Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Lipsirea de profit ca sancțiune în materia proprietății intelectuale, plus o problemă de hermeneutică
05.11.2019 | Vasile SOLTAN

Vasile Soltan

Vasile Soltan

1. Definirea problemei

Într-o conjunctură în care companiile concurează din ce în ce mai mult din punctul de vedere al inovării, creativității și calității, proprietatea intelectuală (PI) este un instrument puternic pentru sporirea competitivității. Drepturile de proprietate intelectuală protejează active necorporale, permițând creatorilor, inventatorilor și artiștilor să profite de pe urma propriilor activități. În acest context, protecția PI ar trebui să permită inventatorului sau creatorului să obțină un profit legitim din invenția sau creația sa.

În mod inevitabil, odată cu creșterea importanței acestor active necorporale, a crescut și numărul actelor de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) de către cei care vor să se prevaleze în mod ilegal de acestea pentru propulsarea propriilor afaceri și atingerea unei căi mai ușoare de îmbogățire (vom utiliza termenul generic de „contravenient” pentru a desemna autorii încălcărilor, astfel cum o face Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală). Astfel, fără mijloace eficiente, în măsură să impună respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, inovația și creația sunt descurajate, iar investițiile reduse. Numărul alarmant al acestor încălcări a făcut să se simtă necesitatea reglementării unor măsuri, proceduri și mijloace de prevenție și reparație eficiente. În unele situații, daunele-interese acordate titularilor DPI nu par să aibă un real efect disuasiv în ceea ce privește angajarea în activități ilicite. Acest lucru este cu atât mai mult valabil în cazurile în care daunele-interese acordate de instanță nu se ridică la valoarea profitului obținut de autorii încălcărilor. Scopul principal al daunelor-interese este ca titularii de drepturi să fie repuși în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi săvârșit încălcarea. În prezent însă, profiturile persoanelor care încalcă DPI par să fie deseori mult mai mari decât prejudiciul real suferit de titularul drepturilor. În astfel de cazuri, se poate examina dacă instanțele ar trebui să aibă competența de a acorda daune-interese proporționale cu îmbogățirea autorului încălcării, chiar dacă acestea depășesc prejudiciul real suferit de titularul drepturilor. În mod similar, ar putea fi justificată utilizarea mai largă a posibilității de acordare a daunelor-interese pentru alte consecințe economice și daune morale.[1]

2. Disgorgement of profits – anomalie pentru unele sisteme de drept, normalitate pentru altele și neclaritate pentru cel românesc. Prolegomene.

Reieșind din considerentele prevăzute la pct. 1, unele legislații au înțeles să reglementeze un remediu distinct care constă în lipsirea de profit a contravenientului (eng. disgorgement of profits) și care, prin comparație cu despăgubirile compesatorii ordinare, se măsoară prin raportare la profitul obținut de pârât prin activitatea ilicită, și nu prin raportare la pagubele reclamantului. Tocmai din acest motiv, acest remediu este considerat o anomalie în mai multe sisteme de drept, pentru că s-ar putea ca reclamantul să obțină despăgubiri care depășesc în mod considerabil pierderile acestuia, câștigând unele profituri excepționale (eng. windfall profit).

Acolo unde acest remediu este admis, sumele care urmează a fi plătite în baza profitului contravenientului se calculează în mod separat de prejudiciul real suferit de reclamant și pot fi mult mai mari (o legătură de cauzalitate față de prejudiciul real nu este făcută).[2] Reclamantul trebuie să demonstreze cuantumul profitului și faptul că acesta a fost obținut în urma încălcării (cauzalitatea).[3] Totuși, pârâtul poate să-și dovedească cheltuielile deductibile și elementele de profit care pot fi atribuite altor factori decât încălcarea drepturilor protejate.[4]

În cadrul acestui remediu, pârâtul este tratat ca și cum și-ar fi desfășurat activitatea în numele titularului DPI. Anume din acest motiv, plata maximă care poate fi acordată este profitul total realizat. Într-o speță din jurisprudența germană a fost menționat că pentru a obține un echilibru în calcularea daunelor în raport cu profitul realizat de contravenient, se presupune că titularul acestui drept ar fi obținut aceleași profituri pe care le-a obținut contravenientul.[5]

Cu privire la obiectivele care sunt servite de acest remediu, acestea sunt următoarele: restabilirea reclamantului în poziția în care se afla până la încălcarea dreptului său; privarea contravenientului de câștigurile obținute prin mijloace necinstite; descurajarea contravenientului și eventual, pe alții de a comite asemnea încălcări. Acest ultim aspect are efect asupra raportului risc/câștig pe care și-l prefigurează contravenientul la momentul încălcării, balanța fiind înclinată spre elementul de risc.[6]

De asemenea, a fost menționat că dacă profitul sau alte beneficii economice (economisirea cheltuielilor) nu sunt luate de la pârât, acesta va fi motivat să încalce în continuare DPI altcuiva. Astfel, unele legislații prevăd posibilitatea de reparare a prejudiciului prin perceperea venitului ratat și profitului realizat de către vinovat alături de alte compensații, atunci când este necesar.[7]

3. Delimitarea de alte remedii și instituții

3.1. Compensațiile pentru prejudiciile real suferite

Scopul principal al daunelor-interese este ca titularii de drepturi să fie repuși în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi săvârșit încălcarea. Conform regulilor de stabilire a răspunderii civile, despăgubirile trebuie să cuprindă atât damnum emergens (pierderea efectiv suferită), cât și lucrum cessans (beneficiul nerealizat). Unul dintre avantajele remediului lipsirii contravenientului de profit comparativ cu daunele compensatorii pentru prejudiciul real suferit constă în faptul că primul este disponibil chiar și atunci când reclamantul nu poate demonstra o pierdere suferită, sau atunci când contravenientul a profitat mai mult decât titularul dreptului a pierdut de pe urma acelei încălcări.[8]

În practica instanțelor au existat opinii care au subliniat o delimitare între câștigul nerealizat de titularul drepturilor protejate și beneficiul realizat pe nedrept de contravenient, apreciindu-se că nu ar fi posibilă cumularea celor două. Însă, tot practica a lansat și opinia contrară în sensul în care acordarea câștigului nerealizat fără „confiscarea” beneficiilor realizate pe nedrept de făptuitor, în măsura în care cuantumul acestora poate fi stabilit pe baza dovezilor, ar reprezenta pentru făptuitor numai „un cost al realizării afacerii” și, eventual, o „îmbogățire nejustificată”, mai ales în măsura în care cuantumul probat al beneficiului făptuitorului depășește cuantumul prejudiciului suferit și dovedit de către titularul drepturilor protejate.[9]

3.2. Îmbogățirea fără justă cauză.

La o primă vedere, aceste două instituții par a fi identice, urmăresc același scop și nu este clară necesitatea prevederilor privind lipsirea contravenientului de profit, deoarece a fortiriori (a minore ad maius), principiul îmbogățirii fără justă cauză cuprinde și acest domeniu. Totuși, vom vedea că nu este așa. Cunoaștem că pentru existența îmbogățirii fără justă cauză este necesară îndeplinirea următoarelor condiții[10]: (a) să existe o îmbogățire a pârâtului; (b) să existe o însărăcire a reclamantului; (c) între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului să fie o legătură sau corelație directă.

În primul rând, în timp ce îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt licit, încălcarea DPI este unul ilicit. Prin urmare, dacă legislația civilă nu permite îmbogățirea fără justă cauză, atunci este cu atât mai imperios de a nu admite o îmbogățire ilegală. În al doilea rând, s-ar putea ca în realitate titularul DPI să nu fi suferit vreun prejudiciu de pe urma încălcării. Cu toate acestea, remediul analizat îi permite să se prevaleze de profitul nejustificat al contravenientului. Astfel, spre deosebire de instituția îmbogățirii fără justă cauză, în cazul lipsirii vinovatului de profit, nu trebuie demonstrată diminuarea patrimoniului creditorului (aceasta este relevant în cazul despăgubirilor compensatorii), ci doar existența unui profit realizat de autor care reprezintă o consecință a faptei ilicite.

3.3. Daunele punitive (Punitive damages or exemplary damages).

Nu în ultimul rând, trebuie de făcut o distincție între daunele punitive și lipsirea de profit. Lipsirea de profit reprezintă un remediul echitabil al cărui scop nu este de a pedepsi contravenientul, dar pentru a preveni îmbogățirea ilicită a acestuia, obligându-l să predea profiturile pe care le-a câștigat în mod necuvenit drept rezultat al încălcării drepturilor altcuiva.

3.4. Posibilitatea cumulării cu alte remedii.

În principiu, lipsirea contravenientului de profit este un remediu alternativ daunelor compensatorii. În majoritatea legislațiilor care prevăd acest remediu, reclamantul are posibilitatea de a opta între plata daunelor compensatorii și lipsirea contravenientului de profit. Alte legislații iau în considerare profitul realizat de pârât la calcularea daunelor compesatorii. Există totuși și legislații (minoritare) care permit cumularea acestui remediu cu daunele compensatorii.

4. Reglementarea și aplicarea remediului.

4.1. Lipsirea contravenientului de profit în temeiul Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (DRDPI)

Este important să vedem dacă DRDPI permite instanțelor de judecată să ia în calcul la stabilirea daunelor, atât pierderile titularului de drepturi, cât și profitul ilegal obținut de contravenient, sau dacă aceste criterii sunt alternative?

În acest context, se pune problema forței juridice a preambulului unui act al UE. CJUE a menționat în jurisprudența sa: considerentele unui act comunitar nu au valoare juridică obligatorie și nu pot fi invocate în mod util pentru a deroga de la înseși dispozițiile actului în cauză și nici pentru a interpreta aceste dispoziții într‑un sens vădit contrar modului lor de redactare.[11] Prin urmare, luând în considerare faptul că textul art. 13 alin. (1) lit. (a) se referă la „toate aspectele necesare”, „cum ar fi consecințele economice negative”, care includ „câștigul nerealizat”, „orice beneficiu fără justă cauză realizat de contravenient”, fără a utiliza conjuncția „sau” între aceste din urmă criterii, se pare că DRDPI permite instanțelor să ia în considerare ambele criterii, în mod cumulativ, și nu alternativ.

Este important să menționăm că propunerea Comisiei cu privire la DRDPI prevedea la art. 17 alin. (2) că în situația acordării daunelor compensatorii corespunzătoare prejudiul real suferit, statele membre pot prevedea recuperarea în folosul titularului de drepturi, a tuturor profiturilor obține de către contravenient datorită încălcării, și care nu sunt luate în considerare la evaluarea daunelor compensatorii. Pentru calcularea profiturilor menționate anterior, titularul drepturilor este obligat să furnizeze probe numai cu privire la valoarea venitului brut realizat de contravenient, acesta din urmă fiind obligat să furnizeze dovezi ale cheltuielilor sale deductibile și ale profiturilor care pot fi atribuite altor factori decât încălcărea.[12] Scopul este de a oferi un mijloc de descurajare împotriva încălcărilor intenționate comise la scară comercială.

Totuși, soluția pare a fi diferită în situația încălcării din culpă. Confom alin. (2) al aceluiași art. 13, atunci când contravenientul a săvârșit o încălcare fără a avea știință de aceasta sau fără a avea motive rezonabile de a ști aceasta, statele membre pot să prevadă că autoritățile judecătorești pot ordona recuperarea beneficiilor sau plata unor daune-interese care pot fi prestabilite.

În fine, în literatura de specialitate[13] a fost menționat că principala problemă ține de interpretarea formulei „la stabilirea daunelor, instanțele de judecată trebuie să țină cont… de profitul ilegal obținut de pârât”. Astfel, constituie profitul necuvenit doar unul dintre factorii care se iau în considerare pentru compesarea pierderilor suferite de reclamant, deseori greu de stabilit cu certitudine? Ar putea proba contravenientul că prejudicul real este mai mic (sau nici nu există) în comparație cu profitul său ilegal? Sau referirea la profiturile ilegale vizează nu numai compensarea, ci și prevenirea? Spre exemplu, ar putea fi retrase profiturile care exced prejudiciul real suferit cu scopul a preveni încălcările pe viitor? Cu alte cuvinte, se referă la o metodă pur compensatorie de calculare a daunelor în dreptul PI sau la un remediu special, individual? Sau cel puțin acestea se apropie foarte mult?

Aceeași autori menționează că trebuie să recunoaștem că, în ciuda formulării neclare a acestei prevederi, norma favorizează instituirea unor prejudicii autonome (disgorgement damages) care se focalizează în mod special pe funcția preventivă și lipsirea contravenientului de un profit necuvenit. Existența unui concept central de influențare/corectare a comportamentului prin intermediul daunelor cu efect descurajator este un aspect esențial al dreptului privat european. Art. 3 alin. (2) din DRDPI menționează în mod clar că măsurile corective trebuie să fie eficiente, proporționale și, mai ales, disuasive. O astfel de abordare poate contribui astfel la prevenirea eficientă a „încălcărilor profitabile” a DPI și, prin urmare, poate încuraja anumite tipuri de comportament.

4.2. Lipsirea contravenientului de profit în dreptul intern

Răspunsul la întrebarea dacă legislația românească permite, la evaluarea daunelor, cumularea profitului obținut de contravenient, câștigului nerealizat și pierderile titularului DPI, urmează a fi dat prin interpretarea art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (care transpune DRDPI) și art. 188 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (care a fost modificat în sensul transpunerii unor prevederi din DRDPI).

În principiu, observăm că texele de lege coincind în mare parte cu art. 13 din DRDPI, comentariile de la 4.1. fiind valabile. Cu alte cuvinte, la stabilirea daunelor, se au în vedere toate aspectele, printre care (dar nu exclusiv) consecințele economice. Dintre consecințele economice, vor fi avute în vedere, în mod special, pierderea câștigului și beneficiile realizate în mod injust.

Totuși, din analiza unor soluții pronunțatate de ÎCCJ, se pare că Înalta Curte consideră că cele două criterii (venitul ratat și profitul injust al contravenientului) sunt alternative și nu pot fi cumulate. Argumente sunt următoarele:

– A1. Pentru a se conchide asupra caracterului alternativ sau cumulativ al acestor criterii, Înalta Curte constată că sunt edificatoare în acest sens cele explicitate prin considerentul 26 din Preambulul Directivei (pe care Ordonanţa o transpune), potrivit căruia, pentru repararea prejudiciului „valoarea daunelor-interese acordate titularului dreptului ar trebui să ia în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi câştigul nerealizat de titularul dreptului sau beneficiile fără justă cauză realizate de contravenient şi, dacă este cazul, orice prejudiciu moral este cauza titularului dreptului.” În consecinţă, procedând la interpretarea gramaticală a acestui considerent, dată fiind prezenţa conjuncţiei cu funcţie disjunctivă „sau”, rezultă că cele două variante normative, chiar exemplificative fiind, se exclud, deci, nu pot fi invocate în mod cumulativ.[14]

A2. Art. 14 din ordonanță coincide în conținut cu art. 13 din Directiva nr. 2004/48/CE, astfel încât, avându-se în vedere și considerentul 26 al directivei – pentru a determina intenția legiuitorului român la edictarea actului normativ de transpunere – enumerarea criteriilor de calcul al despăgubirilor trebuie înțeleasă ca o alternativă între criteriul pierderii câștigului suferit de titular și criteriul beneficiului injust al autorului contrafacerii. În consecință odată ce au fost acordate titularului dreptului încălcat daune-interese în considerarea criteriului beneficiului injust realizat de autorul contrafacerii, nu ar putea fi aplicat și criteriul beneficiului nerealizat de titularul mărcii.[15]

A3. Norma din O.U.G. nr. 100/2005 este formulată într-un mod echivoc, respectiv prin enumerarea exemplificativă („în special”) a unor consecinţe economice negative, fără a prevedea explicit dacă cele două criterii în discuţie se pot aplica sau nu în mod cumulativ sau că în mod cert, formularea textului nu este una clară sau lipsită de echivoc, dat fiind caracterul exemplificativ al ipotezelor, ceea ce decurge din prezenţa locuţiunii „în special.

– În fine, și cu referire la interpretarea Legii nr. 8/1996, ÎCCJ a menținut aceleași argumente arătate mai sus.[16]

De ce nu sunt suficiente argumentele Curții (cel puțin în forma în care aceasta le-a expus)? Contra-argumente:

CA1. În mare parte, ÎCCJ a preferat să-și formuleze argumentele doar prin raportare la considerentul 26 din DRDPI. După cum am văzut, considerentele unui act comunitar nu au valoare juridică obligatorie și nu pot fi invocate în mod util pentru a deroga de la înseși dispozițiile actului în cauză și nici pentru a interpreta aceste dispoziții într‑un sens vădit contrar modului lor de redactare. De asemenea, Înalta Curte nu a înțeles să observe și să facă distincția între optica de formulare a Considerentului nr. 26 și art. 13 alin. (1), diferență care ar permite, după cum am văzut, o altă concluzie;

CA2. Înalta Curte spune că enumerarea din art. 14 din OUG nr. 100/2005 trebuie înţeleasă, întocmai ca în cazul art. 13 din directivă, ca o alternativă între criteriul pierderii câştigului suferit de titular şi criteriul beneficiului injust al autorului contrafacerii. Se pare că Curtea nu a făcut distincție nici între alin. (1) și alin (2) ale art. 13 din DRDPI. Dacă alin. 2 permite să concluzionăm că este vorba despre o alternativă (atunci când încălcare este din culpă), atunci alin. (1) nu ne permite o asemenea concluzie (când suntem în situația unei încălcări intenționate);

CA3. Referitor la argumentul că norma din O.U.G. nr. 100/2005 este formulată într-un mod echivoc, respectiv prin enumerarea exemplificativă („în special”) a unor consecinţe economice negative, fără a prevedea explicit dacă cele două criterii în discuţie se pot aplica sau nu în mod cumulativ sau că în mod cert, formularea textului nu este una clară sau lipsită de echivoc, dat fiind caracterul exemplificativ al ipotezelor, ceea ce decurge din prezenţa locuţiunii „în special”.

Observăm că Ordonanța folosește aceiași termeni ca și cei din traducerea în varianta română a DRDPI. În primul rând, credem că la traducerea în română a directivei a fost avută în vedere varianta elaborată în limba franceză, care utilizează locuțiunea „notamment” – „în special”. Cu toate acestea, traducerile în alte limbi operează cu un alt termen: varianta engleză a directivei operează cu locuțiunea „including” (inclusiv), cea italiană cu „compreso” (inclusiv), cea germană cu „einschließlich” (inclusiv), cea spaniolă cu „entre ellas” (printre care).

În al doilea rând, este clar că utilizarea acestei locuțiuni are scopul de a exemplifica unele consecințe economice care urmează a fi avute în vedere la stabilitarea daunelor compensatorii. Chiar dacă admitem și traducerea „în special”, aceasta nu poate însemna altceva decât faptul că dintre toate consecințele economice negative suferite de către titularul dreptului, la calculcarea daunelor compensatorii vor fi avute în vedere, cu precădere, câștigul nerealizat de către titular și profitul realizat de contravenient.

În al treilea rând, argumentul ÎCCJ că norma este formulată într-un mod echivoc, pentru că nu prevede explicit dacă cele două criterii în discuţie se pot aplica sau nu în mod cumulativ, nu este unul convingător. Dacă legiuitorul ar fi considerat că aceste două criterii urmează a fi aplicate alternativ, ar fi folosit conjuncția „sau”. Or, având în vedere funcția virgulei ca semn de punctuație, nu mai este necesar să se prevadă explicit dacă cele două criterii se pot aplica sau nu în mod cumulativ. Astfel, faptul că există doi factori economici care urmează a fi luați în considerare la stabilirea daunelor (din economia textelor de lege, fără a fi considerați alternativi), indică că intenția legiuitorului a fost ca instanțele să țină cont de ambii factori. Mai mult decât atât, nici una dintre prevederile naționale analizate mai sus nu conține conjuncţia cu funcţie disjunctivă „sau”.

CA4. Posibilitatea recuperării profitului obținut de căte contravenient, mai este recunoscută de o prevedere din Legea nr. 8/1996, anume art. 188 alin. 10, lit. (a) unde este prevăzut că titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit. Considerăm că această prevedere urmează a fi interpretată în coroborare cu art. 188 alin. (2) lit. (a), pe care l-am analizat anterior.

Luând în considerare faptul că această din urmă prevedere se referă deja la beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor, considerăm că dispozițiile art. 188 alin. 10, lit. (a) se vor aplica atunci când la calcularea daunelor în conformitate cu 188 alin. (2) lit. (a), nu a fost luate în calcul încasările realizate de contravenient prin actul ilicit. Sau, o altă perspectivă ar fi că intenția legiuitorului a fost de a pune la dispoziția titularului drepturilor încălcate, două alternative de evaluare a daunelor: 188 alin. (2) lit. (a) sau 188 alin. 10, lit. (a). O interpretare contrară ar însemna perceperea de două ori a profiturilor contravenientului, soluție injustă, după părerea noastră.

Cineva s-ar putea întreba de ce ar fi titularul drepturilor interesat în aplicarea prevederilor art. 188 alin. 10, lit. (a), care se referă doar la încasările realizate prin actul ilicit, în timp ce prevederile art. 188 alin. (2) se referă, alături de beneficiile necuvenite și la alte criterii precum pierderile suferite, daunele morale etc. Considerăm că titularul ar fi interesat în aplicarea art. 188 alin. 10, lit. b) atunci când proba prejudiciului real suferit este imposibilă/dificilă, sau prejudiciul respectiv ar fi mult mai mic decât profitul contravenientului.

4.3. Lipsirea contravenientului de profit în legislația și jurisprudența altor state

Conform Raportului European Observatory on Counterfeiting and Piracy, Damages in Intellectual Property Rights, legislațiile mai multor state prevăd posibilitate ca instanțele să dispună transferul profiturilor realizate de către contravenient către titularul de drepturi, această soluție fiind aplicată de regulă în cazurile de rea-credință (Olanda și Luxemburg). În aceste situații, este necesar să se probeze că profiturile au fost obținute prin încălcarea DPI. În unele state, cum ar fi Belgia, lipsirea vinovatului de profit este în mod general dispusă ca alternativă, atunci când profitul este mai mare decât compensațiile care ar fi acordare pentru prejudiciul real suferit. În alte state precum, Italia, Belgia pentru mărci și modele/desene industriale; Luxemburg și Olanda), lipsirea de profit poate fi dispusă alături de compensațiile pentru prejudiciul real suferit. În Ungaria, vinovatul poate fi lipsit de profit doar o singură dată, fie ca o recuperare a profiturilor neloiale, fie ca o parte a compensațiilor acordate, dar niciodată cumulate cu acestea din urmă. Alte legislații consideră profitul vinovatului ca fiind parte a veniturilor ratate de către titularul de drepturi.[17]

Republica Moldova. Codul civil al Republicii Moldova [18] prevede la art. 19 alin. (6) că în locul reparării prejudiciului patrimonial conform dispoziţiilor […] [19] persoana lezată poate cere de la cel care răspunde de prejudiciu recuperarea întregului profit pe care l-a obţinut în legătură cu cauzarea prejudiciului. Această regulă se aplică doar dacă legea ori contractul prevede o asemenea formă de determinare a prejudiciului patrimonial sau dacă aplicarea unei asemenea forme de determinare a prejudiciului patrimonial este rezonabilă în împrejurările cazului.Prin urmare, observăm că lipsirea contravenientului de profit constituie o măsură alternativă aplicabilă doar dacă este prevăzută în contract/ lege sau este rezonabilă potrivit cu împrejurările cauzei. Majoritatea legilor în domeniu PI prevăd că la stabilirea despăgubirilor se va ține cont de beneficiile realizate de pârât.[20]

În Germania, există trei modalități de calcul a daunelor: prejudiciul real suferit, plata unei redevențe rezonabile, profitul realizat de contravenient. Titularul dreptului încălcat are posibilitatea de a alege una dintre cele trei alternative, fără a avea posibilitatea de a le cumula. Jurisprudența germană a recunoscut persoanei lezate dreptul de a pretinde recuperarea beneficiilor realizate de către contravenient, remediu care are la bază prevederile din dreptul german cu privire la gestiunea de afaceri. Totuși, judecătorii iau în considerare situația victimei contrafacerii și, în special, poziția ocupată de aceasta pe piața respectivă. Astfel, atunci când titularul deține monopolul sau a fost primul care a comercializat invenția, el va avea dreptul la atribuirea totală a profiturilor contravenientului. Dimpotrivă, dacă titularul activează pe o piață foarte competitivă, acesta poate recupera doar o parte din câștigurile contravenientului. Existența unei alternative la tehnica brevetată este, prin urmare, fundamentală pentru determinarea procentului din profiturile contravenientului care urmează a fi alocate titularului de drepturi.[21]

În Franța, beneficiile obținute de contravenient sunt luate în considerare de instanțele franceze atunci când evaluează daunele interese acordate cu titlul de câtig nerealizat.

Marea Britanie. În materia brevetelor, mărcilor, desenlor și modelelor, titularul drepturilor este îndreptățit la atribuirea profiturilor obținute de către contravenient, însă nu pot fi cumulate cu daunele compensatorii. Totuși nu pot fi acordate daune interese, nici nu se poate dispune recuperarea profitului realizat de către contraveniet, atunci când acesta probează că la data săvârșirii faptei, nu avea cunoștință de existența dreptului de proprietate intelectuală și nu avea niciun motiv rezonabil să presupună existența acestuia.[22]

SUA. În materia mărcilor, titularul dreptului este îndreptățit ca în baza unei acțiuni civile și a principiul echității, să obțină în mod cumulativ:(i) profitul pârâtului; (ii) prejudiciile real suferite; și (iii) cheltuielile de judecată.[23] Instanța poate să stabilească cu titlu de daune o sumă mai mare decât daunele efective, dar care să nu depășească triplul acestora. În cazul în care instanța constată că suma recuperării bazată pe profitul contravenientului este fie inadecvată, fie excesivă, atunci poate, la discreția sa, să acorde o sumă pe care o consideră adecvată, în funcție de circumstanțele cauzei. În domeniul desenelor și modelelor,[24] contravenientul este răspunzător față de titularul dreptului în limita profitului total realizat, dar nu mai puțin de 250 $. Această prevedere nu interzice sau micșorează orice alt remediu pe care îl are la dispoziție titularul dreptului încălcat, însă acesta nu va putea recupera daune totale într-o sumă ce constituie dublul profitului obținut prin încălcare.În materia drepturilor de autor,[25] contravenientul este obligat să plătească (1) daune echivalenteprejudiciului real suferit și profiturile obținute prin încălcare; sau (2) daune prestabilite de lege.

Canada. În materia drepturilor de autor, contravenientul este obligat să plătească daunele pe care titularul dreptului le-a suportat ca urmare a încălcării, și în mod adiționat față de aceste daune, partea din profitul pe care contravenientul l-a obținut din urma încălcării și care nu a fost luat în considerare la calcularea daunelor, după cum instanța consideră just.[26] În materia mărcilor, aceste criterii sunt alternative, titularul fiind îndreptățit la recuperea daunelor suferite, sau la profitul obținut de contravenient.[27]

5. Concluzii

– Disgorgement of profits rămâne a fi un remediu care provoacă controverse, mai puțin în jurisdicțiile în care este reglementat expres într-o manieră în care îi confirmă independența în rândul altor tipuri de remedii;

– DRDPI atinge problema lipsirii de profit a contravenientului atunci când se estimează daunele ce urmează a fi plătite titularui dreptului încălcat și, după cum am văzut, pare să permită cumularea cu alte remedii atunci când încălcarea este intenționată;

– Legislația națională transpune DRDPI, apelând (în mare parte) la aceeași optică de formulare a textelor. Cu toate acestea, am văzut că Înalta Curte este reticentă cu privire la posibilitatea cumulării remediilor;

– În fine, în ceea ce mă privește, după cum s-a observat, consider că lipsirea de profit ar trebui admisă și dispusă în cea mai potrivită măsură pentru speța concretă în care se pune problema.

* Materialul a fost prezentat în Cadrul Conferinței Internaționale Bienale, Craiova, 1-2 Noiembrie, 2019.


[1] Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, și Comitetul Regiunilor privind Aplicarea Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, p.8.
[2] E. Hondius, A. Janssen,Disgorgement of Profits: Gain-Based Remedies Throughout the World, Springer, 2015 p. 475.
[3] Celanese International Corp v BP Chemicals Ltd [1999].
[4] Reading & Bates v. Baker Energy (1994), pct. 59 apud A. Harington, A. Stack, D. Dimitropoulos – Calculating monetary remedies in intellectual property cases in Canada. A reference book of principles and case law, The Brattle Group Canada, 2018, p.200.
[5] German Federal Court of Justice (Bundesgerichtshof, BGH), 29 July 2009, Case No. I ZR 87/07, “Zoladex”.
[6] Varco v. Pason (2003), pct. 397 apud A. Harington, A. Stack, D. Dimitropoulos, op.cit., p.203.
[7] European Observatory on Counterfeiting and Piracy, Damages in Intellectual Property Rights, 2010, p.6.
[8] Eurocopter v. Bell Helicopter (2012) pct. 409 apud A. Harington, A. Stack, D. Dimitropoulos, op.cit.,p. 204.
[9] Voican M.M., Marinescu A., Analiza Raportului Privind Respectarea Drepturilor de Proprietate Intelectuala (CSDE-SCE-20), Revista Română de Dreptul Afacerilor nr. 73, 2011, p. 82.
[10] L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Universul Juridic, București, 2012, p. 371-372; I. Dogaru, P. Drăghici, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor. Ediția a 2-a, C.H. Beck, București, 2014, p. 279.
[11] Hotărârea Curții din 19 noiembrie 1998, C-162/97, Nillson și alții, ECLI:EU:C:1998:554, pct. 54; Hotărârea Curții din 25 noiembrie 1998, C-308/9, Giusepe Manfredi/Regione Puglia, ECLI:EU:C:1998:566, pct. 30; Hotărârea Curții din 2 aprilie 2009, C-134/08, Hauptzollamt Bremen/ J.E. Tyson Parketthandel GmbH hanse j, ECLI:EU:C:2009:229, pct. 16.
[12] Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council on measures and procedures to ensure the enforcement of intellectual property rights, COM/2003/0046 final: Member States may provide for the recovery, for the benefit of the right holder, of all the profits made by the infringer which are attributable to that infringement and which are not taken into account when calculating the compensatory damages. For calculating the amount of the profits made by the infringer, the right holder is bound to provide evidence only with regard to the amount of the gross income achieved by the infringer, with the latter being bound to provide evidence of his deductible expenses and profits attributable to factors other than the protected object.
[13] E. Hondius, A. Janssen,op.cit.p. 488.
[14] ÎCCJ, Secția I civilă, decizia nr. 2072 din 27 iunie 2014.
[15] ÎCCJ, Secția I civilă, decizia nr. 531 din 14 februarie 2014.
[16] ÎCCJ, Secția I civilă, decizia nr.1610 din 12 iunie 2015.
[17] European Observatory on Counterfeiting and Piracy, Damages in Intellectual Property Rights, 2010, p.3.
[18] Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107/2002, republicat în M.Of. nr. 66-75 din 01.03.2019.
[19] Art. 19 alin. (2): Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat); Art. 19 alin. (5): Repararea prejudiciului presupune repunerea persoanei lezate în situația în care s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu se producea.
[20] Art. 72 alin. (1) lit. a din Legea nr.38/2008 privind protecția mărcilor; art. 68 alin. (1) lit. a din Legea nr.161/2007 privind desenele și modelele industriale; Art. 84 alin. (1) lit. a din Legea nr. 50/2008 privind protecția invențiilor; art. 58 alin. (1) din Legea nr. 66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate. În mod mai clar, art. 63 din Legea nr. 139/2010 privind drepturile de autor și drepturile conexe prevede la alin. (2), lit. (c) că instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a încălcat drepturile.
[21] Fidal Innovation, Etude comparee sur les dommages et interets alloues dans le cadre de actions en contrefacon en France, au Royaume-Uni et en Allemagne,2014, p. 72-73.
[22] Patents Act 1977, secț. 61 (1) (2) și 62; Trade Marks Act 1994, secț. 14 (2); Registered Design Act 1949, secț. 24A (2).
[23] U.S. Code, Title15, Chapter 3, Trademarks, §1117.
[24] U.S. Code, Title 35, Patents, § 289.
[25] U.S. Code, Title 17, Copyrights, § 504.
[26] Copyright Act (R.S.C., 1985, c. C-42), §35 (1).
[27] Trade-marks Act (R.S.C., 1985, c. T-13), § 53.2 (1).


Av. Drd. Vasile Soltan


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.