Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Revoluția inteligenței artificiale și domeniul juridic
21.11.2019 | Claudiu DRĂGUȘIN

Claudiu Drăgușin

Claudiu Drăgușin

În anul 1970, Ludmila Terentyevna Aleksandrova şi-a pierdut mâna dreaptă la serviciu unde lucra ca angajat al statului rus.

A încercat ulterior în instanță să obțină o indemnizație pentru incapacitate de muncă si a avut câștig de cauză, însă nu a reușit să obțină de la autoritățile executive ale statului rus decât plăți parțiale ale sumelor stabilite de judecători.

Astfel, a ajuns în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, care în anul 2007 a stabilit că Rusia a încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil[1].

Dosarul nu a pus o problemă complicată de drept, fiind vorba în realitate despre o banală neexecutare a hotărârilor judecătorești, sub incidența articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ceea ce este interesant însă la acest dosar este că el a făcut parte dintr-un lot de 584 de cauze având ca obiect articolul 3 (referitor la tortură și tratamente inumane și degradante – 250 de cauze), articolul 6 (dreptul la un proces echitabil – 80 de cauze) si articolul 8 (dreptul la viață privată – 254 de cauze) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Acest lot de dosare a fost selectat pentru un studiu organizat de University College of London si Universitățile din Sheffield și Pennsylvania[2], având drept obiectiv testarea unui algoritm de inteligență artificială care, folosind limba engleză pentru furnizarea datelor de intrare, trebuia să stabilească verdictul, adică să decidă dacă dreptul analizat a fost încălcat sau nu.

Rezultatul studiului a stabilit că în 79% din cazuri algoritmul de inteligență artificială a emis aceeași soluție pe care judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului au stabilit-o în cazurile reale analizate.

Este adevărat că respectivele cauze nu au fost unele complexe și selecția lor a avut în vedere tocmai acest criteriu, căutându-se situații de fapt similare care să poată fi încadrate ușor în același tipar.

Pentru cele 21% dintre cauze în care rezultatul nu a mai fost același cu cel stabilit de judecătorii Curții de la Strasbourg, s-a constatat că în ipoteza complicării speței, algoritmul nu a mai fost capabil să detecteze subtilități ale legii.

În orice caz, chiar dacă la momentul studiului algoritmul nu era perfect, trebuie remarcat faptul că 79% reprezintă un procentaj de reușită extrem de ridicat, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie arătat că acest procentaj i-a încurajat pe cercetători să afirme că nu văd de ce în viitor algoritmul nu ar putea fi perfecționat astfel încât să poată interpreta fără erori aspecte mai complicate, neîncadrabile in tipare, precum declarațiile martorilor sau notițele avocaților.

În 2017 un studiu similar realizat de Illinois Institute of Technology[3] a fost realizat avându-se ca reper deciziile Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii începând din anul 1791 la zi, iar rezultatul a fost similar, procentul de reușită fiind situat de data aceasta cu puțin deasupra a 70%.

Ambele studii amintite anterior nu reprezintă altceva decât o manifestare particulară în domeniul dreptului, a revoluției inteligenței artificiale, a digitalizării ai căror martori contemporani suntem, conștienți sau ignoranți, preocupați sau naivi, responsabil sau indiferenți.

Deși le-am amintit anterior, ignoranța, indiferența, naivitatea nu sunt o opțiune.

Ca să citez un istoric la modă[4], în al doilea capitol al cărții sale “21 de lecții despre secolul XXI”, intitulat “Atunci când o să crești probabil că nu vei avea o slujbă”[5], Yuval Noah Harari spune că nimeni nu are nicio idee despre cum va arăta piața forței de muncă în 2050, dar că este general acceptat că inteligența artificială[6] și robotica vor schimba aproape toate domeniile muncii de la producerea iaurtului la modalitatea în care se va preda yoga[7]. Autorul admite totuşi existența unui dezacord în ceea ce priveşte natura acestor schimbări şi iminența lor[8], fără a le pune în discuție realitatea.

De fapt, ceea ce spune Yuval Harari aici reprezintă un rezumat al dezbaterilor care au loc în occident deja de ani buni[9] şi care vizează stabilirea unor soluții la problemele care vor apărea atunci când o parte substanțială a omenirii va deveni nesemnificativă din punct de vedere economic, al forței de muncă.

Cine se amăgește că domeniul dreptului nu va fi atins prea curând de această revoluție a inteligenței artificiale, trebuie să știe că în prezent există dezvoltați algoritmi care, pe baza unei comenzi (vocale sau scriptice) sunt în stare să scrie linii de cod care să facă ceea ce a fost cerut în concret prin comandă.

Altfel spus, chiar și programatorii din rândul doi sau trei vor putea fi înlocuiți fără prea mari bătăi de cap de către programele realizate de programatori din rândul unu.

Și dacă programatorii vor putea fi înlăturați, se poate deduce cam cât temei există în speranțele celor care cred că avocatul sau judecătorul nu vor putea fi înlocuiți cândva de un algoritm.

Afirmația este cu atât mai valabilă cu cât, dacă ne uităm pe o lege care nu vine din domeniul juridic – legea lui Moore[10], vom cunoaște că puterea de calcul a computerelor se dublează aproximativ la fiecare doi ani.

În acest cadru matematic trebuie spus că dublarea o dată la doi ani a puterii de calcul impune o progresie mai accentuată pe măsura curgerii timpului.

Altfel spus dublarea puterii de calcul de la unu la doi în primii doi ani este mai mică decât dublarea puteri de calcul de la doi la patru în următorii doi ani, care la rândul ei este mai mică decât dublarea puteri de calcul de la patru la opt în următorii doi ani și așa mai departe.

O corecție e totuşi necesară. Legea lui Moore este valabilă doar până la atingerea limitei fizicii cuantice, când siliciul ca materie primă a componentelor electronice va deveni irelevant, iar principiul de funcționare a calculatorului va trece de la operațiuni pe biți, la operațiuni pe qubiţi (quantum biţi). De aici încolo, puterea de calcul va crește amețitor, depășind cu mult regula dublării la doi ani.

Dacă studiile citate anterior au fost făcute în 2017, putem doar imagina cum vor arăta algoritmii care simulează activitatea judecătorului în 2025, performanța acestora și puterea de calcul fiind strâns legate.

În acest cadru nu putem decât să sperăm (nu cu prea mult temei, dacă ne uităm la istoricul preocupărilor) că societatea românească și în special factorii de decizie vor deschide dezbateri concrete și serioase în privința stadiului actual și a posibilelor efecte ale inteligenței artificiale și digitalizării, inclusiv în zona juridică, unde nu pot fi identificate prea multe voci, cu excepția celor care discută despre protecția datelor cu caracter personal, domeniu devenit actual doar prin prisma adoptării recent a legislației specifice europene.

Dincolo de a fi o simpla preocupare exotică a cercetătorilor în domeniu, studiile la care am făcut referire mai sus reprezintă o fereastră deschisă în realitatea viitorului imediat.

Cine are curiozitatea și inspirația să privească prin această fereastră si să ia atitudine în consecință se va afla plasat într-o poziție mult mai bună pentru a putea face față viitorului.


[1] Cauza Aleksandrova c. Rusiei, cerere nr. 28965/2002, hotărâre din 6 decembrie 2007, disponibilă aici.
[2] Disponibil aici.
[3] Disponibil aici.
[4] Yuval Noah Harari, “21 lezioni per il XXI secolo”, Ed. Bompiani, 2018 (cartea a fost tradusă şi în română sub denumirea “21 de lecții despre secolul XXI” şi a fost publicată de Editura Polirom în anul 2018 şi în traducerea Luciei Popovici).
[5] Quando sarete grandi, potreste non avere un lavoro (it.).
[6] Autorul face în concret referire la machine learning – engl. sau l’apprendimento automatico – it.
[7] Non abbiamo alcuna idea di quale sarà l’assetto del mercato del lavoro nel 2050. In generale c’è un diffuso consenso sul fatto che l’apprendimento automatico e la robotica cambieranno quasi ogni ambito professionale – dalla produzione di yogurt all’insegnamento dello yoga.
[8] Esistono tuttavia opinioni discordi sulla natura di tali cambiamenti e sulla loro imminenza.
[9] Elon Musk spunea la World Artificial Intelligence Conference organizată în Shanghai în 2019, la o dezbatere cu Jack Ma, fondatorul gigantului comercial Alibaba, că Inteligenţa artificială va goli de substanţă noţiunea de slujbă (serviciu) (“AI will make jobs kind of pointless”).
[10] Gordon Earle Moore, „Cramming More Components onto Integrated Circuits”, în Electronics Magazine, volumul 38, numărul 8 din 19 aprilie 1965, pag. 114–117 (disponibil aici).


Jud. Claudiu Drăguşin
Judecătoria Sectorului 4


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.