Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Cluj. Tentativă la omor calificat prin stropirea victimei cu spirt și incendierea acesteia cu o brichetă
06.11.2019 | Smaranda POPESCU

Smaranda Popescu

Smaranda Popescu

Curtea de Apel Cluj a decis că acțiunea de a stropi persoana vătămată cu spirt sanitar în zona trunchiului și de a aprinde o brichetă reprezintă tentativă la omor calificat prin cruzimi, chiar dacă făptuitorul nu s-a apropiat de victimă. În speță, după discuții aprinse între părțile care erau căsătorite de 24 de ani, persoana vătămată s-a îndreptat spre dormitor. Agresorul, aflat în stare de ebrietate, a luat inițial o sticlă de ulei, însă și-a dat seama că nu are cum să vatăme victima, așa că început să o stropească cu alcool sanitar, iar apoi a aprins o brichetă. Prima instanță a decis că din aceste elemente nu rezultă intenția de a suprima viața persoanei vătămate pentru că inculpatul nu a realizat că aprinderea brichetei va determina aprinderea hainelor îmbibate în alcool sanitar, iar intenția indirectă nu reiese, neexistând acceptarea producerii rezultatului. Curtea de Apel Cluj a decis că este vorba de o tentativă la omor calificat prin cruzimi. Curtea a considerat că nu a existat o acțiune haotică, inculpatul fiind conștient pentru că nu a acționat la întâmplare, mai ales prin înlocuirea sticlei de ulei cu cea de alcool sanitar. A existat intenția indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii incidentului. (Decizia Penală nr. 30/A/2019 din 8 ianuarie 2019, pronunțată de Secția Penală și de Minori a Curții de Apel Cluj)

Smaranda Popescu
Student, Facultatea de Drept – Universitatea din București


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Curtea de Apel Cluj. Tentativă la omor calificat prin stropirea victimei cu spirt și incendierea acesteia cu o brichetă”

  1. Alin CLINCEA spune:

    Inculpatul a avut mare noroc, chiar dacă a primit o pedeapsă mai mare cu 2 ani.
    Într-o speță aproape identică, pedeapsa dată de prima instanță, închisoare de 10 ani, a fost menținută printr-o decizie recentă a Curții de Apel Craiova.

    1. Observ că, spre deosebire de ceea ce mai întreabă I.N.M. pe la concursuri de admitere în magistratură sau de ceea ce mai scriu doctrinarii prin cărți, în „practică” instanțele nu tratează infracțiunea de violență în familie, prevăzută de art. 199 C.p. (pomenită ca atare și de art. 111 alin. (7) C.p.p.), ca distinctă de formele sale de realizare, ci ca pe un fel de cauză de agravare.
    E ca și cum în loc de a se reține infracțiunea de ultraj, s-ar reține infracțiunea de loviri sau alte violențe (sau altele) asupra unui funcționar public…

    2. Mai observ că instanțele penale tind să evite expunerea calculului concret al limitelor de pedeapsă, atunci când acesta presupune mai mult decât a indica marjele din textul de lege. Chiar dacă pedeapsa aplicată este în limitele legale, cred că e necesar pentru o motivare corectă a hotărârii să se indice mai întâi marja pedepsei, iar apoi, pornind de la o apreciere concretă, să se aleagă pedeapsa aplicată în această marjă.

    3. Cred că instanța de apel din Cluj a greșit.
    Pornind chiar de la încadrarea reținută în apel („tentativă la infracțiunea de omor calificat prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188, 189 alin 1 lit h cu aprinderea art. 199 alin. 1 Cod penal”), vom observa că art. 199 alin. (1) C.p. folosește următoarea exprimare: „maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.”
    Ce înseamnă „pedeapsă prevăzută de lege”? Ne explică art. 187 C.p.: „Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
    Prin aplicare la speță, raportându-ne la omor calificat (art. 189 alin. (1) lit. h) C.p.) și violență în familie, ar rezulta următoarea pedeapsă prevăzută de lege (pentru forma consumată, așa cum impune art. 187): detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 30 de ani (limita inițială de 25 de ani, majorată cu 1/4, ar fi 31 de ani și 4 luni – dar maximul general al închisorii este de 30 de ani, cf. art. 60 C.p., or maximul special al închisorii pentru această infracțiune nu poate depăși maximul general… drept, anul III, cred).
    Abia după ce am aflat „pedeapsa prevăzută de lege” (la care face referire și art. 33 C.p., privind pedepsirea tentativei) putem stabili și limitele pentru tentativa la „omor calificat asupra unui membru de familie” – în varianta cea mai simplă (i.e. fără să mai discutăm teza a II-a de la art. 33 alin. (2) C.p.) – ar fi: 1/2 din 15 ani (= 7 ani și 6 luni) și 1/2 din 30 de ani (= 15 ani).

    Or, Curtea de Apel Cluj a aplicat o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani.

    Mai mult, Curtea a reținut și circumstanța atenuantă prevăzută de „art.75 alin.2 lit.a C.penal, în sensul existenței unor eforturi depuse de inculpat pentru diminuarea consecințelor infracțiunii”, menționând aplicarea efectului acesteia (art. 76 alin. (1) C.p.).
    Dacă avea în vedere noțiunea de „pedeapsă prevăzută de lege” (art. 187 C.p.), potrivit încadrării alese în apel, instanța trebuia să observe că pentru fapta de omor calificat, consumată, legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii. Atunci, cf. art. 76 alin. (2) C.p. „Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
    Acest ultim text citat se referă și la cazurile când pedeapsa detențiunii pe viață este alternativă cu închisoarea. De altfel, în Codul penal am găsit un singur caz de infracțiune pedepsită exclusiv cu detențiune pe viață (genocid în timp de război – art. 438 alin. (2)) – bănuiesc, că nu doar pentru acesta a mai fost nevoie de întregul alin. (2) de la art. 76…

  2. Marius PETER spune:

    Reținerea art. 199 Cod penal doar ca pe o cauză de agravare, este într-adevăr discutabilă.

    Despre individualizarea pedepsei:
    – Pedepsele principale sunt detențiunea pe viață, închisoare și amenda (art. 56-64 Cod penal);
    – Când pentru infracţiunea săvârşită, legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal şi pentru alegerea uneia dintre acestea. (art. 74 alin. 2 Cod penal);
    – Pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 lit. h) Cod penal, este prevăzută pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, deci la individualizare, anterior stabilirii limitelor de pedeapsă, se face aplicarea prevederilor art. 74 alin. 2 Cod penal, în sensul că se alege natura pedepsei (detențiunea pe viață sau închisoarea);
    – Odată aleasă, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal, pedeapsa închisorii, se au în vedere limitele închisorii prevăzute de lege pentru infracțiune, adică 15-25 ani, fără a se mai face vreo analiză cu privire la pedeapsa detențiunii pe viață. În continuare se face aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.