Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Cum vorbesc filosofii despre personalitatea juridică? Group Agency de Philp Pettit și Chistian List
29.10.2019 | Alexandru CUCU

Secţiuni: Opinii, Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandru Cucu

Alexandru Cucu

O mostră de realism despre grupuri, o disecție teoretică despre ele, ori o abordare pretențioasă și inutilă a acestora. Și pe deasupra întrebarea cheie – au grupurile statut de agenți/subiecți morali. Astfel spus, posibilitatea, designul și statutul grupurilor. Această abordare ar putea părea pentru cineva ce studiază dreptul ca și cum s-ar fluiera printre surzi. Și totuși, risc o prezentare scurtă a acestei cărți. Scrisă de doi filosofi, Philip Pettit și Christian List – Group Agency – The Possibility, Design, and Status of Corporate Agents[1]este o incursiune în lumea grupurilor. Cei doi pendulează cu eleganță și elocvență prin filosofie politică și economie, printre alte arii epistemice. Cine e un împătimit de modele matematice poate sări direct la capitolul doi din prima parte a cărții.

După o scurtă introducere prin istoria teoriilor despre grupuri, cartea discută în trei părți următoarele lucruri: posibilitatea logică a ideii că grupurile pot fi agenți morali, designul organizațional al acestora și statutul normativ al grupurilor. În prima parte se clarifică ideea de agent moral – așa cum o înțeleg autorii, apoi se vorbește despre agregarea atitudinilor intenționale pentru a se ajunge la analiza structurii grupurilor atunci când sunt văzute ca și agenți morali.[2] În partea a doua se cercetează mai pe larg cele trei exigențe cu privire la arhitectura organizațională a grupurilor. Aceste trei exigențe sunt: cea epistemică, cea a controlului și a motivării și a compatibilității; ele sunt formulate și apoi interogate fiecare prin descâlcirea anumitor complicații.

Ultima parte – cea mai „filosofică” – debutează cu o discuție palpitantă despre responsabilitatea grupurilor ca și agenți morali, pentru a trece apoi la problema personificării acestora cât și la identitatea lor.

Există două teorii influente despre grupuri[3]– cea a autorizării (Hobbes, Locke, Rosseau) și cea a animării (Hegel, Otto Von Gierke, Frederick Maitland). Juriștii vor recunoaște aici o reorganizare a așa-numitelor teorii clasice privind natura personalității juridice. Primul curent de gândire consideră că agenții morali colectivi ar exista atunci când o multitudine de oameni ar autoriza fiecare dintre ei pe varii domenii o voce independentă să vorbească pentru ei. Aceștia ar fi legați de această colectivitate, precum un individ este ținut de ceea ce zice ori promite. Al doilea curent de gândire vede acești agenți doar acolo unde apare ceva mai mult. Formulând într-o metaforă organică, agenții morali colectivi sunt considerați ca atare când o multitudine de persoane este animată de un scop comun ori de o mentalitate comună.

Ștanța teoretică pe care brodează autorii este una destul de interesantă. Astfel ei afirmă că grupurile sunt agenți morali. De ce ? Să luăm cazul conștiinței la individ, mai degrabă decât la o colectivitate. Pozițiile extreme afirmă: emergentiștii (adică cei care susțin că ceva poate exista „peste și dincolo” de elementele componente) zic despre experiența conștiinței că ea este ceva deasupra și peste contribuția neuronilor, iar eliminativiști (cei care reduc orice la elementele componente) spun că nu este nimic deasupra și peste această contribuție; conștiința în concepția ordinară apare ca o iluzie. Poziția moderată față de aceste extreme (susținută de autorii cărții) este că există conștiința, dar ea este „adăugată” peste contribuțile neuronilor. Iar printr-o paralelă aproape exactă, viziunea autorilor cu privire la calitatea de agenți morali a grupurilor, evită extremele eliminativiste și emergentiviste, și susține că calitatea de agent moral a grupului există, însă aceasta se materializează în mod „supervenient”[4] prin contribuția membrilor grupului.

Cred că ar trebui să precizăm ce înțeleg autorii prin idea de agent moral. Cineva care are stări reprezentaționale și motivaționale și capacitatea de a le procesa pe acestea poate fi considerat un agent[5] moral. Să ne imaginăm un robot ce se află pe un eșichier pe care se găsesc niște cilindri răsturnați. Iar robotul îi ridică și îi pune într-o anumită ordine în poziție verticală. Îndată ce este detectat vreun cilindru răsturnat, el îl va aduce în poziția verticală.

Acesta e exemplul prezentat pentru a ilustra definiția de mai sus. Bineînțeles că oamenii sunt agenți morali complecși. Ei își formează stări reprezentaționale și motivaționale cu privire la lucruri. Individualismul este față de științele sociale ceea ce este fizicalismul sau materialismul în biologie și psihologie. Cu cât un agent moral are stări reprezentaționale și motivaționale mai complicate, cu atât șansa acestuia de reușită este mai mică. Aceste stări și atitudini se materializează în judecăți și preferințe.

Un grup (în sensul slab al cuvântului) de oameni pe o plajă care observă că cineva strigă după ajutor din apă, și care formează un lanț prin care aruncă un colac de salvare, pentru a-l salva de la înnec pe cel în pericol, acționează în comun, mânați de un scop comun. Aici se acționează concertat și se poate spune că multitudinea aceasta de invidizi are o intenție comună (joint intention). Autorii fac diferența între agenții morali colectivi în felul următor: agent moral colectiv – sensul tare (group agency), agent moral ca și echipă, și agent moral ca o mulțime de oameni ce au o anumite intenție comună la un moment dat, de obicei neiterabilă în timp. O intenție comună presupune patru elemente: un scop împărtășit, contribuție individuală, interdependență între membri și o conștientizare comună.

Câteva cuvinte despre ceea ce este cunoscut ca și paradoxul doctrinar ori dilema discursivă. Să presupunem că un complet de trei judecători trebuie să hotărască dacă a avut loc o încălcare a obligațiilor contractuale ale unui pârât. Curtea urmărește să-și formeze o judecată asupra următoarelor propoziții: pârâtul este obligat contractual să nu facă o anumită acțiune (prima premisă); pârâtul a făcut acea acțiune (a doua premisă); pârâtul este răspunzător pentru neexecutarea contractului. Judecătorul 1 crede că ambele premise sunt adevărate; judecătorul 2 crede că prima e adevărată și a doua e falsă; judecătorul 3 crede că a doua e adevărată și prima falsă. Iar în această situație ajungem în mod bizar ca fiecare premisă să fie acceptată de o majoritate de judecători, însă numai judecătorul minoritar (judecătorul 1), apreciază individual că pârâtul e responsabil.

Cartea își prezintă temele într-o manieră simplă și clară, iar apoi le găsește dificultăți și complicați. Ce am adus în discuție până acum sunt simple schițe, nu am spațiul și timpul să discut pe larg toate problemele pe care le ridică abordarea lui Pettit și List, ci doar am trasat un simplu crochiu subiectiv.

Sper că am stârnit curiozitatea. Noi toți facem parte simultan din mai multe grupuri. Cele mai paradigmatice grupuri sunt: statele, societățile comerciale, bisericile. Fie că sunt grupuri politice, economice, civice/culturale – în cartea aceasta o să dați peste lucruri interesante cu privire la felul de funcționare al lor și la gradul de libertate al membriilor. Speculativă? Da, nimic rău în asta. Luați și încercați!


[1] Disponibil aici.
[2] Este o idee contraituitivă ca un grup să fie considerat agent moral, această calitate avându-o doar indivizii. Dar Pettit și List contrazic această aserțiune.
[3] Asta dacă nu se pleacă de la poziția eliminitavistă și se consideră grupurile pure ficțiuni.
[4] Superveniența este un termen filosofic care presupune că ceva decurge din altceva căreia îi adaugă calități.
[5] Un agent presupune un organism uneori, dar nu se identifică cu el.


Alexandru Cucu

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti