Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
7 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Sentinţe/decizii judecătoreşti ce încalcă principiile contabile
22.11.2019 | Daniel UDRESCU

Daniel Silviu UDRESCU

Daniel Udrescu

Într-o discuţie recentă cu un grup de lucru, într-una dintre expertizele dintr-un dosar care a necesitat 16 experţi contabili, am schimbat idei cu colegii mei, cu privire la modul în care principiile contabile sunt încălcate în sala de judecată. Ceea ce pare o sentinţă/decizie corectă din punct de vedere legal, poate fi un dezastru contabil, ce încalcă principiile contabile, aşa cum au fost stabilite de Instituţiile Internaţionale, CECCAR, Ministerul Finanţelor Publice sau Parlament prin lege.

Legea ar trebui să primeze, dar întrebarea este care lege? Am citit Legea 82/1991, Legea Contabilităţii şi am rămas uimit că instanţele de judecată nu sunt menţionate în această lege, că trebuie să respecte principiile contabile la emiterea unei sentinţe/decizii judecătoreşti. Aici mă refer la aspectul în care decizia cu aspecte contabile trebuie să urmeze forma dată de legea specială. Există şi cazuri în care se judecă zonele gri ale principiilor contabile, unde judecătorul decide un mod de interpretare, care însă nu face parte din subiectul acestui articol.

Legea 82/1991 prevede la articolul 4: 

(1) Ministerul Finanţelor Publice elaborează şi emite norme şi reglementări în domeniul contabilităţii, planul de conturi general, modelele situaţiilor financiare, registrelor şi formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă, normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

Ce cale de acţiune are un contribuabil dacă o sentinţă/decizie este incorectă contabil? Un contribuabil nemulţumit, prin avocat, solicită o adresă de la Ministerul Finanţelor Publice, autoritate delegată de Lege, cu privire la tratamentul contabil corect, şi o interpretare corectă a soluţiei din sentinţă/decizie, apoi solicită corectarea unei erori în sentinţă. Pentru acele elemente unde interpretările sunt de o tehnicalitate ce depăşeşte Ministerul Finanţelor Publice, Legea 82/1991 prevede la art. 4:

(4) Elaborarea reglementarilor prevăzute la alin. (1), (2) si (3) se face cu consultarea organismelor profesionale de profil. (inclusiv cele internaţionale). CECCAR, CAFR, CCF sunt astfel de organisme profesionale de profil, dar în zone noi, se poate solicita o „interpretare” către IFAC, sau către Curtea Europeană în sensul interpretării Directivelor.

Am citit recent Decizia nr. 38/2018 din 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație şi Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care m-a ajutat să înţeleg modul găunos de rezolvare a unor chestiuni complexe. Ce m-a frapat este faptul că Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare – Serviciul judiciar civil NU SE VERIFICĂ, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Deci avem aspecte care limitează o decizie corectă şi din punct de vedere al legii speciale, rezultând că legislaţia este incompletă:
– instanţele nu au o obligaţie legală să respecte principiile contabile
– nu sunt proceduri/avocaţii nu ştiu să ceară îndreptarea unei sentinţe/decizii formulate eronat din punct de vedere contabil
– Ministerul Public nu verifică practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul unei decizii. Nu este oare aceasta o îndatorire fundamentală a Ministerului Pulic să verifice bunele practici şi legalitatea unor decizii?
– Inspecţia Judiciară nu verifică legalitatea unei decizii, neconcordanţa cu principiile contabile.

Problema majoră pe care România o are încă de rezolvat în adoptarea principiilor de interpretare statuate în jurisprudenţa CJUE, ţine de calitatea hotărârilor şi modul în care este interpretată şi aplicată legea, în procesul penal cu implicaţii economice financiare, contabile şi fiscale şi ţine de calitatea actului de justiţie, care este o reflecţie a nivelului de pregătire al judecătorilor/procurorilor.

Există o strictă dependenţă între rezultatele calitative şi pregătirea tehnică a judecătorului/procurorului. Identificarea nevoilor de pregătire şi perfecţionare profesională a judecătorilor/procurorilor, trebuie să satisfacă actul de justiţie pentru ca judecătorul/procurorul să nu fie incompetent din punct de vedere al pregătirii tehnice de specialitate economică, financiară, contabilă sau fiscală şi să nu afecteze imaginea justiţiei prin actele profesionale.

Audiatur et altera pars – să fie ascultată şi cealaltă parte (în acest articol expertul contabil)

Exemplu practic: În trecut, am fost solicitat să-mi exprim o opinie într-o expertiză extrajudiciară cu privire la Decizia din Dosarul nr. 25497/3/2012**, Decizia penală nr. 888/A/2014 pentru care s-a solicitat lămurirea şi s-a pronunţat Decizia 85/A/2014 la Curtea de Apel Bucureşti (Curtea urmează să argumenteze, în fapt și în drept, motivele pentru care dispozitivul deciziei penale nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012** nu conține nicio nelămurire).

Ce s-a reţinut în decizie:

În temeiul disp. art . 33 alin 1 si 3 din Legea 656/2002 modificată, raportat la art 112 alin. 1 lit e si art. 112 alin. 6 din CP dispune confiscarea următoarelor bunuri:

Dublată apoi de decizia de lămurire:

În afara imobilelor produse directe și indirecte ale infracțiunilor deduse judecății care au trecut în patrimoniul STATULUI LIBERE DE ORICE SARCINI, Curtea a mai dispus, prin decizia nr.888/8.08.2014, trecerea în patrimoniul Statului a următoarelor sume de bani:
– de la numita XXX suma de 2.984.358,3 lei, reprezentând contravaloarea a 9.947.861 acțiuni deținute la SC ABC, donate de către inculpatul ZZZ fiicei sale XXX, conform contractului de donație autentificat sub nr. ??? de BNP ‘ME’
– de la numita YYY suma de 2.984.358,6 lei, reprezentând contravaloarea a 9.947.862 de acțiuni deținute la ABC, acțiuni ce au fost donate de către inculpatul ZZZ fiicei sale YYY, conform contractului de donație autentificat sub nr. ??? de BNP ‘ME’. 

Care este problema cu această decizie? Una ce denotă o lipsă de pregătire economică a judecătorilor. Procesul penal pentru infracţiuni economice trebuie să evalueze proceduri şi concepte economice, uneori cu interpretări în contabilitate, diferite de fiscalitate. Contribuabilul are dreptul la o audiere corectă şi publică, imparţială şi independentă. Imparţialitate înseamnă şi cunoaştere. Compatibilitate înseamnă şi integritate. A recunoaşte că nu ai competenţa profesională să judeci o cauză comercială complexă nu este o ruşine, ci o lipsă de pregătire. În continuare voi exemplifica carenţele deciziei de mai sus.

Instanţa a comis o eroare contabilă fundamentală. În contabilitate există o ecuaţie de bază:
ACTIVE = PASIVE (Datorii/obligaţii + Capitaluri proprii) sau
Active – Datorii/obligaţii = Capitaluri proprii

Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaților şi cu îndeplinirea tuturor formalităţilor juridice legate de această hotărâre, prin majorare de capital social sau prin reducere de capital social. Schimbarea acţionarilor, FĂRĂ MODIFICAREA CAPITALULUI SOCIAL AL SC ABC, se poate face prin înstrăinarea acţiunilor, inclusiv înstrăinare prin confiscare. 

Majorarea capitalului social

Majorarea capitalului social poate interveni atunci când entitatea întâmpină dificultăți financiare sau când aceasta este într-o situație prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea. În ambele situaţii, societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri, pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital decât să recurgă la împrumuturi, care implică un efort financiar mai mare. Creşterea capitalului social poate fi considerată și ca o întărire a credibilităţii financiare a entităţii.

Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau numerar, produce o creștere a activelor (mijloace bănești, imobilizării, stocuri, etc) și o majorare corespunzătoare a capitalului social. O asemenea creştere a capitalului social este determinată de necesitatea procurării de noi resurse pentru finanțarea investițiilor sau pentru întărirea situaţiei financiare a entitații.

Monografie. Operații privind majorarea capitalului social pentru fiecare acțonar

Pe coloana de active din cadrul SC ABC s-au adus sumele de 2.984.358,30 lei pentru XXX şi 2.984.358,30 lei pentru YYY.

Pe coloana de pasive din cadrul SC ABC s-au adus valoarea de 2.984.358,30 lei, reprezentând contravaloarea a 9.947.861 de acţiuni pentru XXX şi valoarea de 2.984.358,30 lei, reprezentând contravaloarea a 9.947.862 de acţiunipentru YYY.

În acest fel, balanţa de verificare indică o egalitate:

Bani 2.984.358,3+2.984.358,3 = cu contravaloare capital propriu acţiuni 2.984.358,30 + 2.984.358,30 lei, pentru care deja s-a încasat contravaloarea de către SC ABC, la data măririi de capital.

Care este eroarea deciziei?

Nu discutăm de o eroare, ci de mai multe:
1. Din decizie reiese că s-a confiscat o sumă de bani ce ar reprezenta valoarea istorică de achiziţie a acţiunilor şi nu acţiunile. Cu alte cuvinte, XXX şi YYY continuă să deţină acţiuni la SC ABC, dar li s-a solicitat să mai plătească încă o dată valoarea istorică plătită de ZZZ, prin mărirea de capital şi donată în cote de ½ fiicelor.
2. Capitalurile proprii sunt PASIVE şi nu poţi confisca valoarea istorică plata în bani, de la data măririi de capital pentru că valoarea istorică nu este valoarea curentă, acţiunile având o cu totul altă valoare după fiecare bilanţ, ce poate fi substanţial diferită în fiecare lună de activitate.
3. Eroarea instanţei este o dublare a preţului plătit la valoare istorică pentru acţiunile SC ABC, o dată de ZZZ şi o dată de fiicele acestuia.
4. Pentru SC ABC nu s-a adus niciun aport nou de capital.
5. Statul Român, prin confiscarea sumei de bani de la XXX şi YYY, ce reprezintă valoarea de cumpărare a acţiunilor la SC ABC de către ZZZ, ce nu poate fi contabil, financiar, fiscal, economic, legal, este o îmbogăţire fără justă cauză.

Decizia corectă în acest caz era confiscarea acţiunilor, pentru a menţine ecuaţia din contabilitatea SC ABC, în sensul în care se confiscă şi valoarea plătită pentru acestea. Prin confiscarea acţiunilor, Statul ar fi devenit acţionar în locul lui XXX şi ZZZ.

Ce s-a intâmplat in realitate? S-a respectat o decizie ce poate fi izvor de lege, care însă nu are sens, pentru profesionistul contabil, dar mai grav, prejudiciază una din părţi. Nici în recurs, nici pe căi extraordinare nu s-a rezolvat nimic, pentru că problema, ori nu a fost înţeleasă, ori nu a fost explicată corect.

Reducerea capitalului social

Principalele situații în care se impune reducerea capitalului social sunt:
– acoperirea pierderilor din exercițiile financiare anterioare, care se face numai în cazul în care se constată că pierderile sunt prea mari pentru a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare;
– existenţa unui capital supradimensionat în raport cu activitatea economică a entității;
– retragerea unor asociaţi sau acţionari, cărora li se restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia.

Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe căi:
– reducerea valorii nominale sau a numărului de acţiuni/părţi sociale;
– răscumpărarea acțiunilor proprii şi anularea acestora;
– confiscarea.

Prin trecerea acţiunilor de la XXX şi YYY la stat, puteam înţelege confiscarea, dar din decizie nu reiese acest aspect.

Nu există scoatere din evidenţa contabilă a SC ABC a banilor confiscaţi. La acest din urma articol se prevede ca sumele privind cheltuielile reprezentând confiscările aplicate de o autoritate a statului sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.

Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care vor genera ajustarea în favoarea persoanei impozabile sau în favoarea statului, ajustările se vor efectua pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei de ajustare ori de câte ori apar respectivele evenimente.

Prin acţiunea de confiscare, statul s-a îndestulat cu valoarea activelor. Valoarea pentru acţiuni a fost primită de SC ABC şi se poate lua numai de la SC ABC, prin reducerea capitalului social. XXX şi YYY au răspundere numai pentru viitor în cazul în care ar fi comis o infracţiune de capital şi numai pentru dividendele SC ABC, nu şi pentru valoarea acţiunilor primite, împotriva lor putându-se îndrepta statul numai pentru beneficii ulterioare declarării dividendelor anuale. Conceptul de acţiune reprezintă valoarea capitalului propriu egală cu activul net. Dacă se confiscă activul este ilogic să confişti încă o dată valoarea activului net.

Expert contabil Daniel Udrescu


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Sentinţe/decizii judecătoreşti ce încalcă principiile contabile”

  1. e incident art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. mult spor la CEDO

    • Ioan BUCSA spune:

      Nu am găsit un alt loc să răspund la ultimul citat postat de d-voastră: …principala provocare pentru statul de drept este preşedinţia…
      Îmi place ce postaţi, dar acesta nu prea mai este de actualitate, fiind din anul 2003. După 2003 puterile preşedintelui au fost reduse odată cu modificarea Constituţiei, iar la acel moment era un preşedinte care dicta justiţiei să se facă cam cum dorea el. Să ne aducem aminte de celebrele RECURSURI ÎN INTERESUL legii… cauza Brumărescu ş.a…., când domn procuror general, la dorinţa lui I.I. ,care considera proprietatea un moft, a promovat acele recursuri, iar ICCJ, în independenţa ei, le-a şi admis pe toate! De asemenea, tot pe timpul lui s-a tergiversat f. mult soluţionarea marilor dosare penale (revoluţia, mineriadele)

      • imi pare rau ca nu se mai pot posta comentarii pe citate.juridice.ro
        ele au fost blocate deoarece fusesem inundati de niste boti acum un an si ceva (din cate am inteles).
        Mi-ar placea sa se deblocheze si sa puteti comenta acolo, ca pe vremuri

      • Cât despre lipsa de actualitate, nu prea reușesc să-mi dau seama de ce considerați că, în prezent, Constituția (nu jurisprudența CCR – hulită tare de unii) ar limita mai tare președinția – i.e. prerogativele, și deci am avea mai puține pericole asupra statului de drept în sensul comentat de autoarea citatului din 2008 – nu 2003. De altfel, dacă aș fi găsit acest citat în vreo carte scrisă la vremea în care acel citat a apărut, în România, să zicem că nu l-aș mai fi menționat acum – după ce am avut iar alegeri (cartea din care am citat se găsește la BCU).

        Deci argumentul dvs cum că autoarea nu ar fi aflat despre modificarea Constituției, nu este un argument adevărat, deoarece articolul e din 2008, nu 2003.

        Rog să fiți mai atent pe viitor, mai ales atunci când criticați.

        • Ioan BUCSA spune:

          (Herron și Randazzo 2003; Schwartz 1998)… la asta m-am referit. De aici am dedus că vizează o altă epocă… prin 1998 au fost celebrele recursuri în anulare… iar în 2003 au fost abrogate dispoziţiile privind această cale extraordinară de atac din C.pr.civilă. Tot până în 2004 ministrul justiţiei, conform Legii 92/1992, avea puteri foarte mari în organizarea justiţiei. Ce relevanţă are că autoarea a publicat în 2008 dacă face referire la anii 1998… 2003 conform citării dumneaei. Iar faţă de momentul actual al alegerilor din România în care aţi considerat oportun să postaţi citatul… nu mai este de actualitate a compara situaţia noastră cu cea din Belarus, Rusia… nici măcar cu Franţa. Poate unii şi-ar dori să fie ca la ei!

        • Ioan BUCSA spune:

          Mai exact 1995-1996 au fost deciziile ICCJ(CSJ) pronunţate in rec.int.legii… în 1998 deja se înregistrau cauze pe rolul CEDO…

          • Domnule Busca,

            doar pentru că autoarea trimite și la o doctrină din 2003, nu înseamnă că nu a verificat raportat la situația și din 2008. Altfel spus, eu dacă trimit la ceva ce au scris alții inclusiv în 1900 toamna, nu înseamnă că nu-mi asum răspunderea că ceea ce afirm se aplică și pentru 2019. Eu am citat autoarea din 2008, nu autorii din 2003.

            Apoi, nu înțeleg ce treabă are ceea ce spuneți dvs cu faptul că din punctul de vedere al cerințelor statului de drept e problematică maniera prin care Președintele României poate acționa – cu puține limite de facto – în România. E vorba de ce Constituție exista în România în 2008 când autoarea a comentat, și ce Constituție există în România, în 2019, când eu am postat citatul – adică e vorba de dispozițiile din Constituție ce vizează prerogativele Președintelui României și maniera în care acesta poate fi sancționat dacă nu le respectă – acestea privite din perspectiva cerințelor statului de drept.

            Mai bine ați recunoaște că vreți să-i faceți vizualizări suplimentare domnului Udrescu la acest articol în subsolul căruia noi comentăm :p

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.