Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Comisia Europeană a publicat Raportul MCV pentru România. UPDATE: Poziția DNA. UPDATE: Poziția FJR și AIJ. UPDATE: CSM va adopta o poziție oficială în ședința Plenului. UPDATE: Punctul de vedere al UNJR și AMR. UPDATE: Poziția AJADO
24.10.2019 | JURIDICE.ro

Miercuri, 23 octombrie 2019, Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului a dat publicitatii urmatorul comunicat:

„Raportul MCV privind Romania, publicat de Comisia Europeana pe 22 octombrie 2019, dovedeste, o data in plus, atat subiectivismul si prejudecatile expertilor europeni, cat si dispretul acestora pentru respectarea drepturilor fundamentale ale romanilor de catre institutiile de represiune ale statului roman.

Printre o serie de recomandari si comentarii nefondate din cadrul acestui raport MCV – care denota ignorarea atat a problemelor reale din justitia romaneasca, cat si a respectarii drepturilor fundamentale ale romanilor, a Constitutiei Romaniei si a Tratatului UE –, Comisia Europeana recomanda transformarea Romaniei din “democratie” in “securocratie”, in care serviciile de informatii sa supravegheze si “mai robust” romanii, iar justitia sa reintre sub controlul serviciilor de informatii, asa cum a fost in perioada comunista.

Pentru cei care nu sunt familiari cu termenul, “securocratie” (mai cunoscut si sub numele de “securitocratie” sau “counter-intelligence state”) se refera la statul in care serviciile de informatii penetreaza si impanzesc toate institutiile din societate, inclusiv armata. Termenul a fost aplicat de istorici si comentatori politici cand s-au referit la fosta Uniune Sovietica, fosta Republica Democrata Germana, Cuba dupa revolutia din 1959, Irak-ul sub Sadam, Rusia post-sovietica sub Putin, Africa de Sud in anii ’80 sau tari din America de Sud, aflate sub conducerea diferitelor “junte” militare.

Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO) va analiza in detaliu raportul MCV si va publica concluziile, pana atunci, insa, atrage public atentia asupra urmatoarei recomandari a Comisiei Europene de o gravitate deosebita pentru contextul intern specific Romaniei, cu consecinte grave asupra democratiei, statului de drept si drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului:

“Comisia isi reitereaza sugestia formulata anterior ca experienta altor state membre ar putea fi utila pentru crearea unui sistem mai robust de masuri de supraveghere tehnica utilizate de organele de urmarire penala si de colaborare intre serviciile de informatii si organele de urmarire penala, care este esentiala pentru anchetarea infractiunilor grave, cum ar fi terorismul sicriminalitatea informatiica”.

Ceea ce Comisia Europeana recomanda este reimplementarea a ceva ce a fost declarat neconstitutional, deoarece exact sub pretextul luptei cu terorismul, cu criminalitatea informatica si sub pretextul apararii securitatii nationale serviciile secrete din Romania s-au implicat nelegal in administrarea justitiei, astfel cum a constatat CCR.

1. Crearea unui sistem si “mai robust” de supraveghere in masa a romanilor

In contextul in care Romania are zeci de mii de mandate de supraveghere tehnica, cerute de procurori, si mii de mandate pe siguranta nationala, cerute de serviciile de informatii, si care sunt aprobate anual aproape in totalitate de catre judecatori, fapt ce dovedeste ca nu exista un control jurisdictional efectiv din partea instantelor, recomandarea Comisiei Europene de a crea un sistem si “mai robust” de supraveghere in masa a romanilor, adica o incalcare si mai brutala a vietii private a cetatenilor, demonstreaza dispretul acestei institutii europene pentru drepturile si libertatile fundamentale ale romanilor.

In loc sa isi exprime ingrijorarea cu privire la incalcarea drepturilor fundamentale ale romanilor ori la independenta instantelor in raport cu procurorii sau serviciile de informatii – in conditiile in care judecatorii admit in proportie de aproape 100% cererile acestora in materie de interceptari si supravegheri –, Comisia Europeana recomanda constituirea unui sistem de supraveghere chiar “mai robust” decat cel actual.

Reamintim ca, in cauza Iordachi si altii contra Moldovei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut urmatoarele:

“Curtea mai notează că, în anul 2007, instanţele judecătoreşti moldoveneşti au autorizat aproape toate solicitările de interceptare făcute de către organelede urmărire penală. Deoarece acest număr de autorizaţii este neobişnuit de mare, Curtea consideră necesar să sublinieze că interceptarea convorbirilor telefonice este o ingerinţă foarte gravă în drepturile unei persoane şi că doar motive foarte serioase bazate pe o bănuială rezonabilă că persoana este implicată într-o activitate criminală gravă ar trebui puse la baza autorizării acesteia. (…) În opinia Curţii, acest lucru este îngrijorător, mai ales având în vedere procentajul foarte înalt al autorizaţiilor eliberate de judecătorii de instrucţie. Pentru Curte acest lucru ar putea, în mod rezonabil, indica faptul că judecătorii de instrucţie nu iau în consideraţie necesitatea de a justifica, în mod obligatoriu, autorizarea măsurilor de supraveghere secretă.”

Situatia este similara in Romania, anual fiind aprobate de instante zeci de mii de autorizatii pentru supravegheri tehnice cerute de procurori, carora li se adauga alte mii de autorizatii pentru mandate pe siguranta nationala emise in regim de secret de stat, la cererea serviciilor de informatii.

Comisia Europeana demonstreaza, prin aceasta recomandare, un vadit dispret fata de respectarea drepturilor fundamentale ale romanilor, fara de care nu exista nici democratie, nici stat de drept.

2. Colaborarea intre serviciile de informatii si organele de urmarire penala

Dupa ce Comisia Europeana se spala pe maini de intruziunea ilegala si neconstitutionala a serviciilor de informatii in justitie, pe motiv ca “modul de functionare a serviciilor de informatii nu tine de competenta UE si nu intra in sfera obiectivelor de referinta ale MCV“, aceeasi Comisie vine si recomanda sa existe “colaborare intre serviciile de informatii si organele de urmarire penala“, exact cum era in perioada comunista si cum s-a perpetuat pana in 2018, cand prin decizia CCR protocoalele secrete au fost declarate neconstitutionale.

Aceasta recomandare adresata Romaniei, care a avut unul dintre cele mai opresive regimuri comuniste din Europa de Est, denota ignoranta Comisiei Europene fata de represiunea comunista din Romania si dispretul acesteia fata de respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor.

Comisia Europeana pretinde ca nu e de competenta ei sa comenteze cu privire la modul de functionare a serviciilor de informatii din Romania, cand de fapt discutia este despre functionarea JUSTITIEI sub influenta serviciilor de informatii.

Comisia Europeana nu a manifestat, prin rapoartele anterioare, nici o ingrijorare fata de independenta unei justitii care a incheiat protocoale secrete la cel mai inalt nivel cu SRI – prin CSM, IJ, ICCJ si PICCJ –, desi aceste protocoale au afectat intr-o maniera de o gravitate fara precedent independenta judecatorilor si procurorilor.

Nici o ingrijorare nu a starnit Comisiei Europene nici faptul ca justitia din Romania a devenit “camp tactic” pentru SRI, nici ca SRI isi pastra interesul/atentia pana la finalizarea fiecarei cauze.

Dincolo de dubla masura si ipocrizia expertilor europeni, ceea ce Comisia Europeana recomanda Romaniei, pe langa faptul ca arata dispret fata de respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, va transforma Romania dintr-o democratie (cat inca mai e) intr-o securocratie, asa cum este Rusia lui Putin azi.

Cine nu invata din greselile trecutului e condamnat sa le repete! A aplauda aceste recomandari ale Comisiei Europene de reinstaurare a colaborarii dintre servicii si justitie intr-o tara care a trait experienta totalitarismului, a cunoscut rolul distrugator al Securitatii, si, recent, a cunoscut efectele profund nocive ale ingerintei serviciilor de informatii in justitie, inseamna a nu fi invatat nimic nici din represiunea comunista si nici din ce inseamna democratia cu adevarat.

AJADO condamna astfel de recomandari ale Comisiei Europene, ce risca sa conduca la reinstaurarea unui stat totalitar in Romania, si solicita institutiilor romane competente sa ia oficial pozitie impotriva acestora.

AJADO va intreprinde orice actiune in limitele prevazute de lege pentru a se asigura ca drepturile si libertatile cetatenilor din Romania sunt respectate si protejate.”

***

Marți, 22 octombrie 2019, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania si Asociatia Magistratilor din Romania au trimis Ministerului Justitiei urmatorul punct de vedere:

„Ca urmare a adresei Ministerului Justitiei, comunicata la data de 17 iulie 2019, prin care ni se solicita un punct de vedere cu privire la cele doua rapoarte adoptate de GRECO la Strasbourg, in cadrul celei de a 83-a Reuniuni Plenare, Asociatia Magistratilor din Romania si Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania va transmit prezentele observatii, adoptate in comun de catre acestea.

Observatiile cuprind atat chestiuni legate de metodologie si sursele de informare utilizate de catre expertii GRECO, cat si analiza punctuala a continutului celor doua rapoarte, in chestiuni ce privesc sistemul judiciar sau statulul judecatorilor si al procurorilor.

I. Cu privire la metodologia si sursele de informare ale expertilor GRECO in cazul raportului ad-hoc.

Rapoartele GRECO, atat cele de evaluare, cat si cele de conformitate sau cele ad-hoc, au la baza, ca mod principal de colectare a informatiei, vizitele de tara in cadrul carora expertii GRECO discuta cu partile interesate, cum ar fi reprezentanti ai autoritatilor de stat, reprezentanti ai asociatiilor profesionale, precum si reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale.1

[Nota 1: Cu privire la vizitele de tara si modalitatea de desfasurare a acestora, a se vedea articolele 13 si 14 din Statutul GRECO, precum si regulile 27, 28, si 34 din Regulile de Procedura a GRECO.]

Acest mod de colectare a informatiei de la surse primare contribuie, cel putin in teorie, la calitatea si credibilitatea rapoartele de acest gen. O astfel de vizita a avut loc si cu ocazia raportului ad-hoc adoptat la plenara din martie 2018, iar detaliile cu privire la intalnirile care au avut loc si la care au participat expertii GRECO se regasesc in paragraful 3 al raportului. Printre organizatiile profesionale cu care s-au intalnit expertii GRECO, s-au numarat si Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR) si Asociatia Procurorilor din Romania (APR), care si-au exprimat punctele de vedere asupra proiectului de lege vizand legile justitiei, inclusiv cu privire la chestiuni legate de statutul procurorului, de faptul ca verificarea solutiilor procurorului de caz pentru motive de netemeinicie, nu doar de nelegalitate, este o prevedere existenta de multi ani in Codul de procedura penala, de noile reguli privind accesul in magistratura sau pensionarea magistratilor. De asemenea, am prezentat expertilor pe larg motivelor care au condus la infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din Justitie, cu exemple concrete de presiuni exercitate in trecut asupra judecatorilor prin anchete penale si prin raportare la noile garantii de independenta si profesionalism stabilite prin lege pentru sectia nou infiintata.

Desi metodologia care ghideaza procesarea, analizarea si integrarea datelor colectate in urma vizitelor de tara si care se presupune ca stau la baza analizei expertilor GRECO nu este specificata de documentele ce privesc organizarea si functionarea GRECO si nici in cadrul raportului ad-hoc per se, se presupune, totusi, ca in contextul acestui proces, expertii raportori sunt ghidati de anumite principii esentiale, printre care se numara si impartialitatea si obiectivitatea. In lipsa unei metodologii clare privind felul in care au fost analizate si integrate datele colectate de la sursele primare si observand, de asemenea, ca in mare parte punctele de vedere argumentate ale AMR si UNJR nu se regasesc in raportul ad-hoc, pe cand cele ale altor interlocutori sunt integrate, argumentele acestora fiind preluate ca atare, fara minime verificari (cel mai concludent si simplu exemplu fiind cel privind verificarea pe motive de netemeinicie a solutiilor procurorului de caz), impartialitatea expertilor GRECO, precum si obiectivitatea raportului ad-hoc sunt puse sub semnul intrebarii.

Cu ocazia intalnirii expertilor GRECO cu asociatiile profesionale ale magistratilor, din data de 20 februarie 2018, precum si ulterior, inclusiv prin punctele de vedere transmise public, Uniunea Judecatorilor din Romania (UNJR) si Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) au clarificat cronologia proiectelor de modificare a Legilor Justitiei, incepand cu anul 2015, cat si ce inseamna „Legile Justitiei”, au prezentat prevederile referitoare la statutul procurorului, in contextul prezervarii independentei acestuia, prin raportare la normele constitutionale, la avizele Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni si la sistemul ierarhic de organizare a Ministerului Public – fiind unul dintre sistemele de organizare a parchetelor, la nivel european, inclus in Carta de la Roma.2 De asemenea, au prezentat argumente punctuale privind infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din Justitie, cu trimitere speciala la necesitatea asigurarii unor garantii solide de independenta si profesionalism al procurorilor care functioneaza in cadrul acesteia.

[Nota 2: In pct. XIV din preambulul Cartei de la Roma se precizeaza : „Organizarea majoritatii Ministerelor Publice se bazeaza pe o structura ierarhica.”, iar la pct. 40 din Nota explicativa detaliata asupra principiilor enuntate in Carta se stabileste ca „In general, majoritatea parchetelor fac obiectul unei organizari ierarhice, avand in vedere natura sarcinilor atribuite acestora.”]

In acelasi sens, prin Scrisoarea deschisa nr. 107/23 aprilie 2018, trimisa la GRECO, Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) a prezentat in mod detaliat:
i) cronologia procesului legislativ de modificare a Legilor Justitiei, incepand cu anul 2015;
ii) pozitia Consiliului Superior al Magistraturii;
iii) independenta judecatorilor – independenta operationala si functionala a procurorilor;
iv) Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, prin comparatie cu Serviciul pentru combaterea infractiunilor din justitie, din cadrul DNA;
v) situatia Inspectiei Judiciare, prin raportare la modificarile aduse Legilor Justitiei;
vi) raspunderea materiala a judecatorilor si procurorilor, respectiv promovarea judecatorilor si procurorilor in functii de executie – punctand aspectele care nemultumesc, in mod justificat, corpul magistratilor, precum si necesitatea remedierii acestora, prin corectarea/eliminarea unor dispozitii legale.

In scrisoarea deschisa s-a subliniat ca modalitatea in care independenta procurorilor este afirmata si reafirmata prin modificarile aduse Legilor Justitiei pune in aplicare principiile cuprinse in Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului consultativ al procurorilor europeni (CCPE), adoptat la 17 decembrie 2014. In mod concret, sunt puse in aplicare urmatoarele principii:
– asigurarea independentei si autonomiei efective a procurorilor, cu stabilirea unor garantii adecvate in acest sens – cuprinsa in pct. 2 (par 7) din Nota explicativa continuta in Avizul nr. 9 (2014);
– independenta procurorilor este stabilita prin lege – cuprinsa in pct. 3.1. (par. 33) din Nota explicativa continuta in Avizul nr. 9 (2014);
– independenta procurorilor nu este o prerogativa sau un privilegiu acordate in interesul acestora, ci constituie o garantie pentru o justitie echitabila, impartiala si eficienta – cuprinsa in pct. 3.1. (par. 35) din Nota explicativa continuta in Avizul nr. 9 (2014);
– modificarea in privinta selectarii procurorilor la directiile specializate (printr-o procedura transparenta de concurs) raspunde exigentei stabilite prin Avizul CCPE nr. 9 (2014), potrivit careia procurorii trebuie sa se manifeste, in permanenta, in mod profesionist si sa se straduiasca sa fie independenti si impartiali, precum si sa fie perceputi ca atare – pct. 3.4.2. (par. 80) din Nota explicativa continuta in Avizul nr. 9 (2014).

Argumentele anterior relevate au fost ignorate de expertii GRECO sau prezentate intr-un mod timid si pasager, in pofida motivarii detaliate si punctuale a acestor aspecte importante, astfel cum aceasta motivare fost expusa/transmisa catre GRECO.

Un aspect extrem de ingrijorator al raportului GRECO este ca, atat in partea referitoare la informatia contextuala, cat si in cea a analizei expertilor raportori, se regasesc nu mai putin de 23 de referinte la surse secundare, cum sunt articole de presa (dintr-un total de 40 de note de subsol) 3. Desi printre aceste articole se regasesc si unele care se rezuma doar la a raporta anumite evenimente, putand fi considerate astfel ca fiind obiective, multe dintre ele exprima si analize ori opinii pur subiective asupra desfasurarii evenimentelor care au ocazionat raportul ad-hoc 4. Folosirea in abundenta a unor asemenea surse secundare, precum si omisiunea de a include puncte de vedere obtinute de la anumite surse primare cu ocazia vizitei de tara au inserat o doza mare de subiectivism intr-o analiza ce ar fi trebuit sa fie obiectiva, compromitand, astfel, credibilitatea acestui raport.

[Nota 3: A se compara, de exemplu, cu cele 8 referinte la astfel de surse secundare regasite in primul raport de conformitate GRECO din 2018, 1 referinta regasita in raportul interim de conformitate GRECO din 2019, precum si, pentru a avea si o alta viziune a felului in care sunt redactate alte rapoarte de monitorizare ce emana de la Consiliul Europei, in ultimul raport al Comisarului pentru Drepturile Omului privind situatia din Romania, nu se regaseste nicio referinta la asemenea surse secundare, raportul bazandu-se aproape exclusiv pe surse primare: disponibil aici.]

[Nota 4: De exemplu, la paragraful 50 al raportului ad-hoc si la nota de subsol 38 este citata opinia unui comentator. A se vedea aici]

II. Raport interimar de conformitate in cadrul rundei a IV-a de evaluare privind Romania “Prevenirea coruptiei cu privire la membrii Parlamentului, judecatori si procurori”.

a. Recomandarea xi privind riscurile de integritate

“61. GRECO a recomandat ca sistemul de justitie sa raspunda mai bine riscurilor de integritate ale judecatorilor si procurorilor, in special prin (i) abordarea de catre Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara a unui rol mai activ in materie de analiza, informare si indrumare si (ii) consolidarea rolului si eficientei titularilor functiilor de conducere din fruntea instantelor si parchetelor, fara a fi afectata independenta judecatorilor si procurorilor.

62. GRECO reaminteste ca aceasta recomandare a fost partial implementata potrivit Raportului de conformitate. In special, GRECO a constatat ca autoritatile romane au inceput sa implementeze prima parte a recomandarii prin elaborarea Planului de Integritate al sistemului judiciar conform Strategiei Nationale Anticoruptie (SNA) 2016-2020 si prin elaborarea de rapoarte analitice de catre Parchet.”

Ca atare, GRECO reconfirma ca prima parte a acestei recomandari a fost implementata satisfacator, desi recomandarea presupune luarea unor masuri de catre Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca sistemul de justitie sa raspunda mai bine riscurilor de integritate ale judecatorilor si procurorilor, FARA a fi afectata independenta judecatorilor si procurorilor.

Aceasta din urma conditionalitate NU este insa analizata in niciun mod de catre expertii GRECO, ce au retinut implementarea recomandarii desi “abordarea de catre Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara a unui rol mai activ in materie de analiza, informare si indrumare” s-a facut prin mijloace ce au adus atingere grava independentei justitiei.

Astfel, de la data raportului anterior de conformitate, adoptat de GRECO la cea de-a 78-a Reuniune Plenara din 8 decembrie 2017, au fost declasificate si publicate doua protocoale incheiate de catre Consiliul Superior al Magistraturii si, respectiv, Inspectia Judiciara cu Serviciul Roman de Informatii, despre care GRECO nu spune nimic.

a1. Protocolul de colaborare incheiat intre Consiliul Superior al Magistraturii si Serviciul Roman de Informatii

Pe data de 4 mai 2018 Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a publicat protocolul de colaborare incheiat in 2012 cu Serviciul Roman de Informatii (SRI), care avea ca scop “asigurarea independentei si infaptuirii justitiei“.

Protocolul prevedea “identificarea anticipata” si “inlaturarea faptelor care ar putea afecta justitia sau securitatea nationala, informarea reciproca cu datele si informatiile pe care fiecare parte le detine, schimbul de materiale, de lucrari si date utile celeilalte parti”.

Protocolul mai prevedea ca “In cauze complexe, cooperarea efectiva se realizeaza pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor doua institutii, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecarei Parti”, fapt ce a deschis posibilitatea implicarii directe, nelegale si inadmisibile a SRI in cariera magistratilor.

In baza protocolului, datele si informatiile transmise de SRI puteau fi introduse in dosarele de cercetare disciplinara ale CSM, cu respectarea, insa, a confidentialitatii acestora, consecinta deosebit de grava fiind ca judecatorul sau procurorul vizat nu avea cunostinta de aceste informatii.

Acest procotol a fost de altfel pus in practica, presedinta Consiliului Superior al Magistraturii declarand, imediat dupa publicarea protocolului, ca “au existat documente trimise de catre Serviciul Roman de Informatii, dar ele au urmat regimul documentelor clasificate“5.

[Nota 5: A se vedea aici]

Or, folosirea unor informatii clasificate in gestionarea carierei magistratilor, ce implica inclusiv numirea in functii la cel mai inalt nivel, informatii la care cei vizati nu au avut si nu au acces, reprezinta o ingerinta directa a unui serviciu de informatii in justitie, cu incalcarea grava a separatiei puterilor in stat si a indendentei justitiei.

a2. Protocolul de colaborare incheiat intre Inspectia Judiciara si Serviciul Roman de Informatii

In 9 octombrie 2018 a fost publicat Protocolul privind organizarea cooperarii intre Serviciul Roman de Informatii si Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, protocol incheiat la data de 29 februarie 2016.

In baza acestui protocol, “Serviciul Roman de Informatii transmite: a) la solicitare, orice informatii referitoare la lucrarile aflate pe rolul Inspectiei Judiciare; b) din oficiu, orice informatii in legatura cu acte sau fapte susceptibile a fi incadrate ca fiind abateri disciplinare savarsite de magistrati”.

Cu alte cuvinte, incepand din anul 2016, verificarea integritatii judecatorilor si procurorilor, care, potrivit legii, era de competenta Inspectiei Judiciare, a fost facuta prin implicarea secreta si complet in afara legii a Serviciului Roman de Informatii. 6

[Nota 6: Potrivit legii, Inspectia Judiciara are, printre altele, urmatoarele atributii: efectuarea de verificari, ca urmare a sesizarilor din oficiu sau a celor adresate Inspectiei Judiciare, in legatura cu activitatea sau conduita necorespunzatoare ori in legatura cu incalcarea obligatiilor profesionale, dispunerea si efectuarea cercetarii disciplinare, in vederea exercitarii actiunii disciplinare; efectuarea de verificari privind incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor; efectuarea de verificari privind conditia bunei reputatii pentru judecatorii in functie; efectuarea de verificari privind conduita, deontologia si integritatea judecatorilor care candideaza la functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Disponibil aici.]

Mai mult, potrivit art. 4 din protocol „Inspectia Judiciara, in urma efectuarii verificarilor prealabile proprii, potrivit legii, va comunica intr-un termen rezonabil utilitatea datelor si informatiilor transmise de SRI si, respectiv, modul lor de valorificare”.

Cu alte cuvinte, SRI a dobandit competenta de a urmari si a aduna informatii despre judecatori si procurori, informatii ce puteau fi folosite in anchete sau verificari efectuate de catre Inspectia Judiciara, fara, insa, ca judecatorii sau procurorii sa aiba acces la acestea si fara macar sa stie de existenta acestei proceduri. Mai mult, Inspectia Judiciara sa obliga sa dea rapoarte catre SRI cu privire la procedurile in curs vizand magistratii, desi acestea sunt confidentiale.

a3. Recomandarile CCJE in privinta implicarii serviciilor secrete in proceduri ce vizeaza integritatea judecatorilor

Avizul nr. 21 (2018) privind prevenirea corputiei in randul judecatorilor adoptat de Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni include recomandari ferme in ceea ce priveste implicarea serviciilor de informatii in procedurile ce vizeaza integritatea magistratilor.

Acest aviz, ce se bazeaza, conform preambulului, in special pe constatarile si recomandarile Grupului de State impotriva Coruptiei (GRECO) al Consiliului Europei, inclusiv pe raportul acestuia referitor la “Prevenirea Coruptiei cu privire la membrii parlamentului, Judecatori si Procurori. Concluzii si Tendinte” (Runda a patra de evaluare a GRECO)”7, prevede urmatoarele standarde:
– nu se recomanda verificari care merg dincolo de verificarea general acceptata a cazierului si situatiei financiare a unui candidat;
– in tarile in care se fac verificari detaliate ale unui candidat, prin intermediul serviciilor de securitate, acestea ar trebui sa se desfasoare potrivit unor criterii care pot fi evaluate in mod obiectiv;
– candidatii ar trebui sa aiba dreptul sa acceseze orice informatii obtinute;
– un candidat respins pe baza unui astfel de control trebuie sa aiba dreptul sa faca apel la un organism independent si, in acest scop, sa aiba acces la rezultatele unui astfel de control;
– verificarile facute prin intermediul serviciilor de securitate NU pot viza judecatorii in functie;
– sub nicio forma lupta impotriva coruptiei in randul judecatorilor nu ar trebui sa conduca la interferenta unui serviciu secret in justitie.
8

[Nota 7: Disponibil aici.]

[Nota 8: “26. CCJE nu recomanda verificari care merg dincolo de verificarea general acceptata a cazierului si situatiei financiare a unui candidat. Cu toate acestea, unele tari fac verificari detaliate ale integritatii, care includ istoricul personal, familial si social al unui candidat. Aceste verificari sunt de obicei derulate de serviciile de securitate. În statele unde au loc astfel de verificari, acestea ar trebui sa se desfasoare potrivit unor criterii care pot fi evaluate in mod obiectiv. Candidatii ar trebui sa aiba dreptul sa acceseze orice informatii obtinute. Un candidat respins pe baza unui astfel de control trebuie sa aiba dreptul sa faca apel la un organism independent si, in acest scop, sa aiba acces la rezultatele unui astfel de control. 27. Ar trebui sa se faca distinctie intre judecatorii care candideaza pentru a intra in sistemul judiciar si judecatorii in functie. Sub nicio forma lupta impotriva coruptiei in randul judecatorilor nu ar trebui sa conduca la interferenta unui serviciu secret in justitie.”]

CCJE subliniaza, asadar, respectarea independentei judecatorilor in cadrul procedurilor ce privesc chestiuni de integritate sau combaterea coruptiei, solicitand, de aceea, in mod ferm excluderea, in orice circumstanta si sub orice pretext, a interferentei unui serviciu secret in justitie.

a4. Pozitia GRECO fata de existenta si consecintele celor doua protocoale

In perioada evaluarii efectuate de catre GRECO si intr-un domeniu ce facea in mod expres obiectul evaluarii – prevenirea si combaterea riscurilor de integritate in randul judecatorilor si procurorilor –, statul roman “a asigurat” integritatea magistratilor prin implicarea activa a Serviciului Roman de Informatii, incalcand astfel legea, recomandarile europene in materie si afectand in acest mod independenta justitiei.

Aceste protocoale ridica intrebari legitime legate de o posibila supraveghere in masa a magistratilor de catre Serviciul Roman de Informatii, fapt ce ar trebui sa nasca din partea GRECO ingrijorari serioase legate de independenta judecatorilor si a procurorilor romani.

Cu toate acestea, existenta si aplicarea unor protocoale secrete incheiate de CSM si Inspectia Judiciara cu un serviciu secret nu au stranit niciun fel de ingrijorari expertilor GRECO.

In conditiile in care obiectul recomandarii viza exact acest aspect, al cresterii capacitatii CSM si IJ de a asigura integritatea magistratilor, GRECO a validat implicit, prin constatarea ca recomandarea a fost satisfacator implementata, interferenta SRI atat in procedurile disciplinare, cat si in competenta CSM.

Acesta interferenta a SRI in justitie, insa, s-a facut in afara legii, in secret, a vizat judecatori in functie care nu au avut acces la aceste informatii ce puteau afecta in mod direct si grav cariera acestora, fiind incalcate, astfel, in mod flagrant standardele minimale de independenta a sistemului judiciar.

b. Recomandarea xiii privind procedura de numire in functii inalte in parchet

„70. GRECO a recomandat ca procedura pentru numirea in si revocarea din functiile cele mai inalte din parchet, cu exceptia Procurorului General, prevazuta de art. 54 din Legea nr. 303/2004, sa includa un proces care sa fie atat transparent cat si bazat pe criterii obiective, iar Consiliului Superior al Magistraturii sa i se dea un rol mai important in aceasta procedura.”

In urma evaluarii, expertii GRECO conchid ca recomandarea nu a fost nici macar partial implementata.

b1. Cu privire la transparenta si obiectivitate in procedura de selectie

Expertii GRECO „constata ca un interviu pentru prezentarea unui proiect privind exercitarea atributiilor specifice pozitiei de procuror de rang inalt doar informeaza candidatii cu privire la metodologia utilizata in procedura de selectie. Legea nu ofera informatii cu privire la criteriile aplicate in evaluarea acestor interviuri. Autoritatile nu au oferit clarificari suplimentare in acest sens, astfel GRECO concluzioneaza ca aceasta parte a recomandarii nu a fost implementata.”

Rezulta in mod explicit ca autoritatile romane au omis sa furnizeze expertilor informatii esentiale sub acest aspect.

Pe site-ul Ministerului Justitiei sunt publicate atat standardele de evaluare a interviului sustinut in cadrul selectiei procurorilor in vederea efectuarii propunerilor de numire in functiile de conducere prevazute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si standardele de organizare si desfasurare a selectiei procurorilor in vederea efectuarii propunerii de numire in functiile de conducere prevazute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. 9

[Nota 9: Disponibil aici.]

In standardele de evaluare a interviului sunt prevazute in mod explicit si in detaliu criteriile de evaluare, acestea privind:
– sustinerea proiectului privind exercitarea atributiilor specifice functiei de conducere;
– verificarea aptitudinilor manageriale si de comunicare;
– prezentarea viziunii asupra modului in care intelege sa organizeze institutia in vederea indeplinirii atributiilor constitutionale de promovare a intereselor generale ale societatii si apararii ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor;
– prezentarea viziunii cu privire la atributiile functiei pentru care participa la selectie in ceea ce priveste coordonarea activitatilor de prevenire si combatere a criminalitatii in general si a unor fenomene specifice: criminalitate organizata, coruptie, evaziune fiscala etc.;
– verificarea cunostintelor specifice functiei pentru care se efectueaza selectia;
– aspecte legate de motivatia, conduita, integritatea si deontologia profesionala, precum si alte imprejurari rezultate din analiza inscrisurilor depuse de procurorii participanti la selectie.
Aceste criterii sunt la randul lor dezvoltate prin raportare la aspectele ce urmeaza a fi avute in vedere la evaluarea acestora.

Expertii GRECO nu fac insa referire in niciun mod la aceste documente, pentru a evalua daca acestea corespund sau nu standardelor urmarite, ceea ce inseamna ca si concluzia acestora privind neimplementarea recomandarii se bazeaza pe informatii incomplete furnizate de autoritatile romane.

b2. Cresterea rolului CSM in procedura de numire a procurorilor de rang inalt

GRECO este preocupat de faptul ca autoritatea suprema privind deciziile de recrutare in cadrul sistemului judiciar ramane la executiv, adica la Ministrul Justitiei. In plus, aceasta distributie deja inegala a rolurilor decizionale este intensificata prin limitarea dreptului Presedintelui de a refuza numirea candidatilor propusi la doar o singura data pentru motive de oportunitate.

Intr-o nota de subsol, expertii GRECO fac trimitere la Decizia 358/2018 a Curtii Constitutionale prin care a fost solutionat conflictul juridic de natura constitutionala ivit intre Ministrul Justitiei si Presedintele Romaniei, in legatura cu refuzul acestuia din urma de a da curs propunerii celui dintai de revocare a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA).

Expertii GRECO nu analizeaza insa considerentele Curtii Constitutionale, pentru a concluziona si a argumenta de ce acestea, in opinia lor, nu corespund standardelor generale in materie la nivel european.

Acest fapt este important pentru ca, intr-adevar, asa cum remarca Curtea Constitutionala in cuprinsul deciziei amintite, nu exista o regula europeana in ceea ce priveste modalitatea de numire la varful parchetelor, existand o tendinta, si nu o regula general europeana catre un minister public mai independent fata de unul subordonat sau legat de executiv.

Aceasta abordare ca tendinta, nu ca regula, apare de altfel chiar in rapoarte adoptate de GRECO in cadrul aceleiasi proceduri de evaluare, spre exemplu in cazul Croatiei.

Pe data de 7 decembrie 2018, GRECO adopta al doilea raport de conformitate privind Croatia, in cadrul caruia constata ca fiind implementata „satisfacator” recomandarea privind numirea in functie a Procurorului General, in conditiile in care chiar expertii GRECO au recunoscut ca rolul Consiliului Superior al Procurorilor este in continuare unul formal, rolul decisiv fiind impartit intre Guvern si Parlament.

In cuprinsul acestui raport se retine:

“36. GRECO ia act de noul act privind Procuratura de Stat care stabileste cerinte suplimentare privind transparenta in sistemul de selectie a Procurorului General, precum si limitarea reinnoirii mandatului. In lumina celor de mai sus, GRECO accepta faptul ca problema in cauza a fost luata in considerare cu modificarile legislative care au avut loc ulterior. In consecinta, recomandarea ix trebuie considerata ca respectata.

37. Cu toate acestea, GRECO este de parere ca, in sistemul de selectie si numire a procurorului general, trebuie introduse si alte asigurari de transparenta si obiectivitate. In timp ce GRECO a recunoscut ca participarea executivului / legislativului la procesul de numire a unui procuror general nu este neobisnuita in Europa, acesta a subliniat de asemenea preferinta sa pentru o procedura de selectie in care sunt implicate expertize profesionale / nepolitice pentru a preveni riscurile influenta politica sau presiune necorespunzatoare. In acest sens, GRECO a solicitat in mod special implicarea decisiva a Consiliului Superior al Procuraturii. Prin noua lege, Consiliul Superior al Procurorilor nu are decat un rol de depozitar: publica anuntul de selectie, aduna CV-urile depuse si prezinta Guvernului lista de candidati – in nici o ordine sau clasament. Procedurile ulterioare de selectie si de numire ce apartin Parlamentului si Guvernului raman asa cum au fost in timpul vizitei de evaluare. In acel moment, GRECO si-a exprimat deja ingrijorarile cu privire la necesitatea unei mai mari transparente a propunerii Guvernului si a criteriilor pe care se bazeaza. Avand in vedere consideratiile de mai sus, GRECO nu poate decat sa incurajeze autoritatile sa avanseze in continuare in eforturile lor de a spori transparenta si de a minimiza riscurile unei influente politice necorespunzatoare in numirea Procurorului General.” 10

[Nota 10: Conform raportului, procedura de numire in functie a Procurorului General din Croatia este urmatoarea: “35. Autoritatile din Croatia se refera la noua lege privind organizarea parchetelor (articolele 22-28) care vizeaza cresterea transparentei procesului de selectie prin stabilirea unor termene fixe, etape procedurale uniforme si cerinte de publicitate, precum si implicarea Consiliului Superior al Procurorilor in acest proces. În special, Consiliul Superior al Procurorilor este responsabil de publicarea anuntului pentru depunerea de candidaturi si de colectarea ulterioara a CV-urilor primite si a proiectelor propuse de fiecare candidat individual. Ulterior, acesta transmite Guvernului lista candidatilor (fara vreo ordine de preferinta). Guvernul trebuie sa faca selectia, avand posibilitatea de a solicita Comisiei Juridice din Parlament un aviz consultativ (avizul este anuntat public). Numirea oficiala a Procurorului General se face de catre Parlamentul, pe baza propunerii Guvernului. Parlamentul ar putea, in mod teoretic, sa respinga propunerea Guvernului (iar guvernul ar trebui apoi sa aleaga o alta persoana din lista prestabilita de 7 candidati), dar nu a facut-o niciodata pana acum. O persoana poate detine functia de Procuror General maxim 2 mandate.(…).” Raportul in original poate fi consultat aici.]

Cu alte cuvinte, fata de procedura prevazuta de legea romana, in cazul Croatiei expertii GRECO au considerat ca satisfacatoare o modalitate de numire in parchete ce are standarde mult mai scazute, atat in privinta rolului Consiliului Superior al Magistraturii (ce nu trebuie sa ofere nici macar un aviz consultativ, ci indeplineste mai degraba rol de secretariat), cat si in privinta transparentei (nu exista niciun fel de criterii in functie de catre Guvernul selecteaza candidatul).

Standardele impuse cu titlu de obligatie in cazul Romaniei sunt prezentate doar ca aspiratii in cazul Croatiei – in conditiile in care, desi sunt departe de a fi indeplinite, recomandarea este considerata implementata –, fapt ce implica, cel putin la nivel de aparente, o dubla masura in procedura de evaluare, ce trebuie clarificata de catre expertii GRECO.

c. Ingrijorarile GRECO privind situatia generala din Romania, din perspectiva eficientei luptei impotriva coruptiei

“82. GRECO este preocupat de tensiunile politice continue in Romania in ceea ce priveste reformele sistemului judiciar, cu consecintele sale potential daunatoare pentru combaterea coruptiei“, se arata in raport.

Intr-o nota de subsol, cu nr. 18, se adauga ca: “De asemenea, GRECO constata cu regret ca recenta publicare a protocoalelor clasificate incheiate intre Parchetul General si Serviciul Roman de Informatii a ridicat intrebari cu privire la independenta parchetului si la admisibilitatea probelor obtinute in numeroase cazuri anticoruptie, subminand astfel credibilitatea eforturile anticoruptie anterioare extrem de apreciate. GRECO se refera la Decizia Curtii Constitutionale nr. 26/2019 din 16 ianuarie 2019, in care se constata ca astfel de practici incalca securitatea juridica a cetatenilor si a dispus ca toate parchetele si instantele din tara sa verifice in toate procesele in curs daca au fost respectate normele de procedura si “sa fie luate masuri legale adecvate“.

In primul rand, UNJR si AMR constata, cu surprindere si ingrijorare ca, in sine, incheierea protocoalelor secrete dintre Parchetul General si SRI nu este vazuta de expertii GRECO ca o amenintare la adresa independentei justitiei din Romania si ca o reala periclitare a dreptului la un proces echitabil, ci numai ca o chestiune minora, ce nu merita amintita in cuprinsul propriu-zis al raportului, ci doar trecator, ca nota de subsol.

Din cele doua paragrafe rezulta ca expertii GRECO sunt in principal preocupati de “tensiuni” politice si consecinte “potential daunatoare”, in detrimentul unui FAPT ce a AVUT in concret consecinte extrem de grave, inclusiv asupra combaterii coruptiei.

In al doilea rand, mult mai grav, GRECO considera “regretabila” publicarea protocoalelor secrete semnate de Parchetul General si Serviciuil Roman de Informatii, si nu incheierea acestora.

Regretul expertilor anticoruptie nu a fost generat de faptul ca, in baza unui protocol secret vreme de aproape 10 ani, “efectuarea urmaririi penale se realizeaza in comun de procurori si reprezentantii serviciului secret, cu nerespectarea separatiei de competente intre cele doua structuri si a rolului constitutional, respectiv legal al fiecaruia in parte” (extras din Dec. CCR 26/2019), ci regretul lor vine de la faptul ca acest protocol a devenit public.

Fata de gravitatea efectelor acestor protocoale in planul statului de drept si a respectarii drepturilor fundamentale, concluzia expertilor GRECO este de neacceptat.

In al treilea rand, GRECO regreta ca prin publicarea acestor protocoale a fost subminata “credibilitatea eforturilor anticoruptie anterioare extrem de apreciate“. Or, nu poti pretinde ori sa te astepti la credibilitatea eforurilor luptei anticoruptie daca aceasta nu este purtata strict cu respectare a legii si a standardelor unui proces echitabil.

In al patrulea rand, expertii GRECO regreta decizia CCR si consecintele ei, nefacand, insa, nici o referire la continutul acestor protocoale si la actiunile Parchetului si ale SRI, desi acestea au constituit cauza ce a dus la existenta unui conflict constitutional solutionat de Curtea Constitutionala prin Decizia 26/2019.

III. Raportul de conformitate adoptat in cadrul procedurii ad-hoc

a. Riscurile referitoare la plecarile din magistratura si la promovarile arbitrare

“16. In Raportul ad hoc, GRECO a recomandat (i) sa se analizeze corespunzator impactul modificarilor asupra viitoarei structuri de personal a instantelor si parchetelor pentru a fi adoptate masurile tranzitorii necesare si (ii) regulamentul de aplicare ce urmeaza a fi adoptat de CSM cu privire la promovarea judecatorilor si procurorilor sa reglementeze criterii adecvate, obiective si clare, care sa aiba in vedere calificarile si meritele reale ale acestora (recomandarea i).”

a1. pensionarea la 20 de ani vechime

GRECO retine in raportul ad-hoc ca “magistratii ar putea sa se pensioneze mai devreme, dupa doar 20 de ani de activitate fara nicio conditie legata de varsta (cu pensii care ar putea ajunge la 75% din ultimul salariu brut, adica pana la 120% din ultimul salariu net in cazuri exceptionale)” 11.

[Note 11: Par. 30 din raport. Disponibil aici.]

Consiliul Superior al Magistraturii a prezentat date statistice din care rezulta ca doar o treime din numarul judecatorilor si procurorilor care indeplinesc criteriile de pensionare se si pensioneaza. Cu toate acestea, GRECO concluzioneaza ca „presupunerea ca proportia judecatorilor si procurorilor care se pensioneaza in mod efectiv va ramane similara cu cea observata in anii precedenti ar putea sa nu mai fie aplicabila odata cu intrarea in vigoare a noului regim de pensionare, deoarece acesta ofera noi stimulente care nu exista in prezent” (par. 21).

Opinia GRECO se bazeaza pe o premiza gresita, respectiv ca legea ar oferi noi stimulente de pensionare care nu exista in prezent. Ipoteza este gresita, pentru ca, in fapt, legea stimuleaza ramanerea in sistem si dupa indeplinirea vechimii de 25 de ani.

Potrivita art. 82 alin. (4) din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, „Pentru fiecare an care depaseste vechimea in magistratura prevazuta la alin. (1) si (2) la cuantumul pensiei se adauga cate 1% din baza de calcul prevazuta la alin. (1), fara a o putea depasi” 12.

[Nota 12: Disponibil aici.]

Ca atare, nu exista nici o explicatie logica care sa sustina opinia expertilor GRECO, ci dimpotriva: judecatorii si procurorii, in proportie de 2/3 nu se pensioneaza desi indeplinesc 25 de ani vechime, ca atare concluzia este ca, cu atat mai putin, nu se vor pensiona daca indeplinesc 20 de ani vechime, in conditii financiare mai putin favorabile.

Mai mult, una din explicatiile pentru care judecatorii si procurorii romani nu se pensioneaza, desi indeplinesc conditiile de pensionare, este aceea ca in activitate au o indemnizatie sigura, intr-un cuantum rezonabil, pe cand pensia de serviciu este imprevizibila pe termen lung, facand in mod periodic obiectul dezbaterilor politice, sub aspectul fie al cuantumului, fie chiar al desfiintarii sale (in 2009 Guvernul a abrogat pensiile de serviciu, masura declarata neconstitutionala in privinta magistratilor. In prezent este din nou in discutie un proiect de lege privind impozitarea pensiilor speciale/de serviciu, care ar avea ca efect diminuarea drastica a pensiilor magistratilor).

a2. Cu privire la promovari

Greco retine ca: „22. In ceea ce priveste a doua parte a recomandarii, in timp ce activitatea pregatitoare pare a fi in curs de desfasurare, CSM nu a adoptat pana acum prevederi referitoare la numirea judecatorilor si procurorilor in functii inalte, care sa asigure implementarea unor criterii adecvate, obiective si clare, cu luarea in considerare a meritelor si calificarilor.”

In primul rand, expertii GRECO pun sub semnul indoielii chiar existenta unui proiect de regulament al CSM, folosind sintagma „pare a fi in desfasurare”, in ciuda faptul ca, asa cum rezulta chiar din cuprinsul raportului, draftul proiectului a fost deja finalizat, fiind discutat de catre Sectia pentru judecatori a CSM pe data de 3 mai 2019, iar de catre sectia pentru procurori a CSM pe data de 9 iunie 2019.

Or, in loc sa analizeze continutul propriu-zis al proiectului si sa verifice in ce masura acesta ofera „criterii adecvate, obiective si clare, cu luarea in considerare a meritelor si calificarilor”, expertii GRECO se rezuma sa constate ca acestea PAR ca exista, concluzionand, in mod eronat, ca recomandarea nu este nici macar partial implementata.

O astfel de concluzie vine in contradictie chiar cu practica GRECO, de a analiza pe fond solutii legislative in curs de adoptare si a constata, in masura in care acestea sunt in conformitate cu recomandarile GRECO, ca implementarea este partial efectuata. 13

[Note 13: A se vedea, spre exemplu, recomandarea VII din raportul de evaluarea din cadrul rundei a patra privind Portugalia, par. 49-54 privind selectia judecatorilor la nivelul curtilor de apel si a curtii supreme. Disponibil aici.]

In al doilea rand, in recomandare se face referire la numirea judecatorilor si procurorilor „in functii inalte”, desi modificarile vizate in cuprins privesc promovarea judecatorilor si procurorilor in functii de executie.

Expertii GRECO nu precizeaza ce inteleg prin sintagma „in functii inalte”, respectiv daca se refera la toate promovarile (desi promovarea in functie de executie cu grad de tribunal este greu de echivalat cu o functie inalta), la promovarea doar la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau la promovarea in functii de conducere. Mai mult, in cazul procurorilor, sintagma „functii inalte” este folosita in rapoartele institutiilor europene pentru functiile de conducere la varful Ministerului Public, fapt ce naste confuzii suplimentare.

Exista, asadar, o distinctie importanta intre continutul recomandarii (ce se refera la „functii inalte”) si analiza GRECO din cuprinsul recomandarii (ce face trimitere la regulamentele privind promovarea propriu-zisa, excluzand insa promovarea la Inalta Curte de Casatie si Justitie, adica exact „functia inalta” in intelesul comun), fapt ce releva o posibila confuzie in care se afla expertii GRECO, ce ar trebui in prealabil lamurita.

b. Noua Sectie pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ)

In cadrul raportului, expertii GRECO “insista ca Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie sa fie desfiintatata”, pe baza urmatoarelor argumente:
1. Sectia este o “anomalie a cadrului institutional existent”;
2. Existenta sectiei ar putea duce la conflicte de competenta;
3. Sectia ar putea fi folosita necorespunzator si supusa unor ingerinte nejustificate in procesul de justitie penala;
4. Sectia este plasata in afara structurii ierarhice a organelor de urmarire penala;
5. Ofiterii de politite judiciara ar investiga cazuri impotriva judecatorilor si procurorilor, iar o asemenea evolutie poate reprezenta un risc suplimentar pentru independenta functionala a sistemului judiciar;
6. Numarul procurorilor si al ofiterilor judiciari care activeaza in sectie este inadecvant in raport de numarul cauzelor aflate la sectie.

Toate aceste pretins argumente sunt lipsite de fundament juridic si factual, dupa cum vom argumenta in cele ce urmeaza.

1. Sectia este o “anomalie a cadrului institutional existent”.

Concluzia GRECO vine in contradictie flagranta atat cu cadrul institutional deja existent in Romania – in cadrul DNA functionand, la data modificarii legii, un serviciu ce avea in esenta acelasi scop – cat si cu recomandarile europene in materie.

Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni, in avizul Nr. 21 (2018) privind prevenirea coruptiei in randul judecatorilor, aviz, ce se bazeaza, subliniem, in special pe constatarile si recomandarile GRECO, include intre recomandari urmatoarele:

“In functie de istoria, traditiile si structura administrativa a unui anumit stat, precum si de dimensiunea reala a coruptiei in interiorul sistemului, poate fi necesara infiintarea unor organisme de investigare specializate si a unor procurori specializati care sa lupte impotriva coruptiei in randul judecatorilor.” 14

[Nota 14: Disponibil aici – lit. C par. 3 din aviz ]

Ca atare, structuri specializate de investigare a judecatorilor nu doar ca nu reprezinta “anomalii”, ci sunt chiar recomandat a fi infiintate in anumite circumstante de catre organisme europene, ce isi fundamenteaza opinia exact pe constatarile si recomandarile GRECO.

Mai mult, in Romania, crearea noii sectii a fost determinata, pe de-o parte, de structura administrativa deja existenta – Serviciul privind combaterea infractiunilor din Justitie din cadrul DNA – coroborata cu necesitatea asigurarii unor garantii suplimentare de independenta a judecatorilor fata de anchetele penale ce au constituit presiuni la adresa judecatorilor, materializate prin:
• anchete ce au vizat exclusiv solutiile pronuntate de judecatori;
• incalcarea in cadrul investigatiilor a secretului deliberarii;
• multiple anchete lipsite de profesionalism finalizate prin clasari sau achitari, dar care au condus la suspendarea din functii a judecatorilor vizati, inclusiv la nivel inalt: Procuror General, judecator CCR, membrii CSM, judecatori si procurori cu grad de curte de apel sau ICCJ si functii de conducere.

Serviciul de combatere a coruptiei in justitie din cadrul DNA

Prin Ordinul procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie nr. 10/31 ianuarie 2014 a fost infiintat „Serviciul de combatere a coruptiei in justitie“, ce avea competenta de a investiga toate infractiunile de coruptie pretins a fi savarsite de catre judecatori si procurori.

Ulterior, prin Ordinul ministrului justitiei nr. 1.643/C din 15 mai 2015 si ca urmare a avizului dat de Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a fost aprobat „Regulamentului de ordine interioara al Directiei Nationale Anticoruptie“.

In art. 4 alin. (2) lit. a) din Regulament se mentioneaza explicit acest Serviciu: „La nivel central, Directia Nationala Anticoruptie este organizata in sectii, servicii, birouri si alte compartimente de activitate. In cadrul Sectiei de combatere a coruptiei exista Serviciul pentru efectuarea urmaririi penale in cauze de coruptie si Serviciul de combatere a coruptiei in justitie”.

Ca atare, din 2014 si pana la infiintarea SIIJ, exista deja in cadrul Ministerului Public o structura specializata pentru efectuarea urmaririi penale in cauze de coruptie privind judecatorii si procurorii. Competenta acelui serviciu cuprindea si infractiunile de abuz in serviciu si favorizarea a infractorilor, infractiuni ce au fost interpretate intr-un sens larg, respectiv ca elementul material al acestora il reprezenta chiar pronuntarea hotararii judectoresti sau solutia data de un procuror.

Prin modul in care era organizat, serviciul prezenta o serie de deficiente structurale, ce au permis folosirea dosarelor ca mijloace de presiune contra judecatorilor, asa cum vom exemplifica in concret.

Intre aceste deficiente ale Serviciului specializat din cadrul DNA se numarau:

a. Lipsa totala de transparenta in infiintarea si functionarea serviciului

Serviciul a fost infiintat prin Ordin nepublic al procurorului sef DNA, fara nici o consultare publica, fara motivare, fiind trecut discret prin colegiul de conducere al DNA, prin inscrierea sa fara alte explicatii ca ultim punct de pe ordinea de zi (a se vedea Anexa 1).

b. Numirea procurorilor in cadrul serviciului se facea de procurorul numic politic in functia de procuror sef DNA, printr-un interviu netransparent si fara nici un criteriu verificabil bazat pe profesionalism si integritate.

c. Procurorii depindeau de procurorul sef DNA, putand fi revocati facil din functie.

Numirea ca procuror DNA insemna, pentru procurorii ce activau la nivel de judecatorii si cu vechime minima in sistem, un salt extraordinar in cariera, ajungand peste noapte sa activeze la nivelul parchetului de cel mai inalt grad. Aceasta insemna nu doar recunoastere publica si profesionala, ci si stimulente financiare deosebite, fiind salarizati la cel mai inalt nivel.

Acest fapt crea un ascendent deosebit al procurororului sef al structurii asupra procurorilor, in special asupra celor tineri, in conditiile in care revocarea acestora din functie se putea face facil de catre procurorul sef DNA. Revocarea ar fi insemnat pierderea de catre procurori a prestigiului profesional, intoarcerea la nivelul parchetului de unde proveneau si beneficii financiare reduse substantial.

Un exemplu concret de folosire a revocarii pentru eliminarea din sectie a procurorilor deveniti incomozi este cel al procurorilor Iorga Moraru si Doru Tulus, revocare ce a fost ulterior anulata prin hotarare judecatoreasca definitiva. 15

[Nota 15: Disponibil aici.]

d. Lipsa de totala transparenta cu privire la procurorii care activau in sectie, inclusiv cu privire la experienta si profesionalismul acestora

Intr-un raspuns primit de UNJR si AMR, la o cerere trimisa de aceste asociatii in temeiul accesului la informatii de interes public, prin care au solicitat:
– numele tuturor procurorilor care au functionat in cadrul fostului Serviciu de combatere a coruptiei in justitie, perioada in care au activat in cadrul acesteia, precum si vechimea, cat si gradul profesional al fiecaruia in momentul inceperii activitatii in cadrul serviciului,
– numele procurorilor sefi ai acestui serviciu, perioada in care au fost in functie si modalitatea prin care au fost numiti in functie, distinct pentru fiecare dintre ei, cu indicarea documentului de numire,

DNA a replicat ca aceste date nu pot fi facute publice.

Ca atare, conform raspunsului DNA, nici cetatenii si nici judecatorii nu au dreptul sa cunoasca nici macar competentele si experienta procurorilor care au instrumentat, vreme de 4 ani, sute de dosare vizand judecatori si procurori.

e. Existenta unor conflicte de interese intre procurorii din cadrul DNA ce instrumentau dosare de coruptie si anchetarea judecatorilor care judecau astfel de dosare

Presiunea pusa pe procurorii DNA pentru a obtine condamnari in dosarele de coruptie si a se mentine astfel track record-ul cerut de Comisia Europeana a determinat ca procurorii, la randul lor, sa faca presiuni asupra judecatorilor, prin intermediul dosarelor penale, ca acestia sa pronunte hotarari considerate “legale” de catre procurori.

Un astfel de mecanism a fost devoalat de interceptarile unor convorbi dintre procurorii DNA Oradea, in care acestia discutau in sediul DNA Oradea, pe data de 19.01.2018, despre o serie de metode represive penale pentru a-i “infrica” si “linisti” pe judecatorii de la Curtea de Apel Oradea si Tribunalul Bihor.

Contextul discutiei si dosarele concrete la care se facea referire in cadrul discutiei au fost detaliate de catre judecatoarea Florica Roman, de la Curtea de Apel Oradea, intr-o scrisoare adresata CSM in care solicita validarea rezultatelor concursului pentru numirea in functia de procuror-sef al Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie.16

[Nota 16: Disponibil aici.]

In cadrul scrisorii, judecatorul argumenteaza cu exemple concrete, “de ce aceasta Sectie reprezinta in acest moment singurul remediu pentru a asigura independenta efectiva a judecatorilor in pronuntarea solutiilor, in conditiile in care unii procurori DNA, folosindu-si abuziv puterea, au anchetat judecatori cu scopul de a-si asigura solutia dorita in dosarele pe care tot ei le instrumentau”.

Presiunile exercitate asupra judecatorilor Curtii de Apel Oradea, de catre procurorii DNA, au fost expuse, in mod concret, de catre judecatoarea Florica Roman si in cadrul intalnirii expertilor Comisiei de la Venetia cu asociatiile profesionale, din data de 11 iunie 2018.

Intr-un alt caz, procurorii DNA au obtinut interceptarea deopotriva a judecatorului de caz, a inculpatului si avocatului acestuia, intr-un dosar cu mare impact mediatic ce se afla pe rolul judecatorului vizat. Cazul a fost relatat de presa, aratandu-se ca: “DNA Oradea a dispus monitorizarea si interceptarea in cursul procesului a inculpatului Alexandru Kiss, a avocatului sau Razvan Doseanu si a judecatorului Antik Levente de la Curtea de Apel Oradea, care era presedintele completului de judecata. Practic, in acest mod, DNA a putut afla atat strategia de aparare a inculpatului Kiss, cat si discutiile purtate pe dosar de catre judecatorul Antik cu colega sa de complet. Operatiunea de supraveghere a fost realizata intr-un dosar care a fost tinut la sertar de DNA timp de trei ani si a fost inchis pe motiv ca fapta nu exista.” 17

[Nota 17:Disponibil aici.]

Toti acesti factori au concurat pentru ca serviciul din cadrul DNA sa se transforme intr-un instrument tot mai periculos de presiune contra judecatorilor.

Modul in care DNA a gestionat dosarele a incalcat in mod flagrant independenta judecatorilor, fapt retinut prin decizii definitive ale instantei supreme:

– Incalcarea secretului deliberarii:

Prin Incheierea 231/2016 a ICCJ s-a retinut ca: “Martorul xx, judecator, care a facut parte din compunerea completului ce a solutionat impreuna cu inculpatele xx si xx, contestatiile in anulare formulate in dosarul 4672/111/2010 al Tribunalului Bihor, a fost audiat la datele de 27.09.2013 si 11.03.2014. Declaratiile martorului releva ca obiectul audierii l-a constituit modalitatea in care judecatorii din compunerea completului au hotarat asupra solutiei.”

– Anchetarea judecatorilor pentru solutiile pronuntate

„Modalitatea in care judecatorul interpreteaza si aplica legea intr-o anumita cauza nu este susceptibila de cenzurare decat in sistemul cailor de atac. Organul de urmarire penala nu are atributii de control a solutiilor pronuntate de judecator si nu se poate substitui instantei de control ierarhic.

Cenzurarea unei hotarari judecatoresti pe calea unei anchete penale desfasurata impotriva judecatorului reprezinta o incalcare a principiului independentei judecatoresti. Ceea ce trebuie precizat este ca hotararea judecatoreasca, in sine, nu poate constitui temei al angajarii raspunderii penale. Legalitatea si temeinicia solutiilor pronuntate de judecatori nu pot fi analizate in cadrul unei cercetari penale”, se arata in motivarea deciziei de achitare a patru judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

– Anchetarea judecatorilor si procurorilor aflati la varful sistemului judiciar pentru fapte vadit nefondate, anchetele intinzandu-se pe lungi perioade de timp.

Cel mai cunoscut exemplu este cel al fostului Procuror General Tiberiu Nitu. Acesta a demisionat in 2016 dupa ce a fost acuzat de DNA de savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, pentru ca, ulterior, in finalul anului 2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie sa modifice temeiul clasarii, retinand ca fapta de care a fost acuzat fostul procuror general nu exista.

Din raportul efectuat de Inspectia Judiciara rezulta insa ca un numar mult mai mare de magistrati la varful sistemului judiciar au fost vizati de dosare ale DNA.

“Aceste dosare ale DNA-ului au vizat 13 judecatori membri sau fosti membri ai CSM-ului si doi membri care erau procurori, doi membri sau fosti membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.”, a declarat seful Inspectiei Judiciare. 18 Toate aceste situatii concrete au fost explicate expertilor GRECO la intalnirea la care au participat reprezentantii Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania (UNJR), Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR) si Asociatiei Procurorilor din Romania (APR), argumente factuale care au fost, se vede, cu desavarsire ignorate de catre expertii GRECO.

[Nota 18: Disponibil aici.]

Crearea noii Sectii a venit ca o solutie la problemele extrem de grave mai sus mentionate: a fost pastrata specializarea structurii, insa au fost create garantii solide de independenta si profesionalism al procurorilor care activeaza in cadrul acesteia, sectia fiind scoasa de sub controlul politic.

Astfel, prin lege au fost stabilite conditii mai severe pentru participarea la concurs (cerandu-se vechime efectiva in functia de procuror de cel putin 18 ani) si o mai mare complexitate a procedurii de selectare a procurorilor (incluzand si evaluarea actelor intocmite de procurori in ultimii 5 ani, cel putin 5 rechizitorii alese aleatoriu si a altor acte considerate relevante de candidati). Toate acestea sunt menite sa contribuie la cresterea calitatii actelor de urmarire penala.

In plus, Sectia este obligata sa prezinte anual rapoarte de activitate Plenului CSM, pentru a evita ca dosare vizand judecatori sau procurori sa fie tinute deschise perioade lungi de timp, in care acestea reprezinta veritabile mijloace de presiune la adresa judecatorilor si procurorilor.

2. Existenta sectiei ar putea duce la conflicte de competent

Conflictele de competenta sunt incidente procedurale inerente procesului judiciar, motiv pentru care exista norme procesuale penale destinate a le rezolva. Nu este specifica SIIJ posibilitatea existentei unor astfel de conflicte de competenta.

Conflicte de competenta intre diferite directii si structuri din cadrul parchetului exista si azi, fara insa ca cineva sa puna vreodata problema desfiintarii respectivelor directii si structuri din motiv ca sunt create conflicte de competenta!

3. Sectia ar putea fi folosta necorespunzator si supusa unor ingerinte nejustificate in procesul de justitie penala

In primul rand, se vede ca expertii GRECO sunt mai preocupati de eventuale/posibile viitoare probleme, si nu de ingerintele DEJA dovedite ale procurorilor DNA in independenta judecatorilor.

Asa cum am aratat la punctul 1, astfel de ingerinte au existat deja in perioada in care o structura similara functiona in cadrul DNA.

Tocmai pentru a se evita pe viitor perpetuarea unor astfel de ingerinte nelegale a fost creata noua sectie, cu garantii care sa compenseze vulnerabilitatile trecute.

Fata de garantiile deja aratate, mai aratam ca:
– numirea procurorilor in cadrul sectiei se face pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea continuarii activitatii pe o perioada totala de cel mult 9 ani;
– revocarea procurorilor din cadrul sectiei se face de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la cererea motivata a procurorului-sef al sectiei, in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor specifice functiei sau in cazul aplicarii unei sanctiuni disciplinare;
– sectia elaboreaza anual un raport privind activitatea desfasurata, pe care il prezinta, nu mai tarziu de luna februarie a anului urmator, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Toate aceste proceduri permit identificarea rapida a eventualelor derapaje sau ingerinte, fapt ce va da si posibilitatea corectarii in timp util.

4. Sectia este plasata in afara structurii ierarhice a organelor de urmarire penala

Afirmatia este complet lipsita de orice suport juridic si factual.

Potrivit articolul 88^2 alin. (1) din Legea 304/2004, Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic.

Sectia este in subordinea directa a Procurorului General al Parchetului de pe langa ICCJ, acesta exercitand controlul ierarhic asupra procurorilor din sectie.

De altfel, actualul Procuror General Bogdan Licu si-a asumat public, in repetate randuri, aceasta atributie, astfel incat nu se poate sustine credibil ca sectia ar fi plasata in afara structurii ierarhice. 19

{Nota 19: Disponibil aici.]

Acest tip de afirmatii, complet lipsite de suport, afecteaza in mod grav credibilitatea raportului.

5. Ofiterii de politie judiciara ar investiga cazuri impotriva judecatorilor si procurorilor, iar o asemenea evolutie poate reprezenta un risc suplimentar pentru independenta functionala a sistemului judiciar

Argumentul este unul fals. Nu exista niciun fel de “evolutie” prin folosirea ofiterilor de politie judiciara in astfel de cazuri.

Art. 324 alin. 3 C.pr.penala prevede explicit ca: “In cazurile in care procurorul efectueaza urmarirea penala, poate delega, prin ordonanta, organelor de cercetare penala efectuarea unor acte de urmarire penala.”

Mai mult, folosirea politistilor judiciari in dosarele penale privind magistratii a fost o practica frecventa in cadrul DNA.

6. Numarul procurorilor si al ofiterilor judiciari care activeaza in sectie este inadecvant in raport de numarul cauzelor aflate la sectie.

Numarul procurorilor si ofiterilor judiciari care activeaza in sectie nu este unul fix, care sa nu poata fi modificat.

Potrivit art. 88^2 din Legea 304/2004, “numarul de posturi al Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie poate fi modificat, in functie de volumul de activitate, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la solicitarea procurorului-sef sectie, cu avizul conform al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.”

In concluzie, insistenta expertilor GRECO in desfiintarea sectiei nu are nici o baza factuala si juridica, contravenind, totodata, recomandarilor CCJE cuprinse in avizul Nr. 21 (2018) privind prevenirea corputiei in randul judecatorilor.

c. Riscurile de slabire a statutului procurorilor, in special a independentei lor

“32. In Raportul sau ad hoc, GRECO a recomandat i) sa se asigure ca independenta parchetului este – in cea mai mare masura posibila – garantata prin lege, si ii) sa se evalueze impactul modificarilor propuse asupra viitoarei independente operationale a procurorilor, astfel incat, daca este necesar, sa fie adoptate garantii suplimentare pentru a proteja impotriva interventiilor (recomandarea iii).”

In esenta, expertii GRECo retin ca:

1. Independenta procurorilor este slabita, fiind limitata doar la adoptarea solutiilor

Expertii GRECO retin ca “amendamentele adoptate contin in continuare dispozitii care slabesc nivelul existent anterior al independentei operationale a procurorilor.(…) Versiunea modificata a Legii nr. 303/2004 reduce independenta procurorului la dispunerea solutiilor.”

Or, independenta operationala este exact independenta in pronuntarea solutiilor. Ca atare, cata vreme procurorul este pe deplin independent in dispunerea solutiilor, si independenta sa functionala este pe deplin garantata.

In acest sens, Carta de la Roma (adoptata ca urmare a Opiniei nr. 9 din 2014 a Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei) arata in cadrul punctelor IV si V: “Procurorii trebuie sa fie autonomi in deciziile pe care le iau si sa isi indeplineasca sarcinile fara nicio presiune sau interferenta externa, in conformitate cu principiul separatiei puterilor si principiului responsabilitatii”.

TOATE aceste garantii se regasesc in mod expres in Legile Justitiei, astfel cum au fost modificate.

In concret, independenta procurorilor este prevazuta in urmatoarele texte de lege:

Art. 3 alin. (11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor: “Procurorii sunt independenti in dispunerea solutiilor, in conditiile prevazute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. “

Art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor : “In solutiile dispuse, procurorul este independent, in conditiile prevazute de lege. Procurorul poate contesta la sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, in cadrul procedurii de verificare a conduitei judecatorilor si procurorilor, interventia procurorului ierarhic superior, in orice forma, in efectuarea urmaririi penale sau in adoptarea solutiei. “

Art. 64 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara: “Procurorul poate contesta la sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, in cadrul procedurii de verificare a conduitei procurorilor, masura dispusa, potrivit alin. (4) , de procurorul ierarhic superior.”

Art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara: “Procurorul este liber sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza. Procurorul poate contesta la sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii interventia procurorului ierarhic superior, pentru influentarea in orice forma a concluziilor.”

Art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: “Sectiile corespunzatoare ale Consiliului Superior al Magistraturii au dreptul, respectiv obligatia corelativa, de a se sesiza din oficiu pentru a apara (…) impartialitatea sau independenta procurorilor in dispunerea solutiilor, in conformitate cu Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si impotriva oricarui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea.”

Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: “Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, sectiile, presedintele si vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la sesizarea judecatorului sau procurorului, sesizeaza Inspectia Judiciara pentru efectuarea de verificari, in vederea apararii independentei, impartialitatii si reputatiei profesionale a judecatorilor si procurorilor. “

Art. 30 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: “Judecatorul sau procurorul care considera ca independenta, impartialitatea sau reputatia profesionala ii este afectata in orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii (…)”.

In consecinta, exista numeroase garantii privind independenta functionala a procurorilor, precum si proceduri concrete de aparare a acesteia atunci cand este incalcata.

Toate aceste texte de lege au fost ignorate de catre expertii GRECO, acestia nearatand in concret ce deficiente sau lipsuri prezinta aceste texte, pentru a se putea analiza in concret ratiunea sustinerii lor.

2. Largirea posibilitatilor procurorilor ierarhic superiori de a infirma deciziile luate de procurori, nu numai atunci cand sunt ilegale, ci si atunci cand sunt neintemeiate risca sa reduca si mai mult independenta operationala a procurorilor.

Nu exista o astfel de “largire” a posibilitatii de a infirma deciziile luate de procurori.

Posibilitatea infirmarii solutiilor procurorului, de catre procurorul ierarhic superior pe motive de netemeinicie (termenul utilizat in legea romana este „NETEMEINICIE”, „NEINTEMEIAT”) nu constituie o noutate in legislatia romana, contrar concluziei care reiese din Raport. In acest sens, AMR si UNJR subliniaza ca aceasta posibilitate este deja prevazuta Cod de procedura penala, intrat in vigoare la 1 februarie 2014.

Potrivit dispozitiei clare din art. 304 alin. (1) C.pr.penala, „cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de cercetare penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale sau este NEINTEMEIATĂ, o infirma motivat, din oficiu sau la plangerea persoanei interesate”.

Aceasta posibilitate este data in mod expres si procurorului ierarhic superior, conform art. 304 alin. (2): „Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul verificarii efectuate de catre procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior”.

Verificarea actelor de urmarire penala sub aspectul legalitatii ȘI TEMEINICIEI de catre procurorul ierarhic superior a fost prevazuta si in anteriorul Cod de procedura penala. Dispozitiile art. 264 alin. (3)-(4) C.pr.penala din 1968 dadeau posibilitatea procurorului ierarhic superior de a infirma rechizitoriul pe motive de NETEMEINICIE.

Mai grav, pentru a-si sustine pozitia, expertii GRECO folosesc triunchiat opinia Comisiei de la Venetia, dupa cum rezulta din chiar cuprinsul rapoartelor.

Asadar, la punctul 38 din Raportul GRECO de follow up, se arata ca:

“38. In ceea ce priveste a doua parte a acestei recomandari, GRECO a atras deja atentia autoritatile romane in Raportul sau ad hoc cu privire la faptul ca permiterea procurorilor ierarhic superiori sa infirme solutiile privind urmarirea penala pe baza faptului ca sunt netemeinice (in plus fata de cele ilegale), corelata cu independenta generala redusa a procurorilor, risca sa aiba consecinte asupra posibilitatilor de cercetare / urmarire a infractiunilor (inclusiv de coruptie) fara interventii nejustificate. In acest sens, GRECO se refera din nou la observatiile Comisiei de la Venetia din ultima sa Opinie privind amendamentele la cele trei legi ale justitiei, care prevede ca “adaugarea cuvantului “netemeinice” in articolul 64 din legea organizarii judiciare ca motiv pentru procurorul ierarhic superior, in plus fata de ilegalitate, de infirmare a solutiei unui procuror, a ridicat temerile ca rolul sporit al Ministerului Justitiei – care este numit politic – in procedurile de numire si de eliberare din functie, pot, corelate, sa genereze o crestere a influentei politice asupra investigatiilor penale. Atat Procurorul General, cat si seful DNA, a carui pozitie pare a fi consolidata de aceasta putere, au considerat ca va fi dificil pentru ei sa reziste presiunilor politicienilor de a interveni in cazuri individuale, nu in ultimul rand in cazuri de coruptie“. 20

[Nota 20: Disponibil aici.]

Or, in Opinia finala a Comisiei de la Venetia aceasta nu a mai sustinut ca ar exista o problema legata de controlul pe “netemeinicie”.

Astfel, au existat doua opinii ale Comsiei de la Venetia in ceea ce priveste legile justitiei: o opinie preliminara, adoptata la data de 13 iulie 2018 si o opinie definitiva, adoptata la data de 20 octombrie 2018.

In cadrul opiniei preliminare a fost inclusa recomandarea ca prevederile ce permit procurorului ierarhic superior sa invalideze pe motive de netemeinicie solutiile procurorului de caz sa fie eliminate sau mai bine definite. 21

[Nota 21: Disponibil aici.]

Recomandarea a starnit ample critici, in conditiile in care prevederea exista deja reglementata, de multi ani, in Codul de procedura penala, neexistand nici o noutate sub acest aspect, ci doar o corelare a unor norme aflate in legi diferite. De asemenea, insasi Laura Codruta Kovesi a dat un ordin intern in DNA pentru ca procurorii ierarhic superiori sa verifice legalitatea si temeinicia actelor procurorilor din subordine. UNJR a explicat pe larg la acea vreme problema. 22

[Nota 22: Disponibil aici.]

Ca si consecinta, in raportul final al Comisiei de la Venetia aceasta recomandare nu mai apare, insasi Comisia admitand implicit eroarea din primul raport.

Or, apare absolut surprinzator faptul ca expertii GRECO efectiv ignora aceasta situatie.

Acestia citeaza din opinia finala doar partea in care Comisia de la Venetia exprima TEMERILE Procurorului General si a Procurorului sef DNA de la aceea vreme, excluzand in acelasi timp tocmai concluzia Comisiei de la Venetia, potrivit careia: “Cu toate acestea, Comisia intelege ca desi referirea la netemeinicie a fost intr-adevar adaugata formei anterioare a Legii 304/2014, principiul era deja stipulat in Codul de Procedura Penala“. 23

[Nota 23: “The Commission however understands that, while the reference to groundlessness has indeed been added to the previous text of Law no. 304/2014, the principle already appeared in the Criminal Procedure Code.” Disponibil 
aici.]

In consecinta, asa cum am subliniat deja, Comisia de la Venetia a inlaturat referirea la “netemeinicie” din cuprinsul opiniei finale privind legile justitiei, dandu-si seama de greseala, fapt ignorat in mod deliberat de expertii GRECO in cuprinsul acestui raport.

CONCLUZIE

Rapoartele GRECO in discutie sunt lipsite de rigoare stiintifica, fiind bazate pe opinii subiective si vadit partinitoare, nu pe analize profesioniste si tehnice ale legii.

Astfel, in cazul raportului ad-hoc acesta citeaza in proportie de peste 50% surse secundare si opinii din presa care nu au niciun fundament juridic si factual, raportul fiind compromis din punct de vedere al rigorii stiintifice.

Mai mult, acelasi raport prezinta concluzii si recomandari care nu au nici o baza logica, factuala si legala. In cel mai simplu exemplu, expertii GRECO sustin ca infirmarea solutiei procurorului si pe motive de “netemeinicie”, de catre procurorul ierarhic superior, i-ar stirbi independenta, cu toate ca o asemenea prevedere exista atat in vechiul, cat si in noul Cod de procedura penala. De asemenea, expertii sustin ca Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie este o structura noua, in pofida faptului ca o asemenea structura – lipsita, insa, de orice transparenta si criterii de profesionalism – exista deja in cadrul DNA.

Aceste exemple sunt suficiente prin ele insele pentru ca desfiinta credibilitatea unui asemenea raport.

In privinta raportului de evaluare, in cuprinsul acestuia expertii GRECO ignora realitati faptice grave care au afectat independenta justitiei, cum au fost protocoalele incheiate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara cu Serviciul Roman de Informatii.

In opinia expertilor GRECO, nu existenta acestor protocoale e problema, ci faptul ca protocoalele au fost facute publice. O asemenea sustinere sfideaza pur si simplu valorile democratice dintr-un stat, fiind inadmisibil sa fie inclusa intr-un raport la asemenea nivel.

– Solicitam, prin urmare, Ministerului Justitiei sa intreprinda actiunile necesare pentru corecta informare a expertilor GRECO si pentru corectarea erorilor juridice si faptice deosebit de grave din aceste rapoarte.

– De asemenea, solicitam Ministerului Justitiei sa transmita o scrisoare de protest Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei prin care sa denunte, in mod concret si argumentat, erorile din aceste rapoarte.

– Nu in ultimul rand, Ministerul Justitiei are obligatia de a scrie tuturor tarilor ce sunt parte a GRECO pentru a arata inadvertentele din acest raport si pentru a sublinia necesitatea corectarii acestora de catre autorii raportului.

Precizam ca prezentul document are atasata si o anexa, ce contine documente privind Serviciul de combatere a infractiunilor din justitie din cadrul DNA.”

***

Marți, 22 octombrie 2019, Consiliul Superior al Magistraturii a informat că Raportul de evaluare privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, aferent anului 2019, va fi analizat de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea adoptării unei poziții oficiale din partea instituției, potrivit unui comunicat.

***

Marți, 22 octombrie 2019, Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, asociație profesională a judecătorilor, și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție”, asociație profesională a procurorilor, fac următoarele precizări raportat la raportul MCV, potrivit unui comunicat:

„Mecanismul de Cooperare și Verificare reprezintă un proces de verificare regulată a progreselor pe care România le înregistrează în ceea ce privește reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției, instituit în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 354 din 14 decembrie 2006), care a stabilit la acel moment 4 indicatori de referință, printre care:
– garantarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient,
– înființarea unei agenții pentru integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, al incompatibilităților și al conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive,
– consolidarea progreselor realizate deja, concomitent cu realizarea în continuare de investigații profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt și adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației publice locale.

Prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a României a apreciat că poziția de membru al Uniunii Europene „impune statului român obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile alineatului (2)”.

Cele mai multe dintre recomandările ce decurg din Raportul anterior, din noiembrie 2018, nu au fost puse în aplicare de autoritățile române.

Astfel, se reține că ”Modificările legate de accelerarea înființării Secției speciale pentru anchetarea magistraților și extinderea competenței sale sau modificările succesive aduse cerințelor și regulilor procedurale de numire a procurorilor (inclusiv a personalului de conducere) din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au alimentat și mai mult sursele de îngrijorare și lipsa de încredere în aceste modificări. În special, unele dintre modificările propuse ale legilor păreau să servească intereselor anumitor persoane. (…) Punerea în aplicare a legilor justiției modificate a confirmat, de asemenea, preocupările exprimate în raportul din noiembrie cu privire la prejudiciile aduse sistemului judiciar. În particular, funcționarea Secției speciale pentru anchetarea magistraților a confirmat temerile exprimate atât în România, cât și în exterior că secția respectivă ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică. Au existat mai multe situații în care Secția specială a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor penale într-un mod care ridică îndoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa. Printre aceste situații se numără și cazurile în care Secția specială a inițiat anchete împotriva judecătorilor și a procurorilor care s-au opus modificărilor actuale ale sistemului judiciar, precum și modificările bruște ale abordării adoptate în cauzele aflate pe rolul instanțelor, de exemplu retragerea căilor de atac introduse anterior de DNA în dosarele de corupție la nivel înalt. Numirile în funcțiile de conducere din Secția specială au stârnit, la rândul lor, polemici.”

În ceea ce privește Inspecția Judiciară, s-a constatat că ”în perioada care a trecut de la ultimul raport, au continuat să fie inițiate proceduri disciplinare împotriva magistraților, inclusiv a șefilor instituțiilor judiciare care se opun reformării sistemului judiciar, și au continuat să fie divulgate documente în presă. Prin urmare, recomandarea din noiembrie 2018 a fost depășită de evenimente, însă preocupările care au motivat-o rămân perfect valabile. În repetate rânduri, rapoartele MCV au atras atenția asupra presiunii la care sunt supuși magistrații și instituțiile judiciare ca urmare a atacurilor publice din partea politicienilor și a presei. De la începutul anului 2018, această situație s-a înrăutățit pe fondul acțiunilor întreprinse de autoritățile responsabile cu anchetarea disciplinară și penală a magistraților. Direcția Națională Anticorupție și Parchetul General sunt de mult timp supuse unor presiuni deosebite în această privință. În perioada de referință s-a înregistrat, de asemenea, o creștere puternică a presiunilor asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este instanța competentă pentru numeroase procese de corupție la nivel înalt. Guvernul a transmis Curții Constituționale două cereri de soluționare a unor conflicte juridice de natură constituțională legate de interpretarea de către ICCJ a regulilor procedurale privind constituirea completurilor de judecată în cauzele penale. În plus, Inspecția Judiciară a introdus o plângere disciplinară împotriva președintei sale, iar Secția pentru judecători a CSM a cerut revocarea acesteia din funcție. Aceste acțiuni combinate par să aibă drept obiectiv exercitarea de presiuni asupra Înaltei Curți, iar atunci când președinta ÎCCJ și-a anunțat intenția de a nu mai candida pentru un al doilea mandat, a indicat clar că acesta era motivul. (…) Aceste evoluții confirmă evaluarea efectuată de Comisie în raportul din noiembrie 2018, conform căreia Consiliul Superior al Magistraturii nu își îndeplinește rolul de a asigura un sistem de control și echilibru eficace, în măsură să apere independența instituțiilor judiciare asupra cărora se exercită presiuni.”

Legat de transparența și responsabilizarea Consiliului Superior al Magistraturii, Comisia Europeană a constatat că, ”perioada care s-a scurs de la raportul din noiembrie 2018 a fost marcată de disensiuni și controverse în cadrul CSM. În plus, CSM a fost adesea dat la o parte atunci când guvernul sau parlamentul au luat decizii esențiale privind organizarea și funcționarea sistemului judiciar. Pozițiile exprimate în cadrul CSM cu privire la aspecte fundamentale ale funcționării sistemului judiciar din România, cum ar fi înființarea Secției speciale pentru anchetarea magistraților sau numirile în posturi-cheie și apărarea independenței justiției, suscită îngrijorare cu privire la independența instituției și la autoritatea sa. Situația a fost exacerbată și mai mult de modificările aduse legilor justiției, care au făcut posibilă luarea unor decizii cu privire la aspecte esențiale de către un număr restrâns de membri ai CSM. Acest lucru este demonstrat și de o serie de declarații prezentate ca venind din partea CSM când de fapt fuseseră agreate doar de o parte din membrii CSM. Este o situație recurentă, ilustrată și de lipsa sprijinului asociațiilor profesionale sau a unei concertări cu magistrații din cadrul instanțelor și al parchetelor. CSM nu a avut o poziție unitară în ceea ce privește răspunsul la recomandările Comisiei Europene, ale Comisiei de la Veneția și ale GRECO și nici, pe un plan mai general, cu privire la momentul cel mai oportun pentru a lua măsuri prin care să apere independența justiției, actualul președinte al CSM și o parte din membrii instituției continuând să apere textul legilor justiției în versiunea lor actuală. CSM a reacționat la o serie de plângeri care i-au fost înaintate cu privire la apărarea independenței, a reputației și a imparțialității magistraților, însă reacția sa pare modestă în raport cu amploarea problemei. În situațiile în care a invocat apărarea independenței sistemului judiciar, CSM a stârnit uneori îngrijorare că ar putea fi supus influențelor politice. (de exemplu, declarații prin care sunt condamnate declarațiile: (1) președintelui Parlamentului European în care acesta critică măsurile preventive luate de Secția specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție prin care candidata la conducerea Parchetului European a fost împiedicată să participe la audierea din cadrul Parlamentului European; (2) Președintelui României în care acesta respinge propunerea din august 2019 a prim-ministrului pentru ocuparea funcției de ministru al justiției .)

Raportul Comisiei Europene din cadrul Mecanismului de cooperare și verificare, dat publicității astăzi, este unul extrem de critic și care confirmă faptul că provocările la adresa independenței sistemului judiciar din România reprezintă o serioasă imensă de îngrijorare pentru Uniunea Europeană.

Toți factorii responsabili pentru acest Raport MCV critic trebuie să își asume neîntârziat eșecul pe bandă rulantă indicat de Comisia Europeană.

Astfel, așa cum constată Comisia Europeană, în anul 2019, independența justiției și statutul magistraților sunt puse la îndoială prin modificări legislative retrograde, menținute prin inacțiunea Parlamentului și a Guvernului, precum și prin acțiunile Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare și Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, de natură să atragă sancțiuni internaționale imediate pentru Statul român.

Reiterăm că, pentru evitarea unei astfel de situații și pentru prezervarea statului de drept, Guvernul și Parlamentul trebuie de urgență să promoveze și, respectiv, să adopte un act legislativ prin care avizele Comisiei de la Veneția și Consiliilor Consultative ale Judecătorilor și Procurorilor Europeni, dar și rapoartele Comisiei Europene și GRECO să fie aplicate fără excepție și fără artificii care să aducă atingere esenței lor:
1. Desființarea imediată și necondiționată a secției de parchet separate, creată pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori;
2. Abrogarea limitărilor cu privire la libertatea de exprimare, materializate în obligația de abținere a magistraților de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”;
3. Revizuirea normelor privind răspunderea materială a magistraților, cât timp acestea ignoră independența justiției;
4. Revizuirea sistemului de numire și revocare a procurorilor-șefi și limitarea rolul ministrului justiției în aceste proceduri, simultan cu creșterea atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii;
5. Renunțarea la dispozițiile care prevăd dublarea perioadei de pregătire în cadrul Institutului Național al Magistraturii;
6. Reinstaurarea meritocrației în magistratură. Reglementarea unor examene meritocratice de promovare, inclusiv și mai ales la Înalta Curte de Casație și Justiție;
7. Respectarea rolului și a atribuțiilor stabilite de Constituție pentru Consiliul Superior al Magistraturii, ca organism colegial, prin înlăturarea transferării arbitrare a unor atribuții ale Plenului către secții sau către anumiți judecători, în funcție de gradul profesional deținut, de natură a deturna funcționarea colegială;
8. Reorganizarea Inspecției Judiciare, prin reconsiderarea rolului și a atribuțiilor inspectorului-șef; reglementarea unor examene meritocratice pentru funcțiile de conducere din cadrul Inspecției Judiciare; abrogarea OUG nr. 77/2018.
9. Revizuirea dispozițiilor privind revocarea membrilor CSM, în sensul unei proceduri flexibile și accesibile;
10. Abrogarea dispozițiilor nou introduse de natură a încărca nejustificat volumul de muncă al instanțelor și parchetelor (spre ex., introducerea completurilor de judecată de trei judecători pentru soluționarea apelurilor, respectiv a completurilor de doi judecători pentru judecarea contestațiilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la curțile de apel etc.);
11. Adoptarea modificărilor aduse Codului penal și Codului de procedură penală numai cu respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneția;
12. Adoptarea autonomiei bugetare a magistraturii, conform recomandărilor Comisiei de la Veneția.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să demonstreze imediat stabilitate, rol activ și promptitudine cu privire la garantarea independenței justiției și apărarea corpului magistraţilor împotriva actelor de natură a aduce atingere independenţei, imparțialităţii sau reputației profesionale a acestora. Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, precum și toți ceilalți membri, ale căror acțiuni sunt calificate de Comisia Europeană ca ”stârnind uneori îngrijorare” că acest CSM ”ar putea fi supus influențelor politice”, nu mai au legitimitate pentru a face parte dintr-un organism care ar trebui să garanteze independența justiției.”

***

Marți, 22 octombrie 2019, Direcția Națională Anticorupție a informat că a luat la cunoștință de conținutul raportului MCV publicat de Comisia Europeană, potrivit unui comunicat.

Raportul remarcă faptul că, de la ultima evaluare ce a avut loc în noiembrie 2018, în pofida faptului că Direcția Națională Anticorupție și Înalta Curte de Casație și Justiție au continuat să investigheze și să sancționeze faptele de corupție la nivel înalt, demonstrând profesionalism în împrejurări foarte dificile, atacurile împotriva activității lor, modificările succesive aduse cadrului legislativ aplicabil și posibilitatea punerii la îndoială a autorității deciziilor definitive ridică probleme asupra sustenabilității rezultatelor în lupta împotriva corupției la nivel înalt.

Constatând că rezultatele activității în combaterea corupției la nivel înalt rămân solide, raportul remarcă însă semne că presiunea continuă la care au fost supuse instituțiile cheie în combaterea corupției, între care DNA, a avut un impact negativ. Un exemplu se referă la modificările aduse legilor justiției ce au inclus schimbări majore cu privire la cerințele de vechime, cu impact asupra capacității DNA de a funcționa.

Documentul apreciază conducerea DNA pentru faptul că a reușit cu succes să mențină activitatea instituției, dar observă că natura provizorie a numirilor interimare la vârful instituțiilor judiciare dă o notă de incertitudine și vulnerabilitate.

Referitor la cele sus menționate, DNA își menține angajamentul ferm în continuarea activității de combatere a corupției la nivel înalt, cu imparțialitate și profesionalism.

Totodată, DNA își exprimă convingerea că rolul său nu poate să fie desfășurat decât într-un context în care cadrul legislativ și de construcție instituțională garantează independența instituțiilor judiciare și eficiența combaterii corupției la nivel înalt.

***

Marți, 22 octombrie 2019, Comisia Europeană a dat publicității Raportul privind progresele României în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), potrivit unui comunicat.

Raportul analizează situația în România, începând cu luna noiembrie a anului 2018.

Potrivit Raportului, Comisia Europeană a avut mai multe preocupări cu referire la evoluția reformelor judiciare și a luptei împotriva corupție. Comisia regretă faptul că România nu s-a angajat să respecte recomandările suplimentare făcute în noiembrie 2018, care erau pe deplin în conformitate cu pozițiile celorlalte instituții.

Evoluția situației în primele luni ale anului 2019 a fost o sursă de mare îngrijorare. În consecință, Comisia Europeană a trebuit să informeze autoritățile române în luna mai că, în cazul în care nu se fac îmbunătățirile necesare, Comisia va lua măsuri în baza cadrului de drept, dincolo de parametrii MCV.

:: Raportul MCV


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Comisia Europeană a publicat Raportul MCV pentru România. UPDATE: Poziția DNA. UPDATE: Poziția FJR și AIJ. UPDATE: CSM va adopta o poziție oficială în ședința Plenului. UPDATE: Punctul de vedere al UNJR și AMR. UPDATE: Poziția AJADO”

  1. Aștept să citesc un răspuns la raportul MCV cu trimiteri chiar la jurisprudența CJUE incidentă, și care ar limita astfel afirmațiile Comisiei Europene.

    Dacă jurisprudența CJUE incidentă reprezintă chiar o selecție din cauzele în care Comisia Europeană a pierdut pe rolul CJUE – mai ales pentru încălcarea drepturilor fundamentale, cu atât mai relevant.

  2. Darius MARCU spune:

    „din indicatorul principal folosit de DG Just în evaluarea independenţei justiţiei, care este compilat de Forumul Economic Global, nu doar că România este mult peste Bulgaria, deşi amândouă sunt sub media europeană (grafic 1), dar țara noastră a înregistrat cel mai mare progres din toate ţările recent asociate UE – poziționându-se pe primul loc la schimbare pozitivă, cu peste 1 punct progres în ultimii zece ani”
    https://3dots.ro/actualitate/comisia-europeana-a-confundat-romania-cu-bulgaria-la-ridicarea-mcv-12411.html?fbclid=IwAR2VwfV4PWLDywPanBbttTT98lsmzSzYot-GVif9JM396Ag7c6YzyxEs60M

  3. Darius MARCU spune:

    Am citit acum vreo 2 săptămîni un articol scris de o activistă din Bulgaria pe tema MCV. Ea spune că MCV-ul a fost eliminat pentru Bulgaria din cauza unui blat politic între cei de la Beuxelles și puterea politică din Bulgaria. Zice că de fapt justiția este supusă presiunilor, procurorul general al BG este o persoană duboioasă cu niște probleme, mulți judecători critică starea justiției din BG, inclusiv șefa CSM din BG…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.