Dan Barbu: Litera legii ar trebui să fie neagră pe fond alb
14 noiembrie 2019 | Alina MATEI
Alina Matei
Dan Barbu
Alina Matei: Mulțumesc, Dan, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu cititorilor JURIDICE.ro. De curând, te-am auzit vorbind despre litera și spiritul legii. Consideri că aplicarea legii în litera și spiritul legii trebuie să fie previzibilă?
Dan Barbu: Eu îți mulțumesc că îmi dai ocazia să mă adresez cititorilor JURIDCE.ro.
Consider că legea în primul rând trebuie să fie clară, predictibilă, unitară. În legătură cu acest punct, precizez că unul dintre principiile Curții Europene a Drepturilor Omului este principiul securității juridice, care înseamnă, în mare, ca un stat să aplice într-o manieră previzibilă și coerentă legile pe care le-a adoptat. Prin urmare, atunci când avem o aplicare previzibilă a legii, o practică unitară și constantă la situații similare, toată lumea are de câștigat.
Alina Matei: Litera și spiritul legii necesită o atenție specială?
Dan Barbu: Litera legii necesită cunoaștere, spiritul legii necesită experiență și înțelepciune. „Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat” (Legea trebuie interpretată în sensul producerii efectelor ei și nu în sensul neaplicării ei) ar fi o primă cheie de interpretare a spiritului unei legi.
Alina Matei: În funcție de domeniul dreptului, de ramura de drept, se pot manifesta diferențe în ceea ce privește aplicarea legii în litera și spiritul ei?
Dan Barbu: În domeniile „tehnice”, litera legii este cea care va prevala, desigur. Dacă o normă este clară și se aplică exact la situația de fapt, nu e loc de interpretare. Spiritul legii are o importanță mai mare la situațiile slab sau confuz reglementate, respectiv la cele în care reglementarea este evident depășită de evoluția societății. Aici judecătorul trebuie să extragă spiritul legii și să-l aplice la situația de fapt. Dacă se respectă principiile și judecata e dreaptă, nu are cum să greșească.
Alina Matei: Dar destinatarii, influențează sau pot influența aplicarea legii în litera și spiritul ei? De exemplu, în cazul minorilor sau al firmelor aflate în insolvență.
Dan Barbu: Normele legale, de regulă, trebuie aplicate în mod identic tuturor destinatarilor, regulile de aplicare nu ar trebui schimbate în funcție de anumite elemente de specificitate pe care unii dintre destinatari le au, dacă am aplica diferit legea nu am mai fi egali în fața ei, încălcându-se astfel un principiu constituțional. Însă, în cazul categoriilor menționate de tine, precum și în alte cazuri, tocmai pentru că apare nevoia protejării acestora, s-a încercat realizarea unor norme speciale, unor reglementări diferite. Prin urmare, interpretarea și aplicarea legilor urmează aceleași principii, doar că de regulă aceste categorii, tocmai pentru că au un element deosebit, beneficiază de reglementări specifice.
Alina Matei: În sens invers față de întrebarea anterioară, interpretarea legii în spiritul și litera ei diferă de cel care face interpretarea: avocații au în vedere o anumită tehnică de interpretare, iar magistrații alta?
Dan Barbu: Această întrebare mă duce cu gândul la „Nemo esse iudex in sua causa potest” (Nimeni nu poate fi judecător în propria cauză). Această maximă exprimă cel mai bine rolul pe care îl avem noi, cei care zilnic lucrăm cu legi, norme juridice, anume de a interpreta legea pentru ceilalți, pentru că noi privim legile cu imparțialitate. Tehnica de interpretare e aceeași, cu toții avem aceeași bază de informații, același material cu care lucrăm – legea, am învățat aceeași materie la facultate.
Rezultatul interpretării poate diferi din cauză a ceea ce urmărim, nu din cauza tehnicii de interpretare, respectiv noi, avocații, vrem să apărăm interesele clienților, iar magistrații urmăresc aflarea adevărului judiciar, care, știm cu toții, nu se suprapune întotdeauna adevărului absolut, de aceea se ajunge uneori la opinii diferite.
Alina Matei: Ți-ai menține răspunsul și dacă ai fi judecător?
Dan Barbu: Sigur. Și aș înțelege exact rolul avocatului. Referitor la schimbarea de rol imaginată de tine, cred sincer că ar fi foarte util ca judecătorii să se așeze pe scaun doar după o practică minimă în alte profesii juridice care nu presupun exercițiul autorității, ar căpăta o privire de ansamblu care i-ar ajuta mult să înțeleagă mai bine diversele situații care ajung în fața lor.
Alina Matei: Și dacă tot vorbim de practica avocaților și a instanțelor, care e rolul practicii în interpretarea legii în spiritul și litera legii?
Dan Barbu: Doar prin practică se poate consolida un spirit al legii care să meargă dincolo de eventuale stângăcii de redactare a textelor sau situații de fapt care au luat-o înaintea reglementării, chiar dacă sistemul nostru de drept nu este unul în care precedentul să aibă valoare de normă, multe precedente într-un sens pot arăta spre ce interpretare ne îndreptăm.
Alina Matei: Ce rezultat vizează o lege interpretată în litera și spiritul ei?
Dan Barbu: Servirea optimă a nevoii sociale avute în vedere la edictarea normei în cele mai bune condiții raportate la situația de fapt.
Alina Matei: Litera și spiritul legii pot fi puse în balanță cu echitatea?
Dan Barbu: Instanța poate recurge la echitate în soluționarea unei cauze în două situații, dacă legiuitorul i-a oferit această posibilitatea, respectiv în cazul în care interpretarea legii strict în „litera” ei este ambiguă. Atunci echitatea poate fi o cheie de interpretare a „spiritului” legii.
Alina Matei: Referirile din cuprinsul unor recursuri în interesul legii la spiritul și litera legii întăresc argumentele într-un anumit sens sau dacă ar fi lipsit, lipsa lor nu s-ar fi simțit?
Dan Barbu: Având în vedere faptul că, potrivit articolului 514 din Codul de procedură civilă, recursurile în interesul legii se dau tocmai pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, în situațiile în care există practică neunitară, consider că orice referire făcută în cuprinsul acestora și la spiritul legii este binevenită.
Alina Matei: Dacă în cazul educației totul depinde de mamă, așa cum spune Aristotel, interpretarea legii în litera și spiritul ei de cine depinde?
Dan Barbu: Depinde până la urmă de tot lanțul implicat, începând cu cei care edictează normele, norme care trebuie să fie clare, atât în literă, cât și în spiritul lor, doar astfel destinatarii pot să le înțeleagă conținutul, litera legii, dar și spiritul, pentru a se putea conforma.
Depinde evident și de cei care interpretează normele, magistrați și avocați, dar și de funcționari și alte categorii implicate, să nu uităm că până să ajungă în fața magistraților și a avocaților, o speță trece de multe ori prin fața diverselor autorități, care de multe ori sunt chiar cele care o generează.
Pentru toți aceștia, munca doctrinarilor, a scriitorilor de cărți și tratate juridice e esențială, de acolo ar trebui să ne luăm inspirația și acolo ar trebui să găsim sinteza spiritului reglementărilor.
Alina Matei: Dan, dacă te-ar întreba frumoșii și minunații tăi copii, ce culori se potrivesc literei și spiritului legii, ce ai alege?
Dan Barbu: Grea întrebare! Litera legii ar trebui să fie neagră pe fond alb, nu pentru că e sumbră, ci pentru că trebuie să fie clară. Pentru spirit nu-mi vine nicio idee, așa că la această întrebare probabil aș umbla la rezervele de ciocolată și aș schimba vorba…
Alina Matei: Litera și spiritul legii se aseamănă cu urcatul tău pe cele mai înalte vârfuri de munte din lume?
Dan Barbu: Câteodată să extragi spiritul legii e muncă serioasă! Ca și urcatul pe munți, poți să ai impresia că nu se mai termină și că nu mai ai energie să atingi scopul, începi să te întrebi dacă merită. Dar așa cum orice munte se poate urca până la urmă cu pregătire corespunzătoare, efort susținut și un gram de noroc, așa și spiritul legii poate fi extras chiar și dintr-o lege poate prea aridă și „abruptă”.
Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J.
Dan Barbu: Să încerce să vadă și partea plină a paharului, în tot ce fac. Nimic nu este absolut alb sau absolut negru, viața e plină de nuanțe.
Și să nu creadă în „Fiat iustitia, et pereat mundus”. Dă bine în tratatele filozofice și e un slogan bun de pus pe Facebook, dar viața reală e un pic mai complexă. Justiția servește societatea, oamenii, nu e un scop în sine, e un mijloc prin care încercăm să punem ordine în haosul natural al lumii. Dar asta e un alt subiect, probabil se pot scrie zeci de cărți și purta ani de dezbateri pe această temă și tot nu vom ajunge la o concluzie unanimă.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Dan Barbu: Și eu îți mulțumesc pentru șansa de a mă adresa cititorilor JURIDICE.ro.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
