Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C-566/19, C-626/19, C-625/19, C-627/19. Curtea apreciază că parchetele francez, suedez şi belgian răspund exigenţelor impuse pentru emiterea unui mandat european de arestare şi clarifică totodată întinderea protecţiei jurisdicţionale de care beneficiază persoanele pe numele cărora a fost emis un astfel de mandat
12.12.2019 | JURIDICE.ro

În Hotărârea Parquet général du Grand-Duché de Luxembourg şi Openbaar Ministerie (Procurorii din Lyon şi din Tours) (C-566/19PPU şi C-626/19PPU), în Hotărârea Openbaar Ministerie (Parchetul din Suedia) (C-625/19 PPU) şi în Hotărârea Openbaar Ministerie (Procurorul regelui din Bruxelles) (C-627/19 PPU), pronunţate la 12 decembrie 2019 în procedură preliminară de urgenţă, Curtea a completat jurisprudenţa sa recentă[1] referitoare la Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare[2], făcând precizări în legătură cu cerinţa privind independenţa „autorităţii judiciare emitente” a unui mandat european de arestare şi cu cerinţa protecţiei jurisdicţionale efective care trebuie garantată persoanelor pe numele cărora a fost emis un astfel de mandat de arestare.

În cauzele principale, mandatele europene de arestare au fost emise de parchetele francez (cauzele C-566/19 PPU şi C-626/19 PPU), suedez (cauza C-625/19 PPU) şi belgian (cauza C- 627/19 PPU), în primele trei cauze, pentru efectuarea urmăriri penale, iar în ultima cauză, în vederea executării unei pedepse. Problema care se punea era executarea mandatelor care depindea, printre altele, de calitatea de „autoritate judiciară emitentă” a parchetelor menţionate.

Într-o primă etapă, Curtea a analizat dacă statutul parchetului francez conferea acestuia o garanţie de independenţă suficientă pentru a emite mandate europene de arestare şi a stabilit că aceasta era situaţia.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a amintit mai întâi că noţiunea de „autoritate judiciară emitentă” poate cuprinde autorităţile unui stat membru care, fără a fi judecători sau instanţe judecătoreşti, participă la administrarea justiţiei penale şi acţionează în mod independent. Această ultimă condiţie presupune existenţa unor norme statutare şi organizatorice adecvate pentru a garanta că autorităţile în discuţie nu sunt supuse, la emiterea unui mandat european de arestare, vreunui risc de a primi ordine sau instrucţiuni individuale din partea puterii executive.

În ceea ce priveşte magistraţii din cadrul parchetului francez, elementele prezentate sunt, în opinia Curţii, suficiente pentru a demonstra că aceştia dispun de puterea de a aprecia în mod independent, în special în raport cu puterea executivă, necesitatea de a emite un mandat european de arestare şi caracterul său proporţional şi că această putere este exercitată de aceştia în mod obiectiv, luând în considerare toate elementele incriminatoare şi dezincriminatoare. Independenţa lor nu este repusă în discuţie prin faptul că exercită acţiunea penală, nici prin faptul că ministrul justiţiei le poate adresa instrucţiuni generale de politică penală, nici prin faptul că se află sub îndrumarea şi controlul superiorilor lor ierarhici, ei înşişi membri ai parchetului, şi că deci sunt ţinuţi să se conformeze instrucţiunilor date de aceştia din urmă.

În a doua etapă, Curtea a precizat cerinţa impusă prin jurisprudenţa sa recentă, potrivit căreia decizia de a emite un mandat european de arestare trebuie să poată face obiectul unei căi de atac în justiţie ce respectă exigenţele unei protecţii jurisdicţionale efective, atunci când decizia este adoptată de o autoritate care participă la administrarea justiţiei, dar nu este o instanţă judecătorească.

În primul rând, Curtea a subliniat că existenţa unei astfel de căi de atac nu constituie o condiţie pentru ca autoritatea să fie considerată autoritate judiciară emitentă.

În al doilea rând, Curtea a indicat că statele membre trebuie să se asigure că ordinile lor juridice garantează efectiv nivelul de protecţie jurisdicţională cerut, prin intermediul unor norme de procedură pe care le instituie şi care pot să difere de la un sistem la altul. Or, instituirea unei căi de atac distincte împotriva deciziei de a emite un mandat european de arestate constituie doar una dintre posibilităţi. Astfel, Curtea a statuat că cerinţele inerente unei protecţii jurisdicţionale efective de care trebuie să beneficieze persoana vizată de mandatul european de arestare emis de o autoritate, alta decât o instanţă judecătorească, pentru efectuarea urmăririi penale sunt întrunite din moment ce condiţiile de emitere a acestui mandat şi în special caracterul său proporţional fac obiectul unui control jurisdicţional în statul membru emitent.

În speţă, sistemele francez şi suedez răspund acestor exigenţe întrucât normele de procedură naţionale permit constatarea faptului că proporţionalitatea deciziei parchetului de a emite un mandat european de arestare poate face obiectul unui control jurisdicţional prealabil sau aproape concomitent cu adoptarea acestei decizii, dar şi obiectul unui control jurisdicţional ulterior. În particular, o astfel de apreciere este în mod anticipat realizată mai ales de instanţa judecătorească care pronunţă decizia naţională care poate sta ulterior la baza mandatului european de arestare.

În ipoteza în care mandatul european de arestare a fost emis de parchet, dar nu pentru efectuarea urmăririi penale, ci în vederea executării unei pedepse privative de libertate aplicate printr-o hotărâre de condamnare definitivă, Curtea a apreciat că cerinţele care decurg dintr-o protecţie jurisdicţională efectivă nu implică nici existenţa unei căi de atac distincte împotriva deciziei parchetului. Sistemul belgian, care nu prevede o astfel de cale de atac, răspunde deci la rândul său acestor exigenţe. În această privinţă, Curtea a subliniat că, atunci când mandatul european de arestare priveşte executarea unei pedepse, controlul jurisdicţional este realizat prin hotărârea executorie pe care se întemeiază acest mandat de arestare. În fapt, autoritatea judiciară de executare poate prezuma că decizia de a emite un astfel de mandat de arestare este rezultatul unei proceduri judiciare în care persoana căutată a beneficiat de garanţii în ceea ce priveşte protecţia drepturilor sale fundamentale. De altfel, proporţionalitatea acestui mandat de arestare rezultă şi din condamnarea pronunţată, întrucât decizia-cadru privind mandatul european de arestare prevede că aceasta trebuie să constea într-o pedeapsă sau o măsură de siguranţă cu o durată de cel puţin patru luni.


[1] A se vedea în special Hotărârea din 27 mai 2019, OG şi PI (Parchetele din Lübeck şi Zwickau) (C-508/18 şi C- 82/19 PPU), Hotărârea din 27 mai 2019, PF (Procurorul General al Lituaniei) (C-509/18) (voir CP n 68/19), precum şi Hotărârea din 9 octombrie 2019, NJ (Parchetul din Viena) (C-489/19 PPU).
[2] Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între s tatele m em bre – Declaraţiile unor s tate m embre referitoare la adoptarea deciziei -cadru (JO 2002, L 190, p.1, Edițiespecială,19/vol.6, p.3).



Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.