Minorii și natura răspunderii penale. The Age of Culpability: Children and the Nature of Criminal Responsibility de Gideon Yaffe
5 noiembrie 2019 | Cristian GOIA
Cristian Goia
De ce ar trebui dreptul penal să trateze minorii cu clemență în privința răspunderii penale atunci când se fac vinovați de comiterea unei infracțiuni, în comparație cu o persoană majoră care comite aceeași infracțiune? Este întrebarea în jurul căreia se conturează cartea[1]de față.
Voi începe direct cu prezentarea unui caz[2]. Christopher Simmons împreună cu doi prieteni au pătruns într-o locuință în miez de noapte și au răpit-o pe Shirley Crook din dormitorul ei. Au legat-o de mâini, picioare și cap cu bandă adezivă. Ulterior s-au dus pe un pod și au aruncat-o în apă, iar ca rezultat al faptei lor, doamna Shirley Crook a murit înecată. La momentul crimei Simmons avea 17 ani. Cazul ajunge la Curtea Supremă după ce inițial Simmons a fost condamnat la moarte. Curtea consideră că nicio persoană care la momentul comiterii infracțiunii nu avea împlinită vârsta de 18 ani nu poate fi executată, oricât de atroce ar fi crima comisă.
De ce statutul lui Simmons (minoritatea) justifică o tratare diferită față de o persoană majoră care comite același tip de infracțiune prin exact aceleași mijloace folosite de Simmons și prietenii lui? Ce s-ar fi întâmplat dacă în locul lui Simmons ar fi fost o persoană majoră?
Ca să răspundem la întrebarea generală a cărții[3], voi prezenta în continuare două opinii, cea a judecătorului Kennedy din cazul amintit, și cea a autorului acestei cărți. Până să citiți cele două opinii pe care le voi menționa mai jos, vă invit să reflectați puțin și să încercați să vă dați un răspuns, și totodată îmi permit să mizez că majoritatea celor care reflectați și citiți aceste rânduri vă veți gândi și suprapune exact peste opinia judecătorului Kennedy.
Așadar, judecătorul Kennedy: „După cum știe orice părinte și după cum studiile științifice și sociologice (…) confirmă, lipsa maturității și un simț subdezvoltat al responsabilității sunt caracteristici mai des întâlnite în rândul celor tineri decât la adulți. Aceste caracteristici au adesea ca rezultat decizii și acțiuni tumultoase. Statistic, adolescenții sunt prezenți în toate categoriile de comportament nesăbuit”. Pedeapsa aplicată trebuie să fie conformă cu capacitățile psihologice și cu trăsăturile psihologice distinctive ale celor pe care îi pedepsim. În această situație, clemența este datorată minorilor pentru că se află încă în dezvoltare.
Gideon Yaffe este de părere că gradul de dezvoltare al minorilor nu poate fi un răspuns la întrebarea: de ce clemența este justificată atunci când pedepsim minorii? În sprijinul acestei afirmații se bazează pe, sau mai bine zis explică printre altele de ce nu este de acord cu, teza lui John Dilulio din anii ’80, care a inventat conceptul de superpredators, pentru a denumi acea categorie din ce în ce mai numeroasă de adolescenți precoce în comportamentul infracțional. Teza lui Dilulio comportă două critici majore: (1) atunci când se stabilea dacă un inculpat adolescent face parte din categoria de superpredators[4]s-a observat că doar adolescenții de culoare erau etichetați ca superpredators și (2) acea categorie din ce în ce mai numeroasă de adolescenți precoce în comportamentul infracțional nu era, în realitate, așa de numeroasă. Gideon Yaffe este de părere că și adolescenții caracterizați ca fiind precoce trebuie să beneficieze de clemență, nu pot fi pedepsiți așa cum este pedepsit un adult, sau chiar mai grav. Spre exemplu este un fapt stabilit că fetele se maturizează mai repede decât băieții. Cum ar fi trebuit să se procedeze dacă în locul lui Simmons era o fată de 17 ani? Autorul este de părere că toții minorii merită clemență, indiferent dacă sunt precoce sau nu.
În continuare vom vedea cum răspunde Gideon Yaffe la întrebare de ce clemența este justificată în stabilirea răspunderii penale a minorilor? Clemența este justificată deoarece minorii nu au dreptul să voteze (analizează criteriul vârstei din punct de vedere politic). Deși vorbește despre faptul că minorii nu dreptul să voteze, autorul are în vedere mai exact faptul că minorii au un grad diminuat de a influența dreptul, iar votul reprezintă un mecanism prin care putem avea o influență asupra dreptului. Ce înseamnă să ai o influență asupra dreptului? A avea o serie de drepturi care să îți permită oportunitatea reală și semnificativă de a exercita o influență asupra lui. De exemplu, minorii nu au posibilitatea de a avea o influență asupra dreptului prin exercițiul votului. Pe scurt: (1) minorii au o influență limitată asupra dreptului în comparație cu adulții, (2) astfel, au influență limitată asupra legilor care stabilesc pedepsele pentru diferite infracțiuni, (3) astfel justificările juridice în abținerea de la comiterea infracțiunilor sunt mai puțin puternice decât ale adulților, (4) astfel minorii care comit o infracțiune au un simț de vinovăție insuficient dezvoltat în comparație cu adulții care comit aceeași infracțiune, (5) cei care au o capacitatea de a se simți vinovați insuficient dezvoltată merită o pedeapsă mai ușoară.
Rămân deschise următoarele întrebări: (a) nu negăm de fapt dreptul de vot al minorilor datorită imaturității lor psihologice? dacă este așa înseamnă că revenim la prima opinie care analizează gradul de dezvoltare, ceea ce înseamnă că autorul nu reușește să ofere o alternativă; (b) care este de fapt gradul de influență pe care îl are o persoană (care nu este un oficial al statului) asupra dreptului? (c) care este situația altor persoane care nu votează, deținuți, turiști, imigranți, solicitanți de azil? (d) ar fi justificat un regim diferențiat în cadrul răspunderi penale între adolescenți și copii?
O teorie originală a răspunderii penale, care se intersectează cu filozofia, o abordare nouă în ceea ce privește criminalitatea în rândul minorilor, un temei politic pentru clemență în loc de unul psihologic, o serie de implicații pentru politica de justiție penală, sunt doar câteva din motivele care fac cartea de față demnă de atenție.
[1] Gideon Yaffe, The Age of Culpability: Children and the Nature of Criminal Responsibility, Oxford University Press, 2018. Disponibilă aici și aici.
[2] Roper v. Simmons, 543 U.S. 551 (2005). Este o hotărâre foarte importantă a Curții Supreme, prin care a stabilit că este neconstituțională aplicarea pedepsei capitale pentru infracțiuni comise înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
[3] În ideea în care suntem de acord și acceptăm că minorii trebuie tratați cu clemență atunci când se stabilește răspunderea lor penală, întrebarea care rămâne și la care reflectăm e: „de ce?”
[4] Pedeapsa era mult mai severă dacă erai etichetat ca superpredators.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
