Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Întrebare preliminară cu privire la obligația de a adresa o trimitere preliminară impusă instanței ultime în grad care deja a adresat o trimitere preliminară (printre altele)
24.10.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul suprem italian specializat doar în contencios administrativ se întreabă cu privire la obligația de a adresa o trimitere preliminară impusă instanței ultime în grad care deja a adresat o trimitere preliminară (C-561/19 Consorzio Italian Management e Catania Multiservizi și Catania Multiservizi).

Situația de fapt:
1. avem recunoașterea faptului că instanța națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac este, în principiu, obligată să procedeze la trimiterea preliminară a unei întrebări privind interpretarea dreptului Uniunii Europene
2. necesitatea de a afla dacă această obligație de principiu ar exista chiar și în cazurile în care o astfel de întrebare este formulată de una dintre părțile din procedură:
2.1. ulterior primului său act introductiv de instanță sau de constituire ca parte în judecată
2.2. ori după ce cauza a rămas în pronunțare pentru prima dată
2.3. sau chiar după ce o primă cerere de decizie preliminară a fost deja adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene
2. apoi, pe fond, avem o legislație națională, astfel cum a fost interpretată de jurisprudența administrativă, care exclude revizuirea prețurilor în cazul contractelor aferente așa-numitelor sectoare speciale, îndeosebi în ceea ce privește contractele având alt obiect decât cele la care se referă Directiva 2004/17, însă legate de acestea din urmă printr-o legătură instrumentală
3. necesitatea de a afla dacă o atare legislație e conformă cu dreptul UE (notă MMB: aici CJUE va reformula întrebarea deoarece este eronat prezumată în ceea ce privește competența CJUE de a statua)
4. pentru întregul conținut al cererii de sesizare a Curții de Justiție, a se vedea aici (notă MMB: evident că nu înțelegem de ce nu putem avea acces on-line, și în România, la un astfel de conținut al încheierii de sesizare a Curții de Justiție și aceasta măcar în cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acces ce ar fi oferit pe pagina www.scj.ro). Totodată, pentru comunicatul dat de instanța supremă din Italia cu privire la sesizarea CJUE, a se vedea aici (notă MMB: iar nu înțelegem de ce în România nu există astfel de comunicate de presă mai ales că avem acum posibilitatea suspendării facultative prevăzute în Codul de procedură civilă pentru faptul că CJUE a fost deja sesizată într-o cauză similară. Pentru detalii cu privire la această modificare legislativă, a se citi și articolul publicat de mine în nr. 4/2019 (septembrie) al Pandectelor Române. In fine, pentru obligația de a realiza o trimitere preliminară impusă instanței ultime în grad, a se citi și articolul publicat de mine în nr. 2/2019 (aprilie) al Pandectelor Române).

Dispoziții invocate a fi incidente:
1. articolul 267 TFUE
2. articolul 4 alineatul (2), cu articolul 9, cu articolul 101 alineatul (1) litera (e), cu articolul 106, cu articolul 151 TFUE coroborat cu Carta socială europeană semnată la Torino la 18 octombrie 1961 și cu Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor adoptată în 1989, precum și cu articolele 152, 153 și 156 TFUE, cu articolele 2 și 3 TUE dar și cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (cu explicațiile aferente)
3. principiul egalității de tratament consacrat la articolele 26 și 34 TFUE
4. principiul libertății de a desfășura o activitate comercială recunoscut inclusiv la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (cu explicațiile aferente)
versus
5. articolele 115, 206 și 217 din Decretul legislativ nr. 163/2006, astfel cum au fost interpretate de jurisprudența administrativă.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.