« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Aspecte practice privind infracțiunile contra vieții sau integrității corporale
17.12.2019 | Andrei Viorel IUGAN

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Viorel Iugan

Andrei Viorel Iugan

Delimitarea față de infracțiunea de omor

1 Astfel cum s-a stabilit prin rapoartele de expertiză criminalistică întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, modificate şi completate, iniţial, inculpatul circulând cu o viteză peste limita legal admisă în localităţi, viteza medie cu care inculpatul s-a deplasat de la ultima intersecţie până la momentul impactului fiind de 88 km/h, a declanşat o stare de pericol potenţial, care putea fi stinsă prin reducerea vitezei.

În momentul în care acesta a depăşit axul drumului, cu cel puţin 55 m înainte de impact, intrând pe contrasens, a declanşat o nouă stare de pericol care s-a suprapus peste starea de pericol iniţială (din imaginile surprinse de camera de supraveghere aparţinând Serviciului de Management al Traficului rezultă că inculpatul a pătruns pe contrasens în momentul în care ajunge la baza podului Nicolina, fiind surprins ulterior de camera video montată pe autoturismul martorului O, care staţiona la capătul podului dinspre Podu Roş, unde a avut loc impactul, tot pe contrasens). Imediat, cu aproximativ 55 m de intrarea în intersecţie, fiind pe contrasens inculpatul constată că vizibilitatea asupra părții drepte a intersecției este blocată de tramvaiul și autoturismele care între timp au oprit la semaforul care arăta culoarea roşie.

În acest context factual, respectiv inculpatul conducea cu o viteză în jur de 88 km/h, se deplasa pe contrasens şi cu vizibilitatea blocată asupra părţii drepte a intersecţiei de un tramvai care oprise la culoare roşie a semaforului, la aproximativ 55 m de intersecţie, inculpatul ia hotărârea, ori îşi menţine hotărârea deja luată, de a nu opri la culoarea roşie a semaforului şi se deplasează spre intersecţie cu viteză, care ajunge în momentul premergător impactului la cca 96km/h, declanşând, astfel, o stare de pericol iminent.

Raportându-se la momentul imediat premergător declanşării stării de pericol iminent, Curtea constată că inculpatul a acţionat în astfel de împrejurări în care erau posibile cel puţin două urmări, o urmare pe care acesta a urmărit-o respectiv punerea în pericol a desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, urmare ce ar fi atras o răspundere contravenţională, şi o urmare, prevăzută de legea penală, incertă şi subordonată celei dintâi, care constă în uciderea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Avem în vedere cele mai grave urmări întrucât viteaza autoturismului condus de inculpat era de aproximativ 96 km/h în momentul premergător impactului.

În ceea ce priveşte ceea de a doua urmare, Curtea constată că inculpatul, deşi nu a dorit-o şi nu a urmărit-o în mod special, a fost acceptată în mod conştient de către acesta, forma de vinovăţie cu care a acționat fiind cea a intenţiei indirecte.

Astfel, este evidentă atitudinea pasivă, indiferentă faţă de această urmare mai gravă, pe care a adoptat-o inculpatul, înainte de declanşarea stării de pericol iminent, şi care îi apărea ca fiind posibilă în condițiile în care acesta a luat hotărârea de a trece pe culoarea roşie a semaforului, într-o intersecţie aglomerată din mun. Iaşi, aflându-se pe contrasens, cu o viteză de peste 88 km/h şi cu vizibilitatea blocată asupra părţii drepte a intersecţiei de un tramvai.

Este evident şi faptul că, faţă de contextul factual anterior precizat, că speranţa inculpatului de a nu produce un rezultat vătămător s-a întemeiat doar pe hazard, pe întâmplare, acceptând riscul producerii acestui rezultat, aflându-ne, astfel, în prezenţa unei intenţii eventuale.

Pe de altă parte, datele cauzei nu relevă nici o probă care să dovedească că inculpatul a avut o minimă atitudine de preîntâmpinare activă a producerii rezultatului vătămător şi că ar fi fost posibil ca acesta să evalueze în mod ușuratic posibilităţile de evitare a rezultatului.

Astfel, inculpatul când a luat hotărârea, sau şi-a menţinut hotărârea deja luată, de a trece pe culoarea roşie a semaforului a păstrat şi chiar a mărit viteza cu care se deplasa, ajungând în momentul premergător impactului la o viteză de aproximativ 96km/h. Aşa fiind, se constată că acesta nu şi-a luat o minimă precauţie înainte de a intra în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului care să-i permită, sau cel puţin să încerce, să oprească în cazul intervenirii în faţa sa a unui alt autovehicul sau pieton care s-ar fi deplasat regulamentar pe culoarea verde a semaforului. Nu se poate aprecia că a evaluat greşit acest factor obiectiv, respectiv viteza, în condiţiile în care un autovehicul ce circulă cu o viteză de aproximativ 96km/h, nu poate fi oprit, în nici o circumstanţă, în distanţa pe care acesta o mai avea de parcurs până în intrarea în intersecţie (prin raportul de expertiză criminalistică nr. 51/06.03.2017, s-a concluzionat că la doar la 39 m faţă de locul impactului, inculpatul ar fi putut observa autoturismul marca Dacia Logan, moment la care pentru putea opri şi evita coliziunea trebuie să aibă cca 66km/h).

Împrejurările concrete, respectiv o intersecţie aglomerată, cu autoturisme oprite de ambele părţi ale semaforului care arăta culoarea roşie cu mult timp înainte ca inculpatul să se apropie de intersecţie (din imaginile filmate rezultă că semaforul s-a schimbat pe culoare roşie cu aproximativ 9 secunde înainte de impact), şi cu imaginea obturată total pe jumătatea dreaptă a intersecţiei de un tramvai, nu puteau fundamenta, în nici un caz, convingerea autorului, chiar uşuratică, privind neproducerea rezultatului, având în vedere că prin ele însele pot fi considerate ab initio ca insuficiente, în condiţiile în care riscul de a intra pe culoarea roşie într-o intersecţie în aceste circumstanţe era vădit prea mare, pentru a fi acoperit în mod rezonabil de vreuna dintre aceste circumstanţe, fiind evident că speranţa inculpatului era dependentă doar de hazard.

În ceea ce priveşte abilităţile de şofer ale inculpatului, Curtea constată că, în circumstanţele mai sus descrise, acestea nu mai pot fi considerate în mod rezonabil ca fiind un factor pe care inculpatul putea să-l aibă în vedere la evaluarea evitării rezultatului, şi care să-l evaluez greşit, în condiţiile în care inculpatul, prin propriile acţiuni conştiente (a condus cu o viteză de aproximativ 96 km/h, a intrat pe contrasens, acceptând faptul că nu va mai avea vizibilitate asupra părţii drepte a intersecţiei, din cauza unui tramvai oprit) a creat un risc aproape iminent de producere a unui accident, risc care nu mai putea fi înlăturat sau cel puţin redus în momentul în care inculpatul a luat hotărârea de a intra în intersecţie în contextul descris, orice abilitate ar fi avut inculpatul fiind lipsită în mod vădit de eficacitate. Nu se poate aprecia că ar fi putut evalua vreo abilitate în mod greşit, în mod uşuratic, în condiţiile în care producerea sau neproducerea accidentului nu mai depindea, după luarea hotărârii de a intra în intersecţie în circumstanţele descrise, de inculpat, ci doar de hazard.

În acest context, apărarea inculpatului că mergea cu avariile aprinse nu are nici o relevanţă, în condiţiile în care maşina inculpatului nu era vizibilă pentru partea dreaptă a intersecţiei, iar viteza foarte mare cu care se deplasa făcea ca orice situaţie, ce în mod rezonabil putea interveni (în cazul nostru trecerea pe culoarea verde a unei maşini şi a pietonilor), să fie ab initio incontrolabilă pentru inculpat, dar şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Referitor la faptul că inculpatul a acţionat sistemul de frânare înainte de impact, aceasta acţiune a inculpatului a intervenit după luarea hotărârii de a intra în intersecţie în contextul descris, şi după ce pericolul producerii accidentului a devenit iminent, şi poate fi pus pe seama instinctului de conservare.

Nu poate fi primită nici susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia inculpatul a evaluat eronat o situaţie obiectivă care ar fi putut să-l determine să spere, este adevărat uşuratic, că va putea trece prin intersecție înainte ca autoturismele din lateral, care aveau culoarea verde la semafor, să ajungă în mijlocul intersecţiei, având în vedere că prima instanţa se raportează la un moment cu mult anterior declanşării stării de pericol iminent, şi anume momentul în care acesta a ajuns în partea de vârf a podului şi i-a apărut în câmpul vizual semaforul, care atunci avea culoare verde.

Forma de vinovăţie cu care a acționat inculpatul nu poate fi raportată la un moment în care nu erau create toate premisele declanşării stării de pericol iminent, întrucât la acel moment nici nu putem vorbi de luarea vreunei hotărâri a inculpatului, nefiind creat încă contextul factual ce să-l determine pe inculpat să ia o hotărâre.

Astfel, în cazul unei acţiuni continue, este posibil ca o culpă iniţială să fie înlocuită la momentul schimbării împrejurărilor de fapt de o intenţie directă sau eventuală.

În speţa de faţă, Curtea constată că, deşi iniţial se poate reţine că, la momentul în care a ajuns în partea de sus a podului, şi i-a apărut în câmpul vizual semaforul şi intersecţia, inculpatul putea aprecia în mod uşuratic că poate trece pe culoarea roşie a semaforului înainte de a intra în intersecţie maşinile din lateral care aveau verde la semafor, ulterior, împrejurările s-au modificat, în sensul că în faţa sa s-au oprit la semafor un tramvai şi 4 autoturisme pe fiecare bandă, au trecut mai multe secunde de când semaforul avea culoarea verde pentru autoturismele care puteau veni din lateral, şi cel mai important, deplasarea pe contrasens i-a blocat total vederea spre partea dreaptă a intersecţiei.

Este evident faptul că, în momentul suprapunerii tuturor acestor împrejurări de fapt, inculpatul a fost pus în faţa unei noi evaluări, în urma căreia a luat hotărârea de a-şi continua deplasarea cu o viteză ce a ajuns înainte de impact a 96km/h, fiindu-i indiferent dacă va produce uciderea participanţilor la trafic ori celor din imediata apropiere, rezultat care, din acel moment, depindea ca realizare sau nerealizare doar de hazard ori noroc, această din urmă hotărâre caracterizând şi forma de vinovăţie cu care a acționat inculpatul, şi anume, intenţia indirectă.

În ceea ce priveşte faptul că, în cauză, nu a fost identificat vreun mobil pentru care inculpatul a acceptat în mod indiferent uciderea unor persoane şi chiar a propriei persoane, Curtea constată că acest aspect nu se poate constitui într-un argument care să infirme sau să confirme existenţa vreuneia din formele de vinovăţie mai sus analizate.

De altfel, Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 12217/09.03.2017, întocmit de către IML Iaşi, prin care s-a concluzionat că inculpatul prezintă o tulburare durabilă în structura personalității, respectiv o „tulburare de personalitate emoţional-instabilă de timp impulsiv-exploziv”, a identificat unele premise de natură psihologică, care ar fi putut să-l conducă pe inculpat la acceptarea cu indiferenţă a unor rezultate aşa de grave, însă identificarea unui răspuns exact şi concret cu privire la cauzele adoptării unui astfel de comportament de către inculpat, excede cadrului procesual în care ne aflăm, intrând în domeniul psihologiei judiciare sau într-un alt domeniu de specialitate.

Trebuie avut în vedere şi faptul că materialul probator dovedeşte faptul că inculpatul, în aceeaşi zi, nu cu mult timp înainte de a intra la ora 13:09:24 pe culoare roşie în intersecția dintre Şoseaua Nicolina cu Aleea Rozelor, a mai trecut de trei ori pe culoarea roşie a semaforului, norocul făcând să nu se producă vreun eveniment rutier (la orele 13:02:11 pătrunde pe culoarea roșie a semaforului în intersecţia Șoseaua Nicolina – Str. Sălciilor, la orele 13:02:24 pătrunde pe culoarea roșie a semaforului în intersecţia Șoseaua Nicolina – Str. Tudor Neculai şi la orele 13:07:13 pătrunde pe culoarea roșie a semaforului în intersecţia Șoseaua Nicolina – Şcoala nr. 42).

Mai mult, acesta a mai intrat şi pe contrasens, prima oară, în jurul orei 11:30, când martorul C, ce conducea regulamentar, pe sensul său de mers, pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpat a tras de volan dreapta şi a pătruns pe trotuar.

De fiecare dată, când a trecut pe roşu sau a pătruns pe contrasens, inculpatul a acceptat faptul că ar putea intra în coliziune cu un autoturism ori să lovească un pieton, din declaraţiile martorilor reieşind că doar reacţiile fericite a celor puşi în primejdie pentru a se salva au fost de natură a preîntâmpina producerea unui rezultat vătămător, inculpatul de fiecare dată având o atitudine pasivă, indiferentă.

În acest sens este şi mărturia conducătorului auto J, care sună în două rânduri la Serviciul de urgență 112, semnalând faptul că „un nemernic merge cu viteză în oraș, trece pe roșu, era să acosteze un pieton și a fugit, (…), trece pe toate semafoarele pe roșu, a șicanat pe toată lumea în trafic, era să acosteze și copii pe trecerea de pietoni, merge cu foarte mare viteză, este foarte periculos, chiar m-am speriat”.

Aşa fiind, Curtea constată că atitudinea indiferentă a inculpatului şi acceptarea uciderii unor persoane şi chiar a propriei persoane nu a fost una singulară, ci a caracterizat şi acțiunile anterioare ale inculpatului, când doar norocul a făcut să nu producă alte victime.

Concluzionând, Curtea, raliindu-se la aprecierea făcută prin rechizitoriu, constată că inculpatul, prin nerespectarea celor mai importante reguli de circulaţie, respectiv circulând cu o viteză cu mult peste cea legală în localitate, trecând linia continuă şi conducând pe distanţe semnificative pe contrasens şi, cel mai periculos, intrând în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, a transformat autoturismul într-o armă a crimei, fiindu-i indiferente urmările grave previzibile, şi anume, uciderea ori/şi vătămarea unor persoane (C. Apel Iași, s.pen, dec. nr.18/14.03.2018, nepublicată).

2. În practica judiciară, s-a reținut infracțiunea de omor sau tentativă de omor, prin folosirea unui autovehicul în mișcare, numai în situațiile în care s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că vinovăția inculpatului s-a materializat fără echivoc în intenția de a ucide. Astfel, s-a reținut infracțiunea de omor calificat cu premeditare, comisă cu intenție directă, atunci când inculpatul, pe fondul unui conflict anterior cu victima prin agresiuni verbale, îmbrânceli și amenințări la adresa victimei, în timp ce conducea autoturismul a trecut pe contrasens, fără ca pe sensul său să existe un obstacol, lovind victima (care se afla pe sensul opus la un metru de acostament pentru a permite trecerea autoturismului condus de inculpat) cu partea frontală a autoturismului, cauzând decesul acesteia. S-a reținut infracțiunea de omor calificat, comisă cu intenție indirectă, atunci când inculpatul, care conducea un autoturism, nu a oprit la semnalul polițistului aflat în exercițiul funcțiunii, l-a preluat pe capotă, a parcurs astfel circa 350 de metri după care a efectuat viraje stânga-dreapta în urma cărora polițistul a fost proiectat pe carosabil suferind leziuni care au condus la decesul acestuia.

În alte spețe, atunci când nu s-a putut stabili intenția, directă sau indirectă, a inculpatului de a ucide, prin folosirea unui autovehicul în mișcare, dar s-a stabilit intenția de a vătăma s-a reținut comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe. În acest sens, într-o speță, s-a reținut că lovirea cu partea laterală dreapta a autovehiculului a unui polițist, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu (care făcuse semnul regulamentar de oprire), cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de ultraj prin lovire, prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal. De asemenea, într-o altă cauză s-a reținut că fapta inculpatul care, pe fondul unui conflict determinat de coliziunea dintre autoturismele conduse de el și persoana vătămată (soldat doar cu pagube materiale), a tamponat (pentru a doua oară) frontal stânga autoturismul condus de persona vătămată, în care se mai afla și soția acestuia, cauzând celor două persoane vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale și, respectiv, 10 zile de îngrijiri medicale, constituie două infracțiuni de lovire prevăzute de art.193 alin. 2 Cod penal.

Revenind la prezenta cauză, în ceea ce privește la situația de fapt, aceasta a fost reținută în mare parte corect de către prima instanță, cu precizările ce se vor arăta mai jos.

1. Astfel, în ceea ce privește accidentarea persoanelor vătămate P și D, Curtea apreciază că nu se poate reține că inculpatul a acționat cu intenție, nici măcar indirectă, acesta neurmărind și neacceptând decesul acestora, ci a acționat din culpă.

În acest sens, din probele administrate în cauză, în special din înregistrările video aflate la dosar, rezultă că la ieșirea din benzinăria I, cu intenția de a face dreapta pe strada Ana Ipătescu, inculpatul a observat cele două persoane vătămate cu bicicletele oprite lângă bordura din dreapta, le-a ocolit cu partea din față a autocamionului iar în momentul în care a intrat pe strada Ana Ipătescu, întrucât din sens contrar s-a apropiat un alt autovehicul, acesta a tras de volan mai mult spre dreapta, cel mai probabil pentru a nu intra în coliziune cu acea mașină, astfel că traiectoria virajului s-a modificat înspre dreapta ceea ce a determinat acroșarea celor doi bicicliști cu partea din spate a semiremorcii, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată D și 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată P. Inculpatul nu a oprit autocamionul, ci și-a continuat deplasarea, observând în oglinda retrovizoare că bicicliștii s-au ridicat de jos, aspect surprins și camerele video aflate la benzinăria I.

Cu privire la viteza cu care inculpatul a condus autocamionul prin stația peco, Curtea reține că aceasta nu a fost foarte mare, declarațiile persoanelor vătămate și ale martorei R cum că inculpatul ar fi circulat cu o viteză foarte mare, de circa 70-80 km/h, sunt pur subiective, nefiind susținute de împrejurările obiective în care s-a comis fapta. Mult mai aproape de adevăr sunt declarațiile martorului F, care a apreciat viteza cu care inculpatul conducea autocamionul la circa 30 de km/h, acesta având posibilitatea de a percepe direct acest fapt de la propriul vitezometru al autoturismului BMW cu care îl urmărea pe inculpat. Acest martor, în faza de judecată, a explicat că în acea zonă nu se putea circula cu o viteză mai mare, explicație care este pe deplin plauzibilă având în vedere virajul destul de strâns care trebuia efectuat, drumul îngust, cu o singură bandă pe sens, încărcătura autocamionului, respectiv trei tractoare, care la o viteză mare ar fi determinat răsturnarea acestuia, prin forța centrifugă.

În cauză nu se poate reține opinia că odată ce a condus autocamionul sub influența alcoolului inculpatul ar fi acceptat implicit posibilitatea uciderii unor persoane întrucât, într-o atare situație, s-ar crea o prezumție absolută de vinovăție iar orice altă persoană care ar conduce un autovehicul sub influența alcoolului ar fi pasibilă să răspundă pentru comiterea infracțiunii de omor / tentativă de omor indiferent de urmările produse și de atitudine psihică a acesteia față de fapta comisă, ceea ce nu poate fi admis.

Având în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv că inculpatul nu a accidentat cele două persoane vătămate cu partea din față a autocamionului, ci le-a ocolit și la momentul apariției unei mașini din sens contrar a virat mai mult la dreapta și a acroșat cu partea laterală a semiremorcii cei doi bicicliști, Curtea apreciază că inculpatul nu a intenționat vătămarea persoanelor vătămate și nici uciderea lor. Chiar dacă inculpatul a putut prevedea că manevra sa de a vira mai mult la dreapta poate conduce la vătămarea persoanelor respective, acesta nu a urmărit și nici acceptat un asemenea rezultat ci a socotit fără temei că el nu se va produce, bazându-se pe abilitățile sale de șofer, acesta acționând din culpă cu previziune, conform art. 16 alin. 4 lit. a Cod penal.

2. Cu privire la lovirea din spate a autoturismului Volkswagen Bora, condus de persoana vătămată P și în care se mai afla și persoana vătămată C, Curtea apreciază că inculpatul nu a acționat cu intenție, directă sau indirectă, de a cauza decesul acestora, acesta neurmărind și neacceptând un asemenea rezultat.

În acest sens, persoana vătămată P, observând momentul în care inculpatul a acroșat cei doi bicicliști (el fiind conducătorul mașinii care venea din sens opus la momentul în care inculpatul ieșea din benzinărie) și luând la cunoștință de la martorul F că inculpatul îi tamponase mașina, a luat hotărârea să oprească autocamionul condus de inculpat prin depășirea și frânarea în fața acestuia. După ce inculpatul a pus în mișcare autocamionul, care fusese oprit circa 2 minute în fața autogării pe strada Ana Ipătescu, spre zona gării (mergând pe străzile Ana Ipătescu, Dogăriei, Gării, Maramureșului, o distanță de circa 350 de metri – ce rezultă din consultarea aplicației Hărți-Google), persoana vătămată P l-a depășit cu autoturismul Volkswagen Bora (după ce anterior fusese depășit și de o ambulanță) și a frânat în fața acestuia, pe strada Maramureșului în zona gării, în intenția sa de a-l opri. Inculpatul, fiind luat prin surprindere de manevra de frânare a autoturismul Volkswagen Bora, nu a mai putut reacționa, probabil și din cauza faptului că reflexele îi erau diminuate de consumul de alcool, și a lovit acest autoturism în spate cu partea din față a autocamionului.

Susținerile referitoare la încercarea inculpatului de a scoate autoturismul Volkswagen Bora de pe carosabil sunt subiective, fiind relatate astfel cum au fost percepute de persoanele vătămate în momentele respective, fără se cunoaște poziția inculpatului și cu ignorarea manevrei riscante de frânare în fața autocamionului, manevră care nu putea opri forțat autocamionul având în vedere diferențele de gabarit și de masă a celor două autovehicule. Dacă inculpatul ar fi intenționat uciderea persoanelor vătămate cu siguranță ar fi putut face acesta iar avariile autoturismului ar fi fost mult mai grave.

În condițiile în care persoana vătămată P a frânat în fața autocamionului condus de inculpat nu se poate reține o intenție a acestuia din urmă pentru tamponarea autoturismului ci, cel mult, o culpă cu prevedere, în condițiile în care se poate reține că nu ar fi păstrat o distanță suficientă față de vehiculul din față pentru evitarea coliziunii (conform art.51, art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice ) deși și persoana vătămată a efectuat o manevră de frânare destul de riscantă și interzisă de lege (potrivit art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, art. 122 din HG 1391/2006).

Un alt argument care caracterizează poziția psihică a inculpatului ca fiind cea a culpei este faptul că procurorul nu a dispus trimiterea în judecată a acestuia și pentru distrugerile aduse autoturismului Volkswagen Bora. O asemenea faptă comisă cu intenție ar fi putut constitui infracțiunea de distrugere dar fiind comisă din culpă nu este prevăzută de legea penală.

În consecință, având în vedere poziția psihică a inculpatului care a avariat din culpă autoturismul Volkswagen Bora în care se aflau persoanele vătămate P și C, acestea nesuferind vătămări corporale care să necesite zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a intenționa, direct sau indirect, uciderea acestora, se impunea achitarea acestuia sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat, în legătură cu aceste persoane vătămate, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală în referire la art. 16 alin. 1 lit. b teza II Cod procedură penală.

3. Cu privire la reținerea din actul de sesizare referitor la încercarea inculpatului de a lovi persoanele vătămate CC şi PC, agenți de poliție, la punerea în mișcare a autocamionului pe strada Mihai Bravu, în fața Teatrului Nae Leonard, la intersecția cu str. Vasile Alecsandri, Curtea constată că nici în această situație nu se poate reține intenția inculpatului de a ucide cele două persoane vătămate.

Astfel, din înregistrările audio-video rezultă că autocamionul condus de inculpat staționa pe strada Mihai Bravu, în fața Teatrului Nae Leonard, la circa 5-6 metri de intersecția cu str. Vasile Alecsandri. La un moment dat doi polițiști, persoanele vătămate CC şi PC, se apropiede portiera din stânga a autocamionului în intenția de a discuta cu inculpatul. Ulterior, unul dintre polițiști trece prin fața camionului pentru a se deplasa la portiera din dreapta, celălalt polițist rămânând în zona din apropierea portierei stângi, în lateralul autocamionului (minutul 01:46 al înregistrării). După ce acest polițist ajunge în partea dreaptă a cabinei, depășind practic partea din față a autocamionului, inculpatul accelerează motorul și pune în mișcare autocamionul cu o viteză redusă (minutul 01:49 al înregistrării), la momentul efectuării virajului la stânga pe str. Vasile Alecsandri reducând un pic viteza, apoi își continuă deplasarea pe această stradă. Polițistul care se afla pe partea stângă a autocamionului s-a deplasat în sensul mișcării acestuia la o anumită distanță care îi conferea siguranță iar la momentul virajului persoanele care făceau înregistrarea, acestea strigă să fugă întrucât poate fi lovit (n.n. de partea lateral stânga a semiremorcii, astfel cum se observă din înregistrare), și se pare că este tras de o persoană (deși nu rezultă cu certitudine acest aspect din înregistrare).

Susținerile persoanelor audiate cum că în fața autocamionului se afla un polițist, nu pot fi primite întrucât din înregistrările audio-video rezultă cu certitudine că în acel moment nu se afla vreo persoană în fața autocamionului, unul dintre polițiștii aflându-se în zona din apropierea portierei stângi, în lateralul autocamionului, iar cel de-al doilea depășise partea din față a autocamionului, ajungând în partea laterală dreaptă a cabinei (C. Apel Galați, s. pen., dec. pen. nr. 153/7.02.2019, nepublicată).

3. Când făptuitorul nu are niciun temei să considere că rezultatul mai grav nu se va produce, ci se bazează exclusiv pe jocul întâmplării, a hazardului, există intenție indirectă de omor, așa cum este cazul în speță.

În concret, este de necontestat cauzei că, după ce în prealabil inculpatul și-a împrejmuit grădina din spatele locuinței cu gardul electric, format dintr-un fir textil cu inserții metalice neizolate conductoare de curent electric, în data de 11.07.2016, a conectat gardul respectiv la rețeaua electrică (la priza de 220 V), contrar instrucțiunilor de folosire a acestuia, gard pe care l-a modificat inculpatul artizanal. Deosebit de relevat cauzei este că acest gard avea un acumulator solar și nu era prevăzut din fabricație pentru a fi utilizat la rețeaua de 220 V, fapt care a condus la electrocutarea victimei CP care a atins gardul în timp ce încerca să îl escaladeze, suferind leziuni care au condus la deces.

Din materialitatea faptei săvârșite de inculpat rezultă că acesta a acționat cu intenție indirectă câtă vreme nu a urmărit producerea rezultatului letal, iar împrejurarea că inculpatul are un grad de instruire redus, 8 clase, aceasta nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice, din materialitatea faptelor rezultă că inculpatul a acceptat și o astfel de posibilitate, neputând invoca în favoarea sa necunoașterea eventualelor consecințe apte de a fi generate de conectare a gardului la rețeaua electrică de 220 V.

Curtea nu poate împărtășii opinia primei instanțe că inculpatul nu a cunoscut, nu a prevăzut rezultatul care se putea produce – respectiv decesul persoanelor care ating gardul conectat la 220 V, deși trebuia să îl prevadă, bazându-se pe împrejurarea că a discutat în târg cu alte persoane care au procedat la fel, întrucât din probele administrate în cauză, rezultă faptul că inculpatul știe să citească, are un atelier dotat cu diverse utilaje electrice pe care le folosea la confecționarea unor obiecte artizanale, astfel că se poate concluziona că deține suficiente cunoștințe cu privire la forța și modul de utilizare a energiei electrice, că în astfel de situații poate surveni decesul unei persoane ca urmare a electrocutării.

În aceeași ordine de idei, Curtea apreciază că instanța de fond în mod greșit a avut în vedere la delimitarea culpei fără prevedere de intenția eventuală, doar criteriul psihologic, neținându-se cont de împrejurările concrete ale cauzei care relevă faptul că inculpatul a acționat cu indiferență în ceea ce privește producerea rezultatului neurmărit, dar acceptat (uciderea unei persoane), fiind de notorietate că energia electrică, de 220 V, poate avea efecte letale. Inculpatul în momentul conectării gardului la rețeaua electrică a prevăzut două urmări: o urmare certă și dorită, neprevăzută de legea penală – limitarea deplasărilor animalelor mai mari și o a doua urmare, posibilă și prevăzută de legea penală – decesul unei persoane care ar atinge gardul – urmare pe care nu a dorit-o dar i-a fost indiferent dacă se va produce.

În ceea ce privește apărările inculpatului, în sensul că fapta nu reprezintă o infracțiune tipică de omor, atâta timp cât nu a putut să prevadă rezultatul letal, nu se poate reține câtă vreme la o tensiune de fază a rețelei de 220 V este de notorietate că viața oricărei persoane care atingea gardul era pusă în pericol.

Mai mult decât atât, martorii audiați în cauză, respectiv martorul AI arată în declarațiile sale că nu știa că inculpatul folosea curentul electric de la rețea pentru a alimenta gardul, iar dacă ar fi știu nu și-ar fi lăsat fiica de 7 ani să se joace prin acea zonă pentru că se putea întâmpla o tragedie și nici nu a auzit pe cineva să folosească astfel gardul electric decât conform instrucțiunilor de folosință. Depoziția acestui martor este susținută și martorul AR care arată că zona în care avea inculpatul amplasat gardul electric era circulată, în sensul că trec vecini pe acolo și mergeau și mulți copii. Și martorii MR, AR, care dețin asemenea garduri electrice, au declarat că le folosesc potrivit instrucțiunilor de folosire și nu au fost anunțați de către inculpat în sensul că ar fi conectat gardul la rețeaua electrică.

Deosebit de relevantă sub aspectul încadrării juridice este chiar depoziția soției inculpatului care arată că are un copil de patru ani pe care nu-l lăsa să se joace înspre zona cu gardul, că nu obișnuiau să lase gardul electric în priză când plecau de acasă, dar se mai întâmpla să uite, lucru care s-a întâmplat în ziua incidentului, când nu se afla nimeni la domiciliul inculpatului.

În egală măsură, relevantă este declarația martorei AA care arată că în toamna anului 2015, într-o discuție avută cu inculpatul, acesta i-a spus că pune curent pe o fază pe firul gardului, dar martora l-a sfătuit să nu mai procedeze astfel deoarece își omoară vitele, context în care inculpatul nu poate invoca necunoașterea eventualelor consecințe apte a fi generate de conectarea gardului la sursă puternică de curent electric.(C. Apel Alba Iulia, s.pen., dec. pen. nr. 386/27.04.2017, www.rolii.ro).

Jud. Andrei Viorel Iugan
Curtea de Apel București

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii „Aspecte practice privind infracțiunile contra vieții sau integrității corporale”, ediția 318, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni/categorii: Drept penal, Opinii, SELECTED TOP LEGAL

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD