Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Întrebare preliminară cu privire la răspunderea civilă și disciplinară a judecătorilor (printre altele). UPDATE: Hotărârea CJUE
22.07.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

22 iulie 2020: Curtea declară următoarele, după ce a treia întrebare – cea referitoare la răspunderea magistraților – a fost declarată inadmisibilă:

1) Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că Giudice di pace (Judecătorul de Pace, Italia) intră în sfera noțiunii de „instanță dintr‑un stat membru”, în sensul acestui articol.

2) Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru și articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că un judecător de pace care, în cadrul exercitării funcțiilor sale, efectuează prestații reale și efective care nu sunt nici pur marginale, nici accesorii și pentru care primește indemnizații care prezintă un caracter remuneratoriu poate intra în sfera noțiunii de „lucrător”, în sensul acestor dispoziții, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

Clauza 2 alineatul (1) din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 18 martie 1999 privind Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că noțiunea de „lucrător pe durată determinată”, care figurează la această dispoziție, poate include un judecător de pace numit pentru o perioadă limitată, care, în cadrul funcțiilor sale, efectuează prestații reale și efective care nu sunt nici pur marginale, nici accesorii și pentru care primește indemnizații care au un caracter remuneratoriu, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

Clauza 4 alineatul (1) din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care nu prevede dreptul unui judecător de pace de a beneficia de un concediu anual plătit de 30 de zile, precum cel prevăzut pentru magistrații de drept comun, în ipoteza în care acest judecător de pace ar intra în sfera noțiunii de „lucrător pe durată determinată”, în sensul clauzei 2 alineatul (1) din acest acord‑cadru, și s‑ar afla într‑o situație comparabilă cu cea a unui magistrat de drept comun, cu excepția cazului în care o astfel de diferență de tratament este justificată de diferențele în ceea ce privește calificările necesare și natura sarcinilor pentru care magistrații menționați trebuie să își asume răspunderea, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

Mai menționăm și următorul pasaj deoarece Curtea de Justiție nu precizează – deși logic ar fi – în dispozitiv acele întrebări pe care le declară inadmisibile:

73 În schimb, în ceea ce privește a treia întrebare, este necesar să se arate că litigiul principal nu privește răspunderea personală a judecătorilor, ci o cerere de despăgubire pentru concediul plătit. Instanța de trimitere nu a explicat motivul pentru care i‑ar fi necesară o interpretare a articolului 47 din cartă pentru a se pronunța, nici legătura pe care o stabilește între dispozițiile Uniunii a căror interpretare o solicită și legislația națională aplicabilă litigiului principal.

74 În plus, nu reiese în niciun mod din decizia de trimitere că ar putea fi pusă în discuție răspunderea pentru fapte săvârșite cu intenție sau din culpă gravă de către instanța de trimitere.

75 În aceste condiții, având în vedere toate aceste elemente, trebuie să se constate că cererea de decizie preliminară este admisibilă, cu excepția celei de a treia întrebări.

:: hotărârea CJUE

***

24 ianuarie 2020: Avocatul general propune:

„1) Giudice di pace di Bologna (judecătorul de pace Bologna) este o instanță în sensul articolului 267 TFUE.

2) Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că o judecătoare de pace italiană a cărei remunerație este compusă dintr‑un cuantum de bază redus, precum și din plăți aferente cauzelor soluționate și ședințelor trebuie considerată ca fiind lucrătoare în sensul articolului 7 din Directiva privind timpul de lucru, având, prin urmare, dreptul la cel puțin patru săptămâni de concediu plătit, atunci când aceasta exercită activități jurisdicționale într‑o măsură semnificativă, nu poate decide în mod autonom ce cauze tratează și este supusă obligațiilor disciplinare ce revin magistraților de profesie.

În ceea ce privește durata concediului anual plătit, o judecătoare de pace numită doar pentru o anumită perioadă este comparabilă cu magistrații de profesie italieni. Astfel, aceasta poate solicita același număr de zile de concediu precum magistrații de profesie, în conformitate cu clauza 4 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată. Remunerația pentru durata concediului trebuie calculată pe baza remunerației obișnuite pentru durata activității sale de judecător.

3) La rândul său, o reglementare privind răspunderea personală a judecătorului pentru fapte săvârșite cu intenție sau din culpă gravă «în cazul încălcării vădite a legii și a dreptului Uniunii Europene» trebuie interpretată în sensul că aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii nu justifică atragerea răspunderii judecătorilor. În cazul în care nu ar fi posibilă o astfel de interpretare, reglementarea nu poate fi aplicată.”

:: concluzii AG

***

28 noiembrie 2019: Judecătorul italian se întreabă cu privire la răspunderea civilă a judecătorilor atât pentru nerespectarea legii interne, cât și pentru încălcarea vădită a dreptului Uniunii (C-658/18).

Situația de fapt:
1. necesitatea de a afla dacă judecătorul de pace, în calitate de instanță de trimitere, poate fi considerat o instanță în sensul autonom al articolului 267 TFUE
2. dacă da, necesitatea de a afla dacă activitatea de serviciu a judecătorului de pace  (reclamant) este cuprinsă în noțiunea de „lucrător pe durată determinată” precum este ea prevăzută într-o anume directivă și în Carta DFUE (precum și în jurisprudența CJUE);
3. dacă da, necesitatea de a se afla dacă dreptul UE se opune unei legislații naționale privind răspunderea civilă a magistraților care prevede răspunderea judecătorului pentru fapte săvârșite cu intenție sau din culpă gravă „în cazul încălcării vădite a legii și a dreptului Uniunii Europene” și care pune instanța națională în fața alegerii care, indiferent cum ar fi exercitată, angajează răspunderea civilă și disciplinară față de stat deoarece acesta trebuie să aleagă între a încălca reglementarea internă prin neaplicarea acesteia și prin aplicarea dreptului Uniunii Europene, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, sau, dimpotrivă, a încălca dreptul Uniunii Europene prin aplicarea normelor interne care împiedică recunoașterea protecției efective;
4. de asemenea, necesitatea de a afla dacă avem răspunderea extracontractuală a Comisiei Europene care refuzase să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, și aceasta într-o anume situație de fapt
5. in fine, și independent de cele anterioare, necesitatea de a afla dacă dreptul UE pertinent poate fi interpetat în sensul că acțiunea în răspundere extracontractuală împotriva Uniunii nu poate fi exclusă din competența instanțelor naționale într-o speță precum cea dedusă judecății, în care:
5.1. neaplicarea în ordinea juridică internă a dreptului Uniunii care garantează principiul independenței și imparțialității instanțelor a avut drept cauză concurentă încălcarea gravă de către Comisie a sarcinilor și a obligațiilor care decurg din rolul de gardian al tratatelor și puterea discreționară a Comisiei de a hotărî dacă și când să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau să sesizeze cu privire la un anumit caz Curtea de Justiție; iar
5.2. jurisprudență recunoaște faptul că acțiunile formulate de persoane fizice împotriva Comisiei nu vor avea succes în cazurile în care aceasta refuză să lanseze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, având astfel drept consecință lipsirea de efecte a competenței Curții de Justiție de a soluționa în mod exclusiv litigiile având ca obiect răspunderea extracontractuală a Uniunii
6. pentru întregul conținut al cererii de decizie preliminară, a se vedea aici (în limba italiană), și aici (pentru un rezumat în limba română).

Dispoziții și norme invocate a fi incidente: judecătorul a invocat un pomelnic de norme (rog a se vedea dispozitivul trimiterii).

dr. Mihaela Mazilu-Babel

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.