Particularități ale infracțiunii de ucidere din culpă produsă ca urmare a unui eveniment de circulație – stabilirea vinovăției, dinamica accidentului, expertiza tehnică
25 noiembrie 2019 | Toma Cătălin RĂILEANU
Toma-Cătălin Răileanu
O infracțiune care prezintă, câteodată, dificultăți practice, este infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 C.pen.
Astfel, pe lângă infracțiunile de ucidere din culpă rezultate în urma malpraxisului medical sau în urma neluării sau nerespectării măsurilor legale de securitate sau sănătate în muncă și în cazul infracțiunii de ucidere din culpă rezultate în urma unui eveniment rutier intervin deseori probleme practice în ceea ce privește tragerea la răspundere penală și civilă a persoanei vinovate.
Având în vedere că în cazul acestor infracțiuni sunt implicate de obicei cel puțin două autoturisme, sau, după caz, un autoturism și un pieton, revine în sarcina organelor de urmărire penală și, dup caz, a instanței de judecată, obligația de a stabili în concret conduita fiecărui participant la eveniment, pentru a se decela dacă ne aflăm în prezența unei culpe comune sau a unei culpe exclusive.
Plecând de la aceste premise, trebuie stabilite coordonatele factuale în care a avut loc evenimentul rutier, pentru a se concluziona care dintre participanți a încălcat normele care reglementează circulația rutieră, prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002 și în H.G. nr. 1391/2006.
Pentru a se ajunge la o astfel de concluzie, de cele mai multe ori, este necesar să apelăm la procedeul probatoriu reprezentat de expertiza tehnică, fiind necesare cunoștințele unui expert. În acest fel, expertul stabilește dinamica producerii accidentului și procedează la reconstituirea modalității în care a avut loc evenimentul rutier în raport de diverși factori, precum viteza de rulare, distanța dintre participanți etc.
Prin aceasta, se analizează conduita fiecărui participant la evenimentul rutier și se apreciază dacă au fost respectate normele exprese care reglementează circulația rutieră, stabilindu-se, după caz, în sarcina fiecărui participant, normele care au fost încălcate.
În urma elaborării raportului de expertiză tehnică, preliminar, procurorul, și ulterior, după caz, instanța de judecată, urmează a stabili dacă în baza datelor obiective ne aflăm în prezența infracțiunii de ucidere din culpă, respectiv dacă fapta se încadrează în tiparul normei de incriminare, sub aspect obiectiv, dar și subiectiv.
În acest sens, față de particularitățile infracțiunii de ucidere din culpă în ipoteza accidentelor rutiere, se observă că încadrarea juridică, de regulă, implică reținerea variantei agravate, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen., fapta fiind săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, ipoteză în care se poate reține și concursul de infracțiuni, dacă această conduită reprezintă în mod distinct o infracțiune. Astfel, ne aflăm în fața unei obligații de diligență specială, față de obligația generală de diligență, specifică formei de bază a infracțiunii de ucidere din culpă.
În practica judiciară, am semnalat că există câteodată dificultăți în a concluziona dacă ne aflăm în prezența infracțiunii de ucidere din culpă, atât din punct de vedere a laturii obiective, cât și din punct de vedere a laturii subiective.
În ceea ce privește latura obiectivă, există probleme legate de determinarea concretă a legăturii de cauzalitate (causa de minimis) între conduita prin care s-a încălcat o normă care reglementează circulația rutieră și decesul persoanei vătămate.
În acest sens, pot exemplifica situația în care o persoană a condus cu o viteză puțin peste limita legală, 60 km/h în loc de 50 km/h, fiind accidentat un pieton care a traversat neregulamentar, unde în practica judiciară soluția definitivă a fost de achitare, deoarece s-a stabilit că impactul putea fi evitat doar dacă se conducea cu o viteză mai mică de 40 km/h, astfel încât, chiar dacă s-ar fi respectat viteza legală tot ar fi avut loc evenimentul rutier. Astfel, nu a existat o legătură de cauzalitate între conduita făptuitorului și rezultatul produs. În acest caz, culpa ar aparține pietonului care a traversat neregulamentar.
În ceea ce privește latura subiectivă, trebuie determinat în concret, în funcție de circumstanțele factuale, dacă ne aflăm în prezența culpei fără prevedere – aceasta fiind de regulă forma de vinovăție cu care se produce un eveniment rutier din culpă – sau dacă făptuitorul nu putea să prevadă rezultatul faptei sale, ipoteză situată în zona aflată între culpă (făptuitorul nu putea să prevadă rezultatul) și caz fortuit (nicio persoană nu putea să prevadă rezultatul faptei peste care s-a suprapus o împrejurare neprevăzută).
Aceste aspecte intervin de regulă tot în cazul în care ne aflăm în prezența unei culpe comune. De pildă, ne putem imagina o situație ipotetică în care persoana vătămată circulă cu motocicleta cu viteză excesivă, iar făptuitorul pătrunde de pe o stradă laterală și dorește să efectueze o manevră la stânga, drumul nefiind drept, ipoteză în care, deși inițial se asigură, în momentul în care efectuează efectiv virajul, lovește motocicleta. Se pune problema în funcție de datele tehnice concrete, vizibilitate, momentul la care l-ar fi putut observa pe motociclist, dacă ar fi putut prevedea rezultatul faptei sale, întrucât, în concret, ar fi trebuit să îi acorde prioritate motociclistului, și indiferent de viteza cu care acesta circula, dacă mașina nu efectua virajul la stânga nu s-ar fi produs impactul, astfel încât nu mai intervenea decesul persoanei vătămate.
În orice caz, practica judiciară nu se raportează la o persoană cu cele mai bune calități motrice și intelectuale, ci la o persoană cu calități de nivel mediu, un om obișnuit.
Jud. Toma-Cătălin Răileanu
Judecătoria Sectorului 4 București
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii „Aspecte practice privind infracțiunile contra vieții sau integrității corporale”, ediția 318, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
