Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
16 comentarii

Expert. Mărturie mincinoasă sau fals intelectual și favorizarea făptuitorului?
13.12.2019 | Teodora-Naomi COLIBAN

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Teodora-Naomi Coliban

Teodora-Naomi Coliban

La Concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii ce se desfăşoară în perioada 17 septembrie 2019 – 28 februarie 2020, la proba test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, teoretice şi practice, la disciplina Drept penal a apărut o problemă de drept care, în opinia mea, necesită dezbateri şi găsirea unei soluţii conforme cu regulile de interpretare a legii penale, astfel:

Întrebarea 75 din Grila G1:

“În cazul în care, cu prilejul întocmirii unui raport de expertiză judiciară, expertul inserează în cuprinsul acestuia aspecte care nu corespund adevărului, cu scopul de a determina achitarea inculpatului, la rugămintea acestuia din urmă:

  1. în sarcina expertului se va reține infracțiunea de mărturie mincinoasă;
  2. în sarcina inculpatului se va reține infracțiunea de influenţare a declaraţiilor;
  3. în sarcina expertului se va reține infracțiunea de favorizarea făptuitorului în concurs cu infracţiunea de fals intelectual.”

Răspunsul considerat corect a fost A.

Urmare contestaţiilor formulate de 8 candidaţi, Comisia de soluţionare a contestaţiilor le-a respins pe toate şi a menţinut răspunsul A ca fiind corect, pentru următoarele argumente:
– pe de o parte, că infracţiunea de mărturie mincinoasă nu poate fi luată în concurs formal cu infracţiunea de favorizare a infractorului;
– pe de altă parte, nu se poate susţine că infracţiunea de mărturie mincinoasă poate fi săvârşită de expert numai cu ocazia audierii acestuia, întrucât legea nu face nici o distincţie în aces sens, incluzând astfel şi depunerea raportului de expertiză judiciară (această viziune fiind confirmată şi de doctrină care arată că momentul consumării infracţiunii de mărturie mincinoasă este cel al depunerii raporului de expertiză);
– în al treilea rând, întrucât unii candidaţi au avut în vedere calitatea de funcţionar public al expertului în sensul art. 175 al.2 teza a doua din Codul penal (conform Deciziei nr. 20/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) şi au susţinut că acesta a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, comisia a statuat că primează calitatea de subiect activ calificat al infracţiunii de mărturie mincinoasă, iar în subsidiar chiar dacă expertul a săvârşit şi infracţiunea de fals intelecual, răspunsul corect A nu avea un caracter limitativ (în întrebare nu apare cuvântul “numai”), dar în mod cert expertul a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă.

În continuare, am să încerc să demonstrez motivele pentru care, în opinia mea, în cazul în care, cu prilejul întocmirii unui raport de expertiză judiciară, expertul inserează în cuprinsul acestuia aspecte care nu corespund adevărului acesta NU comite infracţiunea de mărturie mincinoasă, ci pe cea de fals intelectual în concurs cu favorizarea făptuitorului.

Mărturia mincinoasă în ipoteza săvârșirii de către un expert reprezintă doar o variantă agravată a faptei prevăzute la alineatul (1) al art. 273 Cod penal, astfel încât trebuie să întrunească aceleași elemente constitutive ale infracţiunii, iar legiuitorul a avut în vedere doar majorarea limitelor de pedeapsă pentru anumiţi subiecţi calificaţiprintre care, la art. 273 alin. 2 litera c) Cod penal „de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză…”. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere posibilitatea comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă prin altă modalitate decât ascultarea persoanei ar fi reglementat această variantă în mod expres astfel încât în articolul 273 al.2 lit. c Cod penal ar fi prevăzut un text de forma că infracţiunea se comite prin depunerea unui raport de expertiză ce nu corespunde realităţii.

În cadrul variantei tip, una dintre condițiile atașate elementului material este ca fapta să fie săvârșită în „orice procedură în care se ascultă martori”, ceea ce relevă caracterul esențial al ascultării în cazul acestei infracțiuni. Varianta de la alineatul (2) litera c) face mențiune despre persoana care „întocmește un raport de expertiză”, iar NU despre procedura întocmirii raportului, precizare ce sugerează că singurul element diferit al faptei săvârșite în această variantă agravată este calitatea de expert a celui audiat, având în vedere și faptul că nu se modifică în niciun alt fel conținutul infracțiunii. Această interpretare este susținută și prin dispozițiile art. 179 alin. (3) Cod procedură penală, conform cărora „Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor”, ceea ce relevă că ascultarea expertului este nu doar posibilă, ci chiar supusă în principiu acelorași reguli ca și cele aplicabile martorului.

Mai mult decât atât, a admite reținerea infracțiunii de mărturie mincinoasă în ipoteza inserării de către expert a unor afirmații mincinoase în cadrul raportului de expertiză tinde a lărgi în mod nejustificat și nepermis de către legiuitor sfera de aplicare a textului legal. Astfel, întrucât elementul material este prevăzut în variantă alternativă, incluzând și ipoteza în care subiectul activ nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, interpretarea potrivit căreia fapta se poate săvârși inclusiv prin întocmirea unui raport de expertiză ar duce la reținerea mărturiei mincinoase și în situația în care expertul nu ar răspunde în parte la întrebările care fac obiectul expertizei. Or, potrivit Codului de procedură penală, o astfel de situație ar putea fi remediată, după caz, prin ascultarea celui care a întocmit raportul – ocazie cu care expertul poate săvârşi fără doar şi poate infracţiunea de mărturie mincinoasă -, prin solicitarea unui supliment de expertiză sau, dacă nici aceasta nu ar fi posibilă, prin dispunerea efectuării unei alte expertize de către un alt expert. Și Codul de procedură civilă prevede o soluție pentru suplinirea unor astfel de deficiențe ale raportului de expertiză, prin posibilitatea conferită instanței de a solicita lămuriri sau completări. În plus, în astfel de situații, refuzul expertului poate fi sancționat prin aplicarea unei amenzi judiciare.

De asemenea, atât în procedura penală, cât și în procedura civilă, legea prevede că martorul cu vârsta sub 14 ani va fi ascultat fară a i se pune în vedere că dacă nu spune adevărul săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă (ceea ce este firesc, având în vedere că acesta nu răspunde penal), dar totodată și fără a depune jurământ (art. 124 alin. (5) Cod proc. pen. și art. 320 Cod proc. civ.), atrăgându-i-se totuşi atenţia să spună adevărul. Prin urmare, din ansamblul dispozițiilor ce reglementează procedura ascultării martorilor rezultă faptul că există o strânsă legătură între posibilitatea reținerii infracțiunii de mărturie mincinoasă și depunerea jurământului sau, după caz, a declarației solemne, legătură ce se menține, spre exemplu, în cazul audierii expertului de către instanța penală (art. 179 alin. (3) Cod proc. pen.), dar nu și cu ocazia întocmirii raportului de expertiză.

Drept consecință, pe baza coroborării și a interpretării tuturor acestor dispoziții legale, apreciez că, pentru reținerea variantei agravate a infracțiunii de mărturie mincinoasă în ipoteza săvârșirii de către o persoană care întocmește un raport de expertiză, împrejurarea comiterii faptei trebuie sa fie aceeași cu cea prevăzută în cazul variantei tip, respectiv existența unei proceduri de ascultare.

Pe de altă parte, chiar dacă face parte din bibliografia de concurs, doctrina de specialitate nu reprezintă, în sistemul de drept românesc, izvor de drept.

În concluzie, faţă de argumentele de mai sus, în opinia mea, fapta expertului descrisă în întrebarea de concurs întruneşte din toate punctele de vedere elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual (expertul este funcţionar public, astfel cum s-a arătat la început) prev. de art. 321 Cod penal în concurs formal cu favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 Cod penal şi nu de mărturie mincinoasă.

Consilier juridic Teodora-Naomi Coliban

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

16 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti