Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Calitatea serviciului de probațiune în cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere
04.11.2019 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 1 noiembrie 2019 a fost publicată Decizia nr. 16/2019 privind soluționarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul penal nr. 2.615/101/2018, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 2 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 și art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de drept:

„Dacă serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 425.1 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală care definesc noțiunea de subiect procesual și respectiv de participant la procesul penal”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

Legiuitorul în procesul de reformă judiciară a conferit un rol semnificativ în cadrul raporturilor de drept execuțional sistemului de probațiune, în mod concret cu obligații serviciilor de probațiune și atribuții consilierilor de probațiune prin dispoziții exprese, atât în conținutul Codului penal, cât și al Codului de procedură penală, precum și într-o reglementare distinctă ce face obiectul Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare.

În dispozițiile Codului penal în conținutul mai multor instituții sunt prevăzute obligații exprese ale serviciului de probațiune, și anume la amânarea aplicării pedepsei (art. 86 din Codul penal), la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 94 din Codul penal), la liberarea condiționată (art. 102 din Codul penal), în cazul măsurilor educative aplicabile minorilor (art. 122 din Codul penal).

În prevederile Codului de procedură penală sunt reglementate în conținutul mai multor instituții juridice atribuțiile consilierului de probațiune, precum și obligațiile serviciului de probațiune, respectiv la revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei (art. 582 din Codul de procedură penală), revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 583 din Codul de procedură penală), anularea și revocarea liberării condiționate (art. 588 din Codul de procedură penală).

În contextul sesizării, în raport cu obiectul acesteia, dispozițiile art. 94 alin. (4) din Codul penal instituie obligația serviciului de probațiune de a sesiza instanța, dacă: „a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin; c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere”.

Legiuitorul a reglementat în conținutul alin. (1) al art. 583 din Codul de procedură penală referitor la revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere o atribuție alternativă de sesizare a instanței competente, fie de procuror, fie de consilierul de probațiune („asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 96 sau 97 din Codul penal se pronunță, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea”).

În alin. (2) al art. 583 din Codul de procedură penală, legiuitorul instituie în ipoteza arătată o obligație exclusivă, cu caracter imperativ, serviciului de probațiune competent, dar și o obligație cu caracter facultativ procurorului și părții interesate și o atribuție cu caracter facultativ consilierului de probațiune („dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) din Codul penal, condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probațiune competent sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută și de procuror, de consilierul de probațiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere”).

În conținutul Legii nr. 252/2013 din 19 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, se prevede expres în art. 2 alin. (1) că, „prin activitatea sa, sistemul de probațiune, ca serviciu public, contribuie la înfăptuirea actului de justiție”, această obligație fiind detaliată prin atribuții concrete conferite serviciului de probațiune, dar și consilierului de probațiune, ca organe specializate în realizarea raportului juridic de drept execuțional penal, în dispozițiile art. 43 lit. b), art. 57 raportat la art. 56 alin. (1), art. 67.

Astfel, „evaluarea persoanelor aflate în supravegherea serviciului de probațiune se realizează la solicitarea instanței de judecată sau a judecătorului delegat cu executarea sau, după caz, la inițiativa consilierului de probațiune manager de caz, dacă, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin.” [art. 43 lit. b)]

În dispozițiile art. 57 se prevede că „În exercitarea controlului respectării măsurilor de supraveghere, consilierul stabilește și derulează întrevederi cu persoana supravegheată la sediul serviciului de probațiune, efectuează vizite anunțate sau inopinate la locuința persoanei sau în alte locuri, în funcție de specificul situației, solicită documente privind structura familiei, a persoanelor care se află în întreținerea sa sau în a căror întreținere se află, documente privind situația locativă, a locului de muncă și a mijloacelor de existență, verifică periodic datele furnizate de persoana supravegheată și îndeplinește orice alte măsuri de control adaptate cazului”, iar în art. 56 alin. (1) „Consilierul de probațiune manager de caz controlează nemijlocit respectarea de către persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1), respectiv art. 93 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, pe toată durata termenului de supraveghere”.

Potrivit art. 67 din actul normativ menționat, se statuează că „(1) În situația în care, pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probațiune manager de caz constată că persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin, verifică motivele care au determinat această nerespectare și, dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credință, întocmește un raport de evaluare conform art. 44 și sesizează instanța în vederea revocării sancțiunii. (2) În situația neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile de către persoana supravegheată cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, consilierul de probațiune manager de caz întocmește un raport de evaluare conform art. 44, în care consemnează motivele neîndeplinirii, și sesizează instanța. (3) Pentru încălcări minore care nu aduc atingere scopului pentru care au fost dispuse măsurile de supraveghere sau obligațiile persoanei supravegheate, consilierul de probațiune manager de caz poate emite avertismente. Condițiile de emitere și modalitățile de aplicare a avertismentelor se stabilesc prin Regulamentul de aplicare al prezentei legi”.

Din examinarea dispozițiilor de drept penal material, de drept procesual penal, precum și a Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că serviciul de probațiune, ca organ prevăzut de lege, în cadrul raporturilor de drept execuțional penal are un complex de competențe, prin drepturi, obligații (sesizează instanța competentă, inițiază evaluarea, verifică motivele de neîndeplinire) și atribuții (prin consilierul de probațiune stabilește și derulează întrevederi cu persoana supravegheată la sediul serviciului de probațiune, efectuează vizite anunțate sau inopinate la locuința persoanei sau în alte locuri, solicită documente privind structura familiei, a persoanelor care se află în întreținerea sa sau în a căror întreținere se află, controlează nemijlocit respectarea de către persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere) în procedura de revocare sau anularea suspendării pedepsei sub supraveghere, ceea ce îi conferă calitatea de subiect procesul în cadrul acestei proceduri.

Potrivit art. 34 din Codul de procedură penală referitor la alți subiecți procesuali se stipulează că „În afara participanților prevăzuți la art. 33, sunt subiecți procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale”.

Așadar, serviciul de probațiune ca organ prevăzut de lege cu drepturi, obligații, atribuții în procedura revocării suspendării pedepsei sub supraveghere este un subiect procesual ce se circumscrie în accepțiunea tezei finale a dispozițiilor art. 34 din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 597 alin. (5) din Codul de procedură penală referitor la procedura la instanța de executare, „dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător”, iar în alin. (7) al aceleiași norme se prevede că „hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare”.

Dispozițiile art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală referitoare la calea de atac a contestației fac parte din titlul III al Părții speciale și nu sunt contrare prevederilor cuprinse în capitolul IV din titlul V al Părții speciale, ci mai mult aduc precizări cu privire la titularii contestației, așa încât sunt incidente în procedura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Dispozițiile art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd că „Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozițiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.”

Așadar, legiuitorul a reglementat în conținutul normei mai sus menționate titularii contestației, respectiv procurorul, subiecții procesuali, fără a face vreo distincție cu privire la aceștia, în condițiile în care în art. 29 din Codul de procedură penală referitor la participanții în procesul penal sunt evidențiați subiecții procesuali principali și alți subiecți procesuali (subiecții procesuali principali, stabiliți în art. 33 din Codul de procedură penală, sunt suspectul și persoana vătămată, iar ceilalți subiecți procesuali prevăzuți în art. 34 din același cod: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale) și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate, termenul și momentul de la care curge.

Astfel, serviciul de probațiune este un organ prevăzut de lege ce are drepturi, obligații și atribuții în procedura de revocare sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, care a și sesizat instanța competentă pentru a dispune, reprezentând un subiect procesual în accepțiunea dispozițiilor art. 34 teza finală din Codul de procedura penală ce dobândește și calitate procesuală activă de a formula contestație împotriva sentinței pronunțate în procedura reglementată de art. 583 din Codul de procedură penală.

Serviciul de probațiune are „puterea de a acționa în justiție” în procedura de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu atât mai mult are legitimitatea procesuală de a exercita calea de atac prevăzută de lege (legitimatio ad causam).

Calitatea serviciului de probațiune de „subiect procesual la care hotărârea atacată se referă”, în ipoteza în care ca subiect procesual a sesizat instanța în procedura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, decurge din faptul că, în ipoteza menționată, instanța se pronunță, prin hotărârea atacată, asupra sesizării serviciului de probațiune.

Hotărârea prin care instanța admite sau respinge sesizarea serviciului de probațiune privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie o hotărâre care „se referă” atât prin dispozitiv, cât și prin considerente la acest subiect procesual.

În consecință, în ipoteza în care a sesizat instanța în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, serviciul de probațiune este titular al căii de atac a contestației împotriva hotărârii prin care instanța se pronunță asupra revocării suspendării și este inclus în sfera „subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă”.

În raport cu cele arătate se va admite sesizarea formulată în cauză, ca urmare a interpretării sistematice a dispozițiilor generale și speciale din Codul de procedură penală, prin corelare a art. 583 din Codul de procedură penală cu art. 29, art. 34 și a art. 597 alin. (5) raportat la art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală, precum și cu dispozițiile menționate din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, așa încât în procedura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere serviciul de probațiune ca titular al sesizării este și titular al căii de atac prevăzute de lege, în calitate de subiect procesual, împotriva hotărârii prin care se soluționează sesizarea.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2.615/101/2018, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă serviciul de probațiune face parte din categoria subiecților procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală care definesc noțiunea de subiect procesual și respectiv de participant la procesul penal.”

Stabilește că în cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 583 din Codul de procedură penală, serviciul de probațiune este un subiect procesual la care hotărârea atacată se referă, în accepțiunea art. 4251 alin. (2) teza I din Codul de procedură penală raportat la art. 34 teza finală din același cod.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.