și consolida poziția, de contrafacere prin ipoteză, înfrânge drepturile titularului de proprietate intelectuală, cel puțin în procedura urgentă a ordonanței președințiale. Și nu este puțin lucru pentru titularul dreptului să piardă o primă bătălie cu contrafăcătorul său, atât din punct de vedere practic, comercial, cât și din punct de vedere psihologic.

Cu ocazia obținerii recente a unei hotărâri judecătorești definitive în această materie, favorabilă titularului unei mărci, hotărâre pronunțată de Tribunalul București și menținută de Curtea de Apel București, relev mai jos doar câteva dintre ideile care au sprijinit această binevenită soluție din partea celor două instanțe de judecată.

Cu privire la situația în care titlul opus de pârât constă în înregistrarea la Registrul Comerțului a denumirii comerciale care include sau coincide cu însemnul incriminat, apreciez nejustificată reticența instanțelor de judecată de a analiza sumar conflictul dintre cele două drepturi opuse, fără a periclita limitele procedurii de ordonanță președințială. Aprecierea instanțelor asupra semnificației și funcției denumirii comerciale, asupra semnificației și funcției unei mărci de exemplu, cu concluzia că înregistrarea unei denumiri comerciale nu permite folosirea acesteia și cu titlul de marcă, ar trebui considerate ca (simple) aprecieri teoretice, făcute strict în baza legilor aplicabile, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată și a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată. Nimic din această analiză nu implică fondul cauzei în discuție, ci reprezintă doar coroborarea dispozițiilor legale aplicabile, analiză pe care instanța de ordonanță președințială ar trebui să o facă fără rezerve.

Ceea ce ar implica o analiză a circumstanțelor cauzei respective ar fi analiza folosirii concrete a denumirii comerciale, anume dacă aceasta este sau nu folosită cu titlul de marcă, adică cu depășirea limitelor și scopului denumirii comerciale. Dacă însă această analiză este văzută de instanțe ca fiind o prejudecare a fondului acelui conflict, soluția corectă ar fi de admitere a ordonanței în baza aparenței de drept în favoarea titularului și în același timp de a „refuza” analiza modalității concrete de folosire a denumirii comerciale, tocmai pe considerentul că o astfel de analiză ar prejudeca fondului cauzei. Nicidecum soluția îmbrățișată de majoritatea practicii, în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială pentru că analiza pe care o propune pârâtul, anume modalitatea de folosire concretă a denumirii comerciale, ar prejudeca fondul cauzei. Cu alte cuvinte, referitor la conflictul din speța amintită, marcă vs denumire comercială, ar trebui păstrată fără rezerve aparența unui drept de proprietate intelectuală asupra mărcii ce dă dreptul exclusiv de folosire a acelui însemn cu titlul de marcă, față de un alt tip de drept de proprietate intelectuală, care, prin definiția acestuia, nu dă deloc dreptul de folosire a acelei denumiri cu titlul de marcă. Orice analiză ulterioară aprofundată a acestui conflict ar trebui să se facă de instanța de fond, după ce însă instanța de ordonanță președințială a acordat aparența meritată titularului dreptului la marcă.

Cu privire la situația în care titlul opus de pârât constă în simpla cerere de înregistrare a mărcii constând în semnul incriminat, soluția corectă ar trebui să fie aceeași, de menținere a aparenței de drept în favoarea titularului, în speță, a titularului de marcă. Din nou, analiza pe care instanța de ordonanță președințială o are de făcut nu prejudecă fondul, astfel că, instanța poate stabili aparența în favoarea titularului de marcă, în fața unui solicitant de înregistrare a mărcii (a însemnului incriminat).

Similar ipotezei privind denumirea comercială, instanța de ordonanță președințială ar trebui să interpreteze exclusiv legea, anume art. 37 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, potrivit căruia, Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terților să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 36 alin. 2 numai după publicarea acesteia.”

Înțelegerea corectă a prevederii citate, este aceea că solicitantul unei cereri de înregistrare a mărcii se bucură de drepturi provizorii de la momentul depunerii cererii de înregistrare. Însă drepturile provizorii sunt în raport doar cu terții care ar încerca să folosească, fără drept, însemnul depus la înregistrare de solicitantul cererii, acesta din urmă putând solicita instanței măsurile prevăzute la art. 36 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 în raport cu aceștia. Textul art. 37 din Legea nr. 84/1998 în niciun caz nu legitimează solicitantul unei cereri de înregistrare a mărcii, care prin ipoteză este susceptibilă să încalce drepturile anterioare ale unui titular, în fața acestui titular anterior. Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii este doar un terț în raport cu titularul unei mărci anterioare, drepturile provizorii ale solicitantului fiind asigurate în raport cu alți potențiali terți, la rândul lor contrafăcători ai semnului depus la înregistrare.

Această analiză nu implică niciun element din situația de fapt a cauzei deduse judecății, este doar interpretarea Legii nr. 84/1998, interpretare care nu prejudecă fondul cauzei și pe care instanțele de ordonanță președințială ar trebui să o facă fără rezerve, situându-se în limitele judecății acestei proceduri.

Mai mult, tot pipăind fondul, instanța de ordonanță președințială poate verifica puterea titlului părților, anume titlul titularului deplin de marcă și titlul solicitantului cererii de înregistrare a mărcii. Aplicând înțelegerea noțiunii de aparență de drept din propunerea doctrinei[1], anume că “Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize ale situației de fapt.”(s.n.), instanța de ordonanță președințială ar putea concluziona, fără a prejudeca fondul, că dreptul asupra mărcii este preferabil dreptului unui solicitant al cererii de înregistrare a mărcii, în sensul procedurii ordonanței președințiale.

O încântare suplimentară pentru titularul mărcii din speța amintită a fost dată de faptul că, deși pârâtul își înregistrase deja marca pe parcursul procedurii de ordonanță președințială, Curtea de Apel București a menținut soluția de admitere a ordonanței președințiale, menținând aparența de drept în favoarea reclamantului titular de marcă, reținând că înregistrarea unei mărci nu produce efecte absolute faţă de titularul unei mărci anterioare, conflictul dintre acestea urmând reguli de analiză specifice, în funcţie de împrejurările concrete ale celor două înregistrări. În fața unei scheme de contrafacere, instanța de apel a avut viziunea de a bloca drepturile contrafăcătorului inițial devenit titular de marcă, temporar și doar prin raportare la titularul de marcă anterior.

Apreciez soluția instanțelor în cauza amintită ca fiind o încununare a sancțiunii aplicate comportamentul ilicit al contrafăcătorilor, urmată de dorința de consolidare a poziției ilicite a acestora. O soluție contrară ar reprezenta un gir acordat contrafacerii, în varianta sa calificată, în dezacord cu toate eforturile de armonizare a legislației naționale cu cea europeană, care ar trebui să eradicheze, să descurajeze orice formă de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală.


[1] Gabriel Boroi, Octavian Spineanu Matei și alții, Noul Cod de Procedură Civilă, Editura Hamangiu, 2016, pag. 854.


Av. Nicoleta Boboc
BOBOC ȘI PARTENERII


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “O viziune corectă a instanțelor în materia ordonanței președințiale, privind drepturile de proprietate intelectuală”

  1. Ne-ați făcut curioși! Există recenzii de practică judiciară – dacă le pot numi așa, politicos – în care se indică nu doar hotărârea, ci și eventual numele judecătorilor care au comis pretinse „fapte” (sintagmă parcă desprinsă dintr-un rechizitoriu, deloc uzuală cu privire la o judecată), într-o tentă de culpabilizare sau de răfuială cvasipersonală, stil desigur deloc recomandabil și pe care, în mod foarte corect, l-ați evitat.

    Mi se pare însă că ați trecut, cumva, la polul opus, neindicând mai concret hotărârile la care vă referiți. Interesant ar fi ca cititorii să le poată căuta și citi pentru a învăța, eventual, din respectivele hotărâri (materia provizoriului fiind una foarte delicată; socotesc, de exemplu, principial corectă ideea că simpla opunere a unui titlu nu înlătură aparența de drept, întrucât trebuie văzut dacă eficacitatea și opozabilitatea titlului respectiv rezultă cel puțin prima facie). Așadar, vă încurajez să completați materialul, prin indicarea hotărârilor pe care le comentați aici. Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.