Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Problema catalană sub zodia mitului. Le sortilège espagnol de Michel del Castilio
03.12.2019 | Ionela CUCIUREANU

Ionela Cuciureanu

Ionela Cuciureanu

Înainte să știu să vorbesc, înainte să mă simt capabil să leg senzațiile care mă încercau, sugeam otravă din Spania. Limbajul care mă definea ascundea vraja malefică a ereticilor urmăriți, a poeților uciși. Mai mult decât Tanguy, roman de ficțiune, Le sortilège espagnol, pentru că dezvoltă și comprimă amintiri, nu conține doar adevărul meu, ci cucerirea lentă a unei autenticități literare. Acesta arată trecerea de la o existență de nelocuit la un limbaj locuibil (…) Acest text trădează Spania prin detașarea franțuzească, dar aceasta doar pentru a reintroduce mai bine pasiunea spaniolă (trad.ns.)[1]

Cartea lui Castilio[2] este o carte document, dar și o carte-sentiment. Pentru a-i înțelege nuanțele și a putea-o citi într-o cheie juridică, un excurs istoric în „problema catalană” se impune. Dezideratul de independenţă a catalanilor nu este unul nou, dacă este să privim lucrurile sub aspect istoric, întrucât din secolul X până la începutul secolului al XVIII-lea, această regiune forma un stat independent. Odată cu secolul al XII-lea, alianţele între familiile regale au făcut posibilă uniunea cu regatul Aragonului, iar din secolul al XV-lea cu regatul Castiliei. Războiul Succesiunii Spaniole a afectat însă echilibrul, destul de precar, al regatelor iberice. În 1714, odată cu cucerirea Cataloniei de către burboni, instituţiile politice, culturale şi juridice ale catalanilor au suferit o disoluție, iar spaniola a devenit limba oficială. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, Catalonia a reuşit, însă, să îşi recâştige încet-încet importanţa şi să cunoască o înflorire economică şi culturală – lucru care, desigur, a retrezit şi naţionalismul catalan. Cu toate acestea, sentimentele naționaliste catalane au suferit o nouă perioadă de represiune în timpul regimului fascist al lui Franco, care a înăbuşit brutal orice tendinţă separatistă, inclusiv prin interzicerea limbilor regionale în instituţiile statului, cum ar fi în şcoli sau primării. După căderea lui Franco, Constituţia democratică din 1978 şi legea privind statutul regiunilor din 1979 au făcut posibilă existenţa regiunilor autonome. În 2006, Catalonia şi-a redefinit statutul prin reglementări care prevedeau modificări la nivel instituţional, un nou model de finanţare a bugetului şi obligativitatea fiecărui cetăţean de a stăpâni catalana la fel de bine ca limba spaniolă. În 2010, instanța supremă spaniolă a declarat ilegal noul statut al provinciei. Conflictul între conducerea centrală de la Madrid şi guvernul catalan n-a mai putut fi oprit. De atunci, starea de tensiune s-a adâncit, cu scurte perioade de acalmie. Pe de altă parte, sentimentul general poate fi acela că obstinația catalanilor în urmărirea independenței a fost catalizatorul evoluției extremei drepte, care își trage seva din însăși problema catalană.

În tot acest context, se poate pune întrebarea de ce merită atenție cartea lui Castilio, având în vedere că pare mai degrabă genul de exemplar regăsit în ceea ce Zafon numea „cimitirul cărților uitate”, decât în categoria best-seller. Aș fi tentată să răspund în felul următor: pentru că alegerile ce tocmai au trecut în Spania, dimpreună cu mișcările populare și conflictul mocnit care mai izbucnește din când în când, relevă faptul că țara traversează încă un punct de cotitură în problema secesionismului catalan.

Autorul însuși se descrie ca un produs hibrid, fruct al unui metisaj cultural. Opozant al regimului Franco, fiul unui republican spaniol condamnat la moarte de către naționaliști, trimis în Germania la 10 ani, suferind abuzuri la întoarcerea în Spania, del Castilio reușește o radiografie socio politică a Spaniei, sau mai bine zis a „problemei catalane”, de un realism tulburător. Credibilitatea lui Castilio derivă și din sinceritatea cu care își devoalează identitatea, cu care își povestește copilăria de „metec”, cu care realizează că latura sa franceză îl poate plasa ca „trădător” al Spaniei, sinceritatea cu care spune „toujours j’ai souffert de l’Espagne comme d’une maladie[3].

Le Sortilège espagnol este o carte plasată în mod conștient sub zodia mitului. Dar mitul lui Castilio este un concept autonom – el însuși îl definește încă de prin primele pagini ale cărții: j’appelle mythe l’ensemble des récits – inventés ou réels, la chose n’importe pas – qui permet aux membres d’une communauté de s’éprouver solidaires (…) L’histoire d’un pays est à mes yeux un mythe ou plutôt un ensemble des mythes[4]. Dar, oare, unitatea Spaniei, prin raportare la curentul secesionist catalan, nu este ea însăși un mit? Sub aspect constituțional, Spania nu se definește ca federație. Cu toate acestea, structurile sale de diviziune teritorială a puterii, definite în constituție, fac posibilă identificarea unei aparențe de federalism spaniol sui-generis.

Castilio analizează cu luciditate și pasiune în același timp, într-un oximoronic dezechilibru echilibrat, anarhismul și comunismul, Biserica și franchismul, sutana clericală și bicornul armatei, Spania față în față cu Europa, dar și ceea ce el numește lecția dură a democrației.

Citându-l pe Ortega y Gasset și al său eseu España invertebrada, el reiterează că Spania nu este ea însăși decât atunci când întreprinde ceva măreț, capabil de a o scoate din frontierele sale fizice și psihice. Fără o cruciadă de întreprins, națiunea se dislocă sau se dezbină. Privită în cheia constituționalismului, cartea naște în mintea cititotului întrebarea legitimă dacă o federalizare reală, urmând modelul german, sau de ce nu, al cantoanelor elvețiene ar putea fi acea cruciadă? O nouă constituție, ar putea face ea dovada unei maturități politice, calmând spiritele, sau dimpotrivă, ar lăsa cale liberă secesiunii? Și până la urmă, chiar este potențiala secesiune catalană cel mai mare rău care i s-ar putea întâmpla Spaniei? Le sortilège espagnol nu dă răspunsuri cu valoare absolută, însă este un creuzet de trăiri subiective și informații obiective, de istorie, politică și social, de mituri și adevăruri, putând fi definită ea însăși ca un mit.


[1]Avant de savoir parler, avant de me sentir capable de lier entre elles les sensations qui m’écorchaient, je suçais le poison de l’Espagne. La langue qui m’avait engendré cachait le maléfice des hérétiques pourchassés, des poètes assassinés. Plus que Tanguy, mémoire de fiction, Le sortilège espagnol, parce qu’il élabore et comprime les souvenirs, renferme non pas ma vérité, mais la lente conquête d’une authenticité littéraire. Il montre le passage d’une existence invivable à une langue habitable. C’est un livre de transition, qui traverse toute ma vie. Ce texte trahit l’Espagne par le détachement français, mais c’est pour mieux réintroduire la passion espagnole. ”
[2] Disponibilă aici.
[3] Am suferit mereu de Spania ca de o boală (trad.ns.).
[4] Numesc mit acel ansamblu de istorisiri – inventate sau reale, acest aspect nu e atât de important, ce permite membrilor unei comunități să se simtă legați de o solidaritate (…) Istoria unei țări este în viziunea mea ea însăși un mit sau mai degrabă un ansamblu de mituri (trad.ns.).


Av. Ionela Cuciureanu


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.