Între chin și amin… în 2019

Lavinia Tec

Aseara am asistat la proiectia filmului “Intre chin si Amin“ in Aula Magna a Universitatii de Vest din Timisoara. Aula a fost ocupata in intregime. Am vazut foarte multi tineri, care, probabil, au invatat la istorie despre perioada comunista pe care a traversat-o Romania. Sau au auzit de la parinti si bunici despre comunism. Nu prea cred ca au fost interesati sa citeasca marturiile supravietuitorilor din inchisorile comuniste.

Filmul este despre reeducarea elitelor romanesti in inchisorile comuniste (“fenomenul Pitesti”), despre condamnarea lor fara procese, fara garantii procesuale.

Ce inseamna reeducarea? Spalarea creierelor credinciosilor crestini, inlaturarea loialitatii fata de Dumnezeu, membrii familiei, mentori si inlocuirea cu loialitatea fata de Partidul Comunist si conducatorii sai (intre care primul era directorul penitenciarului).

In ce consta reeducarea? Lepadarea de Hristos si de valorile crestine a celor care formau elitele romanesti: dragostea, bunatatea, mila, compasiunea, respectul, demnitatea, iertarea, speranta, credinta.

Cum se facea reeducarea? Prin torturi, cruzimi, violenta, umilire. Ideologia progresista a partidului comunist nega Existenta lui Dumnezeu, existenta, moartea si Invierea lui Hristos. Nega Cuvantul lui Dumnezeu din Scripturi. Filmul evidentiaza foarte bine reeducarea prin obligarea detinutilor de a spune Decalogul eliminand forma negativa a verbelor. Ce rezulta?

Sa ai alti dumnezei, sa-ti faci chip cioplit, sa te inchini lor si sa le slujesti!
Sa iei in desert numele Domnului!
Sa nu cinstesti pe tatal si pe mama ta!
Sa ucizi!
Sa preacurvesti!
Sa furi!
Sa marturisesti stramb impotriva aproapelui!
Sa poftesti…!

Care era rezultatul reeducarii? Lepadarea de credinta si delatiunea. Cei reeducati faceau denunturi mincinoase impotriva membrilor familiei, colegilor, prietenilor, dar in special impotriva colegilor de celula. Pretindeau ca membrii familiei savarsisera tot felul de abuzuri, insa acestea erau fictive. Astfel, membrii familiilor deveneau dusmanii lor si ai Partidului Comunist. Se deconstruiau si construiau amintiri.

Se distrugeau astfel loialitatea, increderea, compasiunea, dragostea intre cei apropiati si se construia loialitatea fata de partid si ideologia comunista.

Detinutii trebuiau sa apartina partidului cu tot sufletul, cu toata inima si cu tot cugetul.

Dumnezeu era scos din mintea si inima lor mai intai prin violenta psihica si fizica, apoi prin limbaj. In locul lui Dumnezeu era pusa ideologia comunista, care instiga la ura impotriva membrilor familiei, prietenilor si colegilor credinciosi crestini, care, dupa reeducare, “devenisera” dusmanii partidului.

Intrat in puscarie, detinutul fie trada (Ii trada pe Dumnezeu si pe cei apropiati), fie rezista in fata torturii si umilintei cu urmatoarele arme: credinta, speranta si dragostea.

Filmul reda in mod fidel doar cateva metode folosite in “reeducare”. Reda in mod fidel lupta detinutilor credinciosi pentru a nu-si pierde sufletele in timpul terorii. Reda in mod fidel modul in care iubirea pentru logodnica sau sotie sau copii ori parinti, amintirile frumoase, rugaciunea, poezia, muzica erau un adevarat refugiu pentru ei in timpul torturii.

Este un film despre dragoste si ura, fericire si suferinta, despre tradare si iertarea aproapelui care a tradat, despre dorinta omului de a-si salva viata (pierzandu-si sufletul) si sufletul (pierzandu-si viata), despre credinta si miracole, despre puterea rugaciunii, despre modul in care Dumnezeu rasplateste pe pamant credinciosia celor credinciosi, despre modul in care Dumnezeu alege sa raspunda la rugaciuni.

Desigur, am fi tentati sa-i judecam pe cei care si-au tradat familia, rudele, prietenii, colegii in procesul de reeducare. Insa judecarea nu-si are loc intr-o imprejurare in care noi nu stim cum am fi reactionat. Ma gandesc in ce iad or fi trait cei reeducati dupa ce s-au libertat. Ce lupta cu ei insisi sa se ierte si cu ceilalti pentru iertare!

C. S. Lewis spunea ca Dumnezeu stie totul. Stie nu doar circumstantele in care am gresit, ci si motivul pentru care noi credem ca am facut-o, dar si adevaratul motiv pentru care am facut-o, pe care noi insa nu-l stim. Cred ca asa se explica reabilitarea Lui Petru, care s-a lepadat de Isus de trei ori. A devenit marele Apostol Petru pe care Mantuitorul Isus si-a fondat biserica Crestina.

Desi nu este chiar istoric – lipsesc date, informatii, nume consemnate in arhive cu privire la fenomenul Pitesti-, ci fictiune (dupa cum a spus chiar regizorul Toma Enache), filmul are meritul de a fi primul film dedicat memoriei sfintilor inchisorilor comuniste din Romania, martirilor nostri. Tarziu, foarte tarziu! La 30 de ani de la caderea comunismului. Fara nicio finantare publica! Atat interes si respect au aratat politicienii si guvernantii pentru martirii acestui popor: ZERO! La 30 de ani de la Revolutie!

Este in filmul acesta o parte din invatatura Apostolului Pavel, care ne spune in prima Epistola catre Corinteni ca ne raman acestea trei: credinta, speranta si dragostea. Cine altul decat Apostolul Pavel stia mai bine despre toate acestea? El, un fost ucigas de crestini, care a asistat la moartea martirului Stefan, prin lapidare. El, ucigas de crestini, convertit pe drumul Damascului, prin harul lui Dumnezeu, care i-a iertat faradelegile!

Faza de la final ne pune pe ganduri: am scapat sau nu de comunisti in democratie?

I-am adresat regizorului o intrebare care s-a nascut in mintea mea in timp ce vizionam filmul: oare filmul contine un avertisment cu privire la pericolul noii ideologii progresiste care bantuie azi SUA si Europa, ideologia de reeducare din scoli si universitati prin distrugerea valorilor crestine, o ideologie fondata pe cristofobie?

Am ezitat sa ii spun ca e o ideologie care inlocuieste adevarul din Scripturi cu minciuna. Democratia are si ea ororile ei. Mi-am dat seama ca nu a inteles intrebarea mea. Poate ar fi trebuit sa pronunt numele ANDREI SERBAN.

Istoria se repeta pentru ca nu am invatat nimic din ea. De aceea trebuie vizionat acest film de catre adolescentii de azi, care traiesc intr-o lume din ce in ce mai instrainata de Dumnezeu, in care credinciosii sunt persecutati sub diverse moduri. Iar ei, distrasi de atata divertisment, au ochi cu care privesc, dar nu vad ce se intampla in realitate, au urechi cu care aud, dar nu pricep.

Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timisoara