Situațiile în care este necesar (și, uneori, chiar obligatoriu) să se mai realizeze încă o trimitere preliminară: câteva exemple non-exhaustive
10 decembrie 2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
În data de 5 decembrie 2019 am fost invitată să prezint în cadrul conferinței Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene şi experienţe ale sistemului român de drept, ediția a III-a ce temă aș fi considerat oportună.
Am ales să aduc în atenția participanților câteva situații în care a mai fost necesar să se mai realizeze o nouă trimitere preliminară ce privea aceeași situație de fapt/ sau aceleași dispoziții de drept ce ar fi trebuit analizate din perspectiva dreptului Uniunii incident.
Exemplul meu preferat descoperit a fost cel în care – datorită unei noi trimiteri preliminare (cauza Placanica) – Curtea de Justiție a stabilit că dreptul UE se opune unei sancțiuni penale, deși în prima trimitere stabilise că această analiză rămâne în sarcina instanței naționale (cauza Gambelli). Astfel au scăpat de răspundere penală niște cetățeni europeni deoarece sancțiunea penală reprezenta o restricție în calea libertății de prestare a serviciilor, restricție ce nu era proporțională cu scopul urmărit.
Totodată, am arătat situațiile în care eu consider că ar fi trebuit/ar trebui să se realizeze o nouă trimitere preliminară, situații ce privesc cauze sosite din România (e.g. cauza Mailat sau cauza MITLIV sau cauzele ce privesc deciziile CCR).
Pentru detalii, și pentru alte exemple, rog a se descărca de aici: prezentare 5 decembrie Academie final.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
