« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Mai poate executorul judecătoresc să îndeplinească acte de executare în măsura admiterii contestației la executare, până la rămânerea definitivă a hotărârii?
28.10.2019 | Virgil BĂRBULESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Virgil Barbulescu

Virgil Barbulescu

Raspunsul este categoric NU, executorul judecatoresc avand obligatia legala de a dispune suspendarea procedurii executionale, de indata ce a luat cunostinta de hotararea instantei de executare, privind admiterea contestatiei indreptate impotriva actelor executionale intreprinse, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

In sprijinul acestei opinii, sunt imperative dispozitiile Codului de procedura civila care dispun: art. 720 alin. 5 Cod proc. civ.: “Daca contestatia este admisa, executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze masurilor luate sau dispuse de instanta”; art. 657 alin. 1 Cod proc. civ.: “… suspendarea… executarii silite, … precum si alte masuri anume prevazute de lege se dispun de executorul judecatoresc prin incheiere; art. 651 alin. 4 Cod proc. civ.: “ …instanta de executare se pronunta prin incheiere executorie, care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare”.

Astfel, in primul rand, legiuitorul a utilizat sintagma “daca contestatia este admisa”, prin urmare nu face referire expresa la o eventuala admitere definitiva a contestatiei.

In plus, incheierea pronuntata de instanta in cadrul contestatiei la executare este executorie, potrivit textului sus-citat, ceea ce presupune ca o data pronuntata, isi produce pe deplin efectele specifice si obligatorii, imediat si fara intarziere, neprezentand relevanta daca respectiva hotarare poate sau nu sa fie atacata (in cazul de fata, calea de atac este apelul).

In atare conditii, in masura in care i se aduce la cunostinta de catre partea interesata solutia dispusa de prima instanta privitoare la admiterea contestatiei la executare, executorul judecatoresc nu poate invoca un eventual caracter nedefinitiv al hotararii de admitere a contestatiei la executare, drept motivare pentru un eventual refuz.

In opinia noastra, ar trebui ca aceasta masura sa fie luata de catre executor inclusiv din oficiu, in ipoteza in care ia cunostinta, pe orice cale, de hotararea de admitere in fond a contestatiei la executare, avand in vedere ca potrivit legii doar hotararea definitiva ii este comunicata, din oficiu si de indata, potrivit art. 720 Cod proc. civ, de catre instanta.

Solutia legala pe care executorul judecatoresc este tinut sa o adopte este aceea de a stopa temporar executarea silita, prin emiterea unei incheieri/proces verbal de suspendare a acesteia, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de admitere a contestatiei la executare.

La fel, executorul judecatoresc nu s-ar putea prevala nici de imprejurarea ca in cadrul contestatiei la executare nu a fost formulata o eventuala cerere de suspendare a executarii silite, care sa fi fost admisa de instanta.

In primul rand, introducerea unei astfel de cereri, cu ocazia formularii contestatiei la executare, ramane strict la latitudinea debitorului contestator care, din varii motive, este posibil sa nu formuleze aceasta solicitare (de cele mai multe ori, contestatorii debitori nu risca achitarea cautiunii obligatorii potrivit legii, neavand garantia admiterii contestatiei formulate).

Apoi, natura cererii de suspendare a executarii silite in cadrul contestatiei la executare este fundamental diferita de natura cererii de suspendare a procedurii executionale, dispusa de executorul judecatoresc, prima, in masura admiterii de catre instanta de judecata, producandu-si efectele pana la pronuntarea pe fond a cererii. iar cea de-a doua avand drept finalitate temporizarea executarii silite pana la ramanerea definitiva a hotararii de admitere a contestatiei la executare, hotarare executorie, potrivit legii (si formulata exclusiv ulterior momentului procesual al pronuntarii asupra fondului contestatiei de catre prima instanta – instanta de executare).

La fel, masura suspendarii celei dintai este dispusa de instanta prin analizarea sumara a fondului pricinii si pentru anumite motive intemeiate, masura suspendarii celei de-a doua reprezentand, insa, o consecinta fireasca a anularii actelor executionale printr-o hotarare cu forta executorie, chiar daca pronuntata in prima instanta.

Prin urmare, chiar daca efectele suspendarii executarii silite sunt aceleasi, indiferent de cine adopta aceasta masura (instanta de judecata sau executorul judecatoresc), cele doua cereri devin admisibile la momente diferite, putand fi analizate numai in raport de respectivele repere temporale (prima concomitent sau ulterior depunerii la instanta a contestatiei la executare, a doua exclusiv ulterior pronuntarii in prima instanta a solutiei de anulare a executarii silite).

In fine, chiar daca efectele suspendarii executarii silite sunt aceleasi, fundamentul este total diferit: suspendarea executarii silite, incuviintata de catre instanta, are la baza motive justificate, actele executionale fiind, insa, valabile; suspendarea executarii silite, dispuse de executor, in conditiile analizate, are, insa, la baza, tocmai lipsirea de efecte a actelor intreprinse pana in respectivul moment si care, sunt lovite de nulitate, valabilitatea lor incetand dat fiind caracterul executoriu al hotararii pronuntate (chiar daca in prima instanta).

Cu alte cuvinte, in aceasta ipoteza, avem de-a face cu o nulitate a actelor executionale conditionata de ramanerea definitiva a hotararii de anulare a lor, prin admiterea contestatiei la executare, solutia admiterii fiind, insa, executorie potrivit legii, din momentul pronuntarii.

Apoi, legea nu prevede ipoteza solicitarii in instanta a suspendarii executarii silite in masura admiterii contestatiei la executare, in fond, deci ulterior dezinvestirii instantei de executare de solutionarea pricinii, un astfel de demers fiind total ajuridic, dar si lipsita de logica. Astfel, normele in materie nici nu puteau sa cuprinda prevederi similare, ratiunea suspendarii de catre instanta a procedurii executionale fiind aceea de a preintampina anumite pagube care s-ar fi putut produce debitorului prin continuarea executarii silite, in lipsa analizei judiciare a actelor executionale contestate. Evident, o data constatata nulitatea actelor de executare, efectele pagubitoare nu se mai pot produce (intrucat actele pagubitoare nu mai produc efecte), iar pentru consecintele negative trecute – produse in temeiul actelor anulate – exista remediul intoarcerii executarii silite si, eventual, al actiunilor in despagubiri.

Cel mult, data fiind jurisprudenta nationala neunitara la momentul actual, debitorul ar putea uza de prerogativa solicitarii in instanta a suspendarii executarii silite, in lipsa unei astfel de solicitari pana la pronuntarea in fond asupra contestatiei formulate, in masura in care contestatia la executare i-a fost respinsa, intelegand astfel sa investeasca instanta competenta, ulterior acestui moment, cu o cerere de suspendare a executarii silite pana la solutionarea definitiva a caii de atac (declarate de catre debitor), mergand pe rationamentul ca legea confera dreptul de a solicita suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, nefacand nicio referire expresa la “solutionarea definitiva” a contestatiei la executare.

Sub acest aspect, practica judiciara este impartita, asa cum am aratat, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin hotararea pronuntata in dosarul nr. 582/1/2019 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a respins ca inadmisibila sesizarea privind pronuntarea unei hotarari prealabile formulata de Tribunalul Timis – Sectia a II-a civila, in Dosarul nr. 24.477/325/2017, cu privire la urmatoarea problema de drept: “Cum se interpreteaza si/sau se aplica prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila in ceea ce priveste momentul pana la care se dispune suspendarea executarii silite, respectiv care este intelesul sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din acest text de lege?”, aspect care ar putea face exclusiv obiectul unui recurs in interesul legii, problema de drept neprezentand noutate ci vizand practica diferita a instantelor. Prin urmare nu exista, cel putin la acest moment, o pozitie convergenta din partea instantelor cu privire la momentul pana la care se poate dispune suspendarea executarii silite in cadrul contestatiei la executare. Evident, aceasta imprejurare prezinta, insa, relevanta exclusiv in ipoteza formularii unei astfel de cereri de suspendare a executarii in cadrul unei contestatii la executare respinsa in prima instanta intrucat admisa daca ar fi, aplicabil este rationamentul dezvoltat in prezentul articol.

Hotararea I.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prezinta insa relevanta si in problematica supusa aici analizei, intrucat, cercetand practica neunitara a instantelor, se observa opinia judecatorilor din cadrul sectiilor civile ale Tribunalului Bucuresti si judecatoriilor arondate care au opinat ca prin sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare”, prevazuta de art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, se intelege pana la solutionarea fondului contestatiei la executare in prima instanta.

In cuprinsul aceleiasi hotarari se mai mentioneaza: “In lipsa unei mentiuni exprese a legiuitorului in sensul necesitatii existentei unei solutii definitive, sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” nu poate privi decat momentul dezlegarii in prima instanta a contestatiei la executare, hotararea data de instanta de executare avand, in mod incontestabil, natura juridica a unei „solutionari a contestatiei”. De altfel, ori de cate ori legiuitorul a stabilit, drept moment- limita al unei masuri, data ramanerii definitive a unei hotarari, a folosit o exprimare explicita in acest sens [spre exemplu, art. 721 alin. (4) din Codul de procedura civila]. Aceasta modalitate de interpretare este corelata logic si cu efectele produse de hotararea pronuntata, in prima instanta, asupra contestatiei la executare. Astfel, in masura admiterii contestatiei la executare, aceasta hotarare este executorie, potrivit dispozitiilor art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, astfel ca nici nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, actele de executare fiind lovite de o sanctiune mult mai energica, si anume sanctiunea anularii.”

Drept urmare, chiar depusa o cerere de suspendare a executarii silite, admisa de instanta, o data cu pronuntarea asupra fondului contestatiei, masura suspendarii devine fara efecte: fie o data respinsa contestatia la executare in fond, deci dupa administrarea probatoriului, masura suspendarii nu se mai mentine, avand caracter de exceptie si temporar, fie o data admisa contestatia la executare, nu mai prezinta interes pentru debitor mentinerea masurii suspendarii intrucat hotararea fiind executorie (chiar daca nu definitiva), nu mai pot fi intreprinse (decamdata, si anume pana la ramanerea definitiva a hotararii) acte executionale in contra sa, conform hotararii pronuntate acestea fiind lipsite de efecte.

Apoi, masura suspendarii executarii silite poate fi solicitata instantei in cadrul contestatiei la executare formulate de catre debitor (concomitent sau ulterior, dar pana la solutionarea cauzei in fond, in masura in care avem de-a face cu o hotarare de admitere a cererii sau ulterior, pana la solutionarea definitiva a caii de atac, in conditiile invocate anterior si in ipoteza in care ar fi adoptat punctul de vedere impartasit de o anumita parte a instantelor de judecata), iar intr-o eventuala cale de atac a apelului, o astfel de cerere ar fi inadmisibila.

In fine, pe calea apelului ar putea fi solicitata exclusiv suspendarea executarii hotararii primei instante, si anume a incheierii pronuntate in solutionarea contestatiei, pana la pronuntarea instantei de apel asupra caii de atac declarate, insa in ipoteza data cel caruia i s-a admis contestatia (debitorul) nu justifica niciun interes in declararea caii de atac, atata vreme cat i-a fost admisa cererea, prin urmare o eventuala cerere de suspendare ar fi inadmisibila, fiind formulata in cadrul unui demers judiciar la randul sau inadmisibil, atata vreme cat eventuala hotarare apelata ii este favorabila.

In plus, pe calea apelului se suspenda efectele hotararii primei instante si nu efectele procedurii care a facut obiectul analizei judiciare de catre prima instanta (desi, potrivit hotararii I.C.C.J. sus-citate, exista instante care opineaza in sens contrar si anume: “Pentru suspendarea executarii in procedura caii de atac, contestatorul, respectiv persoana interesata pot formula o alta cerere in fata instantei de control judiciar” – Judecatoria Calarasi).

Prin urmare, apreciem ca numai executorul judecatoresc este cel abilitat, potrivit legii, sa dispuna suspendarea procedurii de executare, ulterior admiterii contestatiei la executare in prima instanta, pana la ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in fond.

Evident, actul emis de acesta poate fi cenzurat de instanta, deci va fi supus controlului judecatoresc, la solicitarea partii interesate (fie la solicitarea creditorului, in masura in care apreciaza caracterul nelegal al masurii, sens in care se va adresa instantei competente cu o contestatie la executare proprie, fie la solicitarea debitorului, in masura in care executorul judecatoresc refuza sa dispuna suspendarea executarii silite, refuzul urmand a fi atacat, de catre debitor, pe calea unei noi contestatii la executare).

Pornind insa de la premisa ca executorul judecatoresc se va supune legii, dispunand, in conditiile aratate, suspendarea procedurii executionale, ulterior, in functie de circumstante, in masura ramanerii definitive a hotararii de admitere a contestatiei la executare, executorul judecatoresc va intocmi un proces verbal de inchidere a procedurii executionale ori, in ipoteza admiterii apelului si schimbarii hotararii din fond, va continua executarea silita de la ultimul act infaptuit anterior suspendarii acesteia.

Precizam ca S.C.P.A. “Barbulescu, Buga si Asociatii” a transmis o solicitare atat catre Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti, cat si catre Camera Executorilor Judecatoresti de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in vederea exprimarii unui punct de vedere precum si in vederea furnizarii de informatii referitoare la practica birourilor de executori judecatoresti, in astfel de cazuri.

Avocat Virgil Barbulescu
BARBULESCU, BUGA & ASOCIATII

Cuvinte cheie: , , , , ,
Secţiuni: Executori judecătorești, Opinii, Procedură civilă, Recuperare creanțe, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD