ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Despre lege, interpretarea acesteia, independența și responsabilitatea procurorului
22.10.2019 | Tamara MANEA

 
Competition Law
Tamara Manea

Tamara Manea

Evenimentele tulburătoare din ultima perioadă, cunoscute sub denumirea „cazul Caracal”, și discuțiile din spațiul public cu privire la acestea m-au dus cu gândul la o afirmație pe care a făcut-o un reputat judecător german, bun cunoscător al sistemului judiciar din România[1], potrivit căreia, uneori, legea nu apare ca un ”izvor al dreptății în care avem încredere, ci mai curând ca un șarpe într-un desiș, de la care nu știi la ce să te aștepți”, din cauza ”neclarităților, ambiguităților și neconcordanțelor care, intenționat sau neintenționat, sunt expuse, în absența unor reguli metodice general recunoscute și respectate, la interpretări imprevizibile, de bună-credință sau de rea-credință”.

Discutând cu un coleg din aceeași generație (cu peste 25 de ani vechime în sistem) despre modul în care am fi acționat noi dacă am fi fost procurorii de caz, acesta mi-a replicat scurt: ”ne asumam răspunderea, pe principiul fie ce-o fi, datoria mea de procuror este să apăr interesele cetățeanului chiar și atunci când legea este neclară, ambiguă sau eliptică”.

M-am gândit mult la replica lui și am realizat că nu a fost una de genul ”după război mulți viteji se arată”.

Cred că așa am fi procedat pentru că nu eram timorați de spectrul unei achitări sau a vreunei răspunderi ce ne-ar fi putut fi atrasă.

Poate că așa am fost învățați.

Îmi amintesc că primul meu șef din parchet ne spunea că întotdeauna trebuie să interpretăm legea în sensul aplicării acesteia și că nu există nicio situație juridică în care legea să nu fie aplicabilă, într-un mod sau altul, chiar dacă este neclară, ambiguă sau eliptică.

Pe de altă parte, m-am gândit și la faptul că un procuror excesiv de prudent poate fi urmărit în toate acțiunile sale de spectrul unei posibile răspunderi disciplinare, materiale sau penale, fiindu-i astfel anihilată capacitatea de interpretare a legii, ceea ce ar putea fi, uneori, de înțeles.

Și iată că am ajuns la celebra dilemă a rabinului care, vestit pentru înțelepciunea sa, este pus în situația de a împărți dreptatea între doi împricinați. Îl ascultă cu atenție pe primul și spune: „Ai dreptate”. Îl ascultă și pe cel de-al doilea, iar răspunsul este identic: „Și tu ai dreptate”. Aflat de față, un al treilea îl întreabă, nedumerit, pe rabin: „Păi, cum vine asta, Rabi? Nu se poate să aibă amândoi dreptate!”. Iar rabinul cel înțelept îi răspunde: „Şi tu ai dreptate!”[2]

Ce este de făcut?

După cei prea mulți ani de parchet în care am cunoscut și zona operativă și pe cea de control, ca procuror cu funcție de conducere și inspector judiciar, acum, în zona de confort a activității de documentare, mă gândesc că am o oarecare îndreptățire să-mi exprim opiniile despre această profesie.

Profesia de procuror, pe lângă o bună pregătire profesională, implică responsabilitate, independență în luarea deciziilor și asumarea soluției, curaj, tenacitate, modestie, admiterea ideii că oricât de mult ai învățat, tot mai există ceva ce trebuie să înveți, atitudine rezervată fără goană după vedetism, cinste, corectitudine, respectarea valorilor morale, fermitate, iubire de semeni, empatie și… enumerarea ar putea continua.

Așadar, să le luăm pe rând:

Buna pregătire profesională reprezintă temelia profesiei. Dacă știi carte, rareori ești supus greșelilor, iar un sistem legislativ incoerent și în permanentă schimbare sau o jurisprudență neunitară nu te pot doborî. Nici răspunderea disciplinară, materială sau penală nu-ți poate fi atrasă pentru că și acestea funcționează după reguli care respectă știința de carte.

Cineva poate crede că fac afirmații gratuite, dar nu este așa.

Ani întregi am lucrat în domeniul vizând răspunderea magistraților și pot asigura pe oricine că atunci când știi carte și ești temeinic în ceea ce faci, dispozițiile acestea nu-ți sunt aplicabile și dacă se întâmplă uneori să-ți fie aplicabile, cu siguranță știința de carte, corectitudinea, legalitatea și temeinicia actului de urmărire penală vor fi argumente solide pentru înlăturarea oricărei răspunderi.

Independența este o altă componentă a profesiei. A fi independent în activitatea pe care o desfășori în calitate de procuror nu înseamnă să fii independent față de lege și nici să ignori principiul controlului ierarhic după care funcționează Ministerul Public.

Independența înseamnă să faci ceea ce spune legea și ceea ce rezultă din probele administrate în cauza pe care o instrumentezi. Mai înseamnă să adopți măsurile și soluția în care crezi, fără să te lași influențat de factorii externi anchetei.

Până la urmă, independența este o stare de spirit. Dacă în forul tău interior te simți liber de orice presiune, temere sau dorință de a face ceea ce vor alții să faci, cu siguranță vei fi un procuror independent.

Independența procurorului în dispunerea măsurilor procesuale și a soluției, precum și în prezentarea concluziilor în fața instanței de judecată nu poate atrage vreo răspundere a acestuia.

Răspunderea intervine atunci când limitele conferite de lege independenței sunt depășite cu bună-știință, de exemplu, atunci când, din dorința de a fi remarcat cu orice preț, dai o interpretare cu totul surprinzătoare textelor de lege sau probelor administrate în cauză, adoptând sau motivând o soluție contrar raționamentului juridic. În această situație, apărarea de genul ”acesta a fost raționamentul meu logico-juridic” nu te poate absolvi de răspundere.

Responsabilitatea înseamnă să îți asumi prerogativele atribuite funcției de procuror și să acționezi în limitele legii atunci când orice situație de fapt reclamă intervenția organelor de urmărire penală. Nu poți trece indiferent peste acele situații în care sunt afectate interesul public, ordinea de drept sau drepturile și libertățile cetățenilor, fără să nu te abați de la misiunea ce ți-a fost încredințată!

Niciodată nu va putea fi atrasă răspunderea procurorului pentru că și-a asumat prerogativele funcției în limitele conferite de lege.

Curajul înseamnă să-ți eliberezi mintea de temerea că cineva va judeca în vreun fel sau altul acțiunile tale și să admiți ideea că pentru orice situație juridică există o reglementare ce poate fi aplicată, chiar și atunci când legea este neclară, ambiguă sau chiar eliptică. Interpretarea pe care trebuie să o dai legii este în sensul aplicării acesteia pentru menținerea ordinii de drept sau pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățeanului. Nu te poți ascunde după paravanul inexistenței vreunei norme exprese care să reglementeze situația juridică pe care trebuie să o soluționezi!

Este evident că și acțiunea curajoasă trebuie să se manifeste în limitele conferite de lege și să fie proporțională cu pericolul ce urmează să fie înlăturat.

Dacă toate aceste cerințe vor fi îndeplinite, nu va exista vreun temei pentru atragerea vreunei răspunderi.

Tenacitatea în cursul urmăririi penale înseamnă să nu ignori nici o pistă, indiferent cât de greu îți pare drumul. Obiectivul aflării adevărului nu trebuie abandonat din rațiuni de celeritate sau dificultate.

Dacă lucrezi constant într-o cauză făcând lucrurile temeinic și urmărind orice pistă care te-ar putea duce spre adevărul judiciar, nimeni nu va putea invoca incidența vreunor norme care să îți atragă răspunderea.

Modestia înseamnă să nu-ți folosești puterea pe care ți-o conferă funcția pentru a te considera superior celorlalți. Puterea ți-a fost dată numai pentru a aplica legea și nimic mai mult! Aceasta, în relațiile cu ceilalți, nu te plasează nicidecum într-o sferă superioară și elitistă! Modestia nu poate atrage răspunderea disciplinară, pe când aroganța acționează ca un magnet pentru o astfel de răspundere.

Obligația de rezervă trebuie să se manifeste atât în profesie, cât și în viața privată. Nimeni nu-i cere unui magistrat să ducă o viață în sihăstrie, dar oricine îi cere să respecte valorile sociale și morale, să se poarte civilizat și să fie prudent în acțiunile și relațiile sale, evitând să se expună public de o manieră care ar submina încrederea cetățeanului în omul chemat să aplice legea.

Nu poți acționa într-un mod care ar fi sancționabil pentru o altă persoană și nici nu este cazul să devii vedetă!

Bunul simț, educația, comportamentul demn în orice împrejurare, discreția și respectarea valorilor morale și sociale nu vor atrage niciodată răspunderea disciplinară sau penală a magistratului.

Iubirea de oameni și empatia sunt alte trăsături obligatorii pentru un procuror. Aceasta înseamnă că atunci când aplici legea trebuie să acționezi cu fermitate, dar și cu înțelegere. Și acest lucru rezultă din obligația legală a procurorului de a strânge deopotrivă probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului.

Acestea sunt ingredientele funcției de procuror care, folosite în limitele și spiritul legii, nu vor putea atrage răspunderea disciplinară, materială sau penală a celui chemat să apere interesul public, ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor.


[1] Codul organizării judiciare 2015. Ediție îngrijită de prof. univ. dr., jud. D. Lupașcu. Cuvânt-înainte de dr. iur. D. Schlafen, Editura Universul Juridic, București, 2015.
[2] T. Cathcart, D. Klein, ”Platon şi ornitorincul intră într-un bar … Mic tratat de filosdotică”, Editura Nemira, Bucureşti, 2009.


Procuror dr. Tamara Manea
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

*Mulțumim Revistei Pro Lege


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.