Secţiuni » Articole » Opinii » Povestim cărţi
Povestim cărţi
Condiţii de publicare

Dreptul și inegalitatea economică. The Code of Capital: How the Law Creates Wealth and Inequality de Katharina Pistor
10.12.2019 | Andrei DRAGAN

Secţiuni: Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Dragan

Andrei Dragan

În The Code of Capital[1], argumentarea Katharinei Pistor în sine este în mare parte cuprinzătoare, dar și ușor de înțeles, poate chiar și pentru cei care nu sunt foarte bine versați în problematicile dreptului privat. Principalul ei argument, potrivit căruia dreptul creează de fapt valoare economică prin ceea ce ea numește „codificarea capitalului”, este destul de bine explicat și convingător. În mod deosebit merită menționat modul în care subliniază poziționarea părtinitoare pe care dreptul pozitiv îl are, prin unii din principalii săi agenți – juriștii – față de actori puternici, cum ar fi corporațiile. Într-adevăr, legea s-a orientat gradual spre cei puternici și bogați, cei care își pot permite expertiza pe care o oferă avocații și, astfel, pot să utilizeze armele juridice prevăzute de lege în favoarea lor.

De ce sunt juriștii o parte atât de activă în codificarea capitalului? Pistor răspunde clar la acest lucru: avocații (cel puțin cei mai buni dintre ei) pot oferi „drepturi prioritare pentru bunurile (assets)[2] alese de ei, durabilitate peste nivelul speranței de viață a bunurilor concurente, opțiunea de a converti bunurile financiare în numerar după bunul plac, toate acestea prin forță juridică împotriva terților” (p. 161). Cu alte cuvinte, avocații sunt participanți activi la procesul de codificare a capitalului, deoarece influențează foarte mult forța și valoarea economică a drepturilor și a bunurilor clienților lor, completează lacunele lăsate de legislație și înclină valoarea unui bun într-o direcție sau în alta, în funcție de clientul pe care îl reprezintă. Pentru a folosi terminologia lui Pistor, avocații sunt esențiali în procesul de grefare a atributelor bunurilor – prioritate, durabilitate, convertibilitate și universalitate (p. 13).

Katharina Pistor menționează, de asemenea, puterea pe care statele (ca un alt exemplu de actori implicați în codificarea capitalului) o au în aplicarea legii și modul în care această putere consolidată (p. 17) este folosită ca instrument legitimizant – „dar este legal” (p. 8) – în atribuirea de valoare economică bunurilor. Aici e important să ne amintim că nici acești actori nu trebuie priviți doar ca executanți mecanici ai legii. Chiar și acel stat despre care Pistor susține că este folosit (piggybacking) de actori economici, corporații și alți agenți puternici deținători de capital pentru cadrul lor legislativ nu este un actor neutru, ci unul profund influențat de cei din urmă prin intermediul grupurilor de lobby și chiar direct prin politica de partid. Agenții economici folosesc monopolul statului asupra constrângerii judiciare și statutul lor de principali creatori ai normelor juridice, dar nu fac acest lucru ca și când ar avea de-a face cu participanți neutri, ci precum cu niște cvasi-parteneri.

Văzând cum dreptul pozitiv, ca organism esențialmente conservator, tinde să păstreze drepturile și privilegiile celor bogați cu ajutorul avocaților și prin potențialul coercitiv al statului (p. 205), este ușor de văzut cum structurile de putere existente produc inegalitate. După cum subliniază succint Pistor, „inegalitatea în creștere este concluzia logică a unei ordini juridice care privilegiează în mod sistematic bunurile unor proprietari în detrimentul altora” (p. 223). Astfel, juriștii au o mare responsabilitate într-un proces care în cele din urmă duce la însărăcire în anumite părți și îmbogățire în altele. Cu toate acestea, de regulă, probabil datorită experienței lor în păstrarea unei distanțe sigure față de clienții și bunurile lor, avocații par să scape de răspundere în timpul crizelor economice (p. 161). Și, bineînțeles, avocații nu contribuie neapărat la bunăstarea generală prin codificarea capitalului[3].

Continuând, în opinia mea, unul dintre exemplele mai interesante menționate de Pistor atunci când ia în considerare intervenția legii în codificarea capitalului este conceptul de trust, care, cel puțin dintr-o perspectivă de civil law, pare să fie o instituție unică sistemelor de common law, deși mecanismul și logica din spatele ei nu sunt în totalitate străine de omologii lor romano-germani. Ideea de bază, și anume de a avea dreptul de proprietate divizat sau ideea că transferul proprietății poate avea, de exemplu, clauze sau condiții suspensive sunt de asemenea prezente în sistemele de civil law, chiar dacă, desigur, bunul în cauză poate fi urmărit de către creditori, spre deosebire de ce se întâmplă în cazul trust-ului. Cu un trust, poți avea un bun care, în mod normal, ar putea fi urmărit, dar care este izolat de creditori printr-un mecanism pur legal, o ficțiune juridică. Poate din acest punct de vedere, juriștii din sistemele de common law par să se adapteze mult mai mult când sunt confruntați cu lacune ale dreptului pozitiv și crează instrumente juridice noi mai ușor decât confrații lor de civil law. Dar exemplul trust-ului ilustrează și modul în care valoarea economică poate fi creată din nimic. Persoana (settlor) care apelează la trustee poate, cu ajutorul celui din urmă, să-și păstreze pur și simplu veniturile viitoare și să-și asigure mai bine averea împotriva unor potențiale cereri din partea creditorilor.

În final, dreptul de proprietate în sine este o ficțiune juridică care există doar datorită codificării legale. Și este un concept cât se poate de ideologic. Ca și cazul Maya din Belize menționat de Pistor[4] sau cazul mai vechi Awas Tingni Community v. Nicaragua[5] în fața Curții Interamericane a Drepturilor Omului, proprietatea poate avea sensuri diferite pentru comunități sau ideologii diferite. Proprietatea ca drept colectiv și drepturile colective în general sunt des contestate și abia dacă li se oferă o codificare, iar asta se datorează prevalenței unei concepții a proprietății ca drept fundamental individual. În consecință, așa cum menționează Katharina Pistor în carte, în timp ce unele instanțe, precum Curtea Supremă din Belize, au recunoscut un drept colectiv de proprietate (al unei comunități indigene), guvernele pot pur și simplu să ignore aceste decizii, ceea ce s-a și întâmplat în Belize (p.29). Și ceea ce relevă acest exemplu nu este în mod necesar existența unei practici a guvernelor de respingere a hotărârilor judecătorești, deoarece guvernele sunt la fel de interesate în păstrarea coerenței și securității juridice ca și în procesul de codificare a capitalului, ci că statele tind să susțină o anumită codificare în mod special. De cele mai multe ori, favorizează conceptul la rândul său favorizat de cei puternici și cei bogați care, după cum am subliniat anterior, au o influență mare asupra mecanismelor statului.

În acest context larg, trebuie să ne amintim și faptul că, așa cum subliniază pe bună dreptate autoarea, proprietatea nu este un drept absolut (p. 46), în sensul că în cele din urmă este esențialmente limitat. De cele mai multe ori nu este nici măcar un drept original. Deci nu numai că poate fi divizat, limitat sau că i se poate modifica valoarea sau statutul juridic, dar este, de asemenea, de cele mai multe ori un drept creat. Chiar și în cazul terenurilor, ar fi de neconceput ca sistemele juridice să necesite o probatio diabolica, să solicite unui proprietar să-și dovedească dreptul de proprietate prin indicarea fiecărui proprietar anterior până la crearea dreptului în sine. În schimb, din motive pragmatice, toate sistemele juridice optează pentru o anumită formă de ficțiune sau artificiu legal pentru a face transferul și funcționarea proprietății mai lină și, în final, posibilă din punct de vedere practic. Cu alte cuvinte, proprietatea este prezumată.

Până la urmă, dacă aș alege un aspect din cartea lui Katharina Pistor, pe care l-aș considera central întregii discuții despre codificarea capitalului, ar fi insistența ei asupra puterii ficțiunilor juridice. Cele mai multe bunuri există astăzi tocmai datorită ficțiunilor juridice. Terenurile sau alte obiecte palpabile în mod evident încă există ca bunuri în sens clasic, însă bunurile financiare există doar pentru că legea le atribuie o valoare economică. Ele nu ar exista în afara legii. În prezent, cel mai comun bun este îmbogățirea viitoare sau un claim către o avere viitoare. De aici, titlul de “masters of the code” și rolul determinant al juriștilor în procesul de codificare al capitalului.

Sigur, The Code of Capital rămâne destul de vagă cu privire la definirea capitalului ca și concept și supraestimează dreptul (cu înțelesul de ansamblul de legi si practici existente într-un stat și la nivel regional și internațional) ca o sursă primară, când de multe ori dreptul nu a făcut altceva decât sa formalizeze practici care existau oricum și relații de putere care se manifestau și în afara unui cadru legislativ precis delimitat. Și pe lângă aceste critici, mai rămâne întrebarea dacă nu cumva juriștii de common law sunt mai abili în procesul de codificare a capitalului nu neapărat datorită unor particularități determinante care lipsesc din sistemele de civil law, ci ca urmare a poziționării lor în aproprierea a celor două centre financiare mondiale principale – New York și Londra – ambele în țări-model pentru sistemul de tip common law. Cu toate acestea, cartea Katharinei Pistor rămâne o lectură intrigantă și care provoacă prin, cred eu, argumente de bun simț.


[1] Katharina Pistor, The Code of Capital. How the Law creates Wealth and Inequality, Princeton University Press, Princeton și Oxford, 2019. Disponibilă aici.
[2] Aici voi folosi termenul de „bunuri” ca sinonim pentru “assets”, chiar dacă, probabil, termenul de „active” ar fi mult mai potrivit în unele circumstanțe. Cu toate acestea, consider că modul în care Pistor folosește „assets” necesită un termen mai cuprinzător, precum acela de „bunuri”.
[3] „Totuși, Magee ar fi putut avea dreptate că contribuțiile aduse societății de către avocați nu produc întotdeauna bunăstare. ‘Maeștrii codului’ se ocupă de codificarea averii private, nu a celei publice, iar cele două nu merg întotdeauna mână în mână.” A se vedea Thomas Piketty, Capital in the 21st Century (Cambridge, MA: Harvard University Press, 2014)., în special cap. 5, și Facundo Alvaredo și colab., World Inequality Report 2018(Creative Commons License 4.0-CC-BY-NC-SA 4.0: World Inequality Lab, 2017), apud., K. Pistor, op. cit., p. 166;
[4] Cerererile nr. 171 și 172 (consolidate) Aurelio Cal et al. v. the Attorney General of Belize and the Minister of Natural Resources and Environment, octombrie 8, 2007, apud., K. Pistor, op. cit., p. 23;
[5] Curtea Interamericană a Drepturilor Omului, cauza Mayagna (Sumo) Awas Tingni Community v. Nicaragua, hotărârea din 31 august 2001. În acest caz, Curtea Interamericană a Drepturilor Omului a decis pentru prima dată că un stat (Nicaragua) a încălcat un drept colectiv la proprietate a unei comunități indigene (Awas Tingni). Curtea a observat legătura existentă, în mod tradițional, între comunitatea indigenă și pământul pe care îl ocupă și a citat nevoia specială a acestor comunități agrare de a-și proteja pământul. Curtea a stabilit un precedent foarte important prin evidențierea unui drept colectiv special pe care o minoritate îl avea în temeiul articolului 21 din Convenția Americană a Drepturilor Omului, care apără dreptul de proprietate. Cazul poate fi găsit aici [linkul accesat ultima dată la 03.12.2019].


Andrei Dragan

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti