Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Întrebare preliminară cu privire la o acțiune în despăgubire pentru transpunere incorectă sau incompletă (victimele violenței). UPDATE: Hotărârea CJUE, Marea Cameră
22.07.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

22 iulie 2020: Curtea, Marea Cameră, declară:

1) Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că regimul răspunderii extracontractuale a unui stat membru pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea acestui drept are vocația de a se aplica, pentru motivul că acest stat membru nu a transpus în timp util articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2014 privind despăgubirea victimelor infracționalității, în privința unor victime care au reședința în statul membru menționat, pe teritoriul căruia a fost săvârșită prin violență infracțiunea intenționată.

2) Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/80 trebuie interpretat în sensul că o despăgubire forfetară acordată victimelor unei violențe sexuale în temeiul unui sistem național de despăgubire a victimelor infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență nu poate fi calificată drept „echitabilă și corespunzătoare”, în sensul acestei dispoziții, dacă este stabilită fără a se ține seama de gravitatea consecințelor, pentru victime, ale infracțiunii săvârșite și nu reprezintă, așadar, o contribuție adecvată la repararea prejudiciului material și moral suferit.

:: hotărârea CJUE

***

27 februarie 2020: Cauza va fi judecată de Marea Cameră iar ședința publică va avea loc în data de 2 martie 2020.

:: calendarul CURIA

***

26 noiembrie 2019:Judecătorul suprem italian de drept comun se întreabă cu privire la o acțiune în despăgubire pentru transpunere incompletă sau incorectă (protecția victimelor violenței) (C-129/19 Presidenza del Consiglio dei Ministri).

Situația de fapt:
1. materii UE incidente: Spațiul de libertate, securitate și justiție
– Cooperarea judiciară în materie penală
2. avem împrejurările proprii cauzei principale:
2.1. care privește o acțiune în despăgubire introdusă de o cetățeană italiană, având reședința stabilă în Italia,
2.2. împotriva statului în calitatea sa de legiuitor pentru netranspunerea și/sau pentru transpunerea incorectă și/sau incompletă a obligațiilor prevăzute de Directiva privind despăgubirea victimelor infracționalității și, în special, a obligației statelor membre de a adopta până la 1 iulie 2005, un sistem general de despăgubire care să garanteze o despăgubire echitabilă și corespunzătoare a victimelor tuturor infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență (printre care și infracțiunea de violență sexuală, a cărei victimă a fost reclamanta), în situațiile în care acestea nu reușesc să obțină repararea integrală a prejudiciului de la persoanele direct răspunzătoare
3.necesitatea de a afla dacă, cu privire la situația transpunerii tardive (și/sau incomplete) în ordinea juridică internă a Directivei 2004/80/CE care are ca efect nașterea, față de subiecte cu caracter transfrontalier, singurele vizate de această directivă, a unei obligații de despăgubire în sarcina statului membru, în temeiul principiilor consacrate de jurisprudența Curții, dreptul Uniunii Europene impune prevederea unei obligații similare a statului membru față de subiecte fără caracter transfrontalier (așadar, rezidente), care nu ar fi fost destinatarii direcți ai beneficiilor care decurg din transpunerea directivei, dar, pentru a preveni o încălcare a principiilor egalității și nediscriminării în cadrul aceluiași drept al Uniunii Europene, ar fi trebuit și ar fi putut – în cazul în care directiva ar fi fost transpusă complet și în termen – să beneficieze prin extindere de efectul util al directivei în cauză (altfel spus de sistemul de despăgubire menționat anterior)
4. dacă da, necesitatea de a afla dacă despăgubirea în favoarea victimelor infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență, în cuantum fix de 4 800 de euro, poate fi considerată „despăgubire echitabilă și corespunzătoare a victimelor” în sensul prevăzut de dreptul UE incident
5. pentru rezumatul cererii de decizie preliminară, în limba română, a se vedea aici, iar pentru întregul cuprins al cererii de decizie preliminară, a se vedea aici.
6. cauza este în recurs, recurs introdus de autoritatea statului chemată în judecată pentru a plăti despăgubiri
7. Mai redau următoarele pasaje din cererea de trimitere:

4. Printr-o hotărâre din 26 mai 2010, Tribunale di Torino [Tribunalul din Torino] a constatat, pe fond, neîndeplinirea obligațiilor de către PCM ca urmare a netranspunerii Directivei 2004/80 și a obligat-o la plata sumei de 90 000 de euro în favoarea lui BV.

5. Împotriva acestei hotărâri, PCM a introdus apel la Corte di appello di Torino [Curtea de Apel din Torino]. Prin hotărârea publicată la 23 ianuarie 2012, Corte d’appello [Curtea de Apel] a confirmat că statul italian nu și-a îndeplinit obligațiile, întrucât nu a respectat obligația prevăzută la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/80. Corte d’appello [Curtea de Apel] a admis, așadar, numai în parte apelul formulat de PCM, limitându-se la a reduce la 50 000 de euro suma acordată în favoarea lui BV.

6. PCM a declarat recurs împotriva hotărârii Corte di appello di Torino [Curtea de Apel din Torino]. În fața Corte di Cassazione [Curtea de Casație], judecarea cauzei a fost suspendată în așteptarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea”) cu privire la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată de Comisia Europeană la 22 decembrie 2014 împotriva Republicii Italiene (cauza C-601/14), precum și cu privire la trimiterea preliminară adresată de Tribunale di Roma [Tribunalul din Roma] prin ordonanța dată la 24 martie 2015, având ca obiect interpretarea articolului 12 alineatul (2) din directiva citată.

7. În urma soluționării celor două cauze menționate mai sus (cea dintâi, prin Hotărârea din 11 octombrie 2016, C-601/14, și cea de a doua, prin Ordonanța președintelui Curții din 28 februarie 2017, ca urmare a retragerii trimiterii preliminare de către instanța de trimitere), judecarea cauzei a fost reluată.

Dispoziții și norme invocate a fi incidente:
1. articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/80
2. Hotărârea Francovich și Hotărârea Brasserie du Pecheur și Factortame III.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.