Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Asigurări
CărţiProfesionişti
Millenium Insurance Broker
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





România la CEDO: cauza pendinte BUZOIANU. Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, decizia Parlamentului de destituire, și dreptul de acces la o instanță (printre altele)
18.12.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a patra, CEDO

Cererea nr. 44595/15
Constantin BUZOIANU împotriva României
depusă la 1 septembrie 2015 și comunicată la 29 noiembrie 2019

I. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de mine cu ajutorul lui Google Translate)

Cererea a luat naștere din presupusa încetare ilegală a serviciului reclamantului în calitate de membru și președinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru neîndeplinirea atribuțiilor profesionale în urma unei decizii a camerelor unite ale Parlamentului României la 16 octombrie 2012, un an după numirea sa în această funcție pentru un mandat de cinci ani.

Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 6 din Convenție, că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat întrucât nu a putut contesta decizia Parlamentului României din 16 octombrie 2012 pentru a fi examinată pe fond de un tribunal independent și imparțial instituit prin lege, având în vedere că:
( i), pe de o parte, instanțele de drept comun i-au respins contestația împotriva acestei decizii, deoarece aceasta din urmă putea fi revizuită exclusiv printr-o contestație constituțională
și (ii), pe de altă parte, Curtea Constituțională i-a respins contestația împotriva deciziei ca inadmisibilă, deoarece legea română nu prevedea un drept de acțiune individuală la Curtea Constituțională.

Reclamantul a susținut în temeiul articolului 13 din Convenție că procedura introdusă de el în fața instanțelor interne de drept comun și a Curții Constituționale nu i-au oferit un remediu efectiv pentru presupusa încălcare a drepturilor sale din Convenție conferite în temeiul articolului 6.

Bazându-se pe substanța articolelor 8 și 13 din Convenție luate în comun, reclamantul a susținut că nu i s-a oferit niciun remediu judiciar care să îi permită să conteste încetarea ilegală a angajării sale prin decizia Parlamentului României din 16 octombrie 2012, aspect care a avut efecte negative pecuniare și non-pecuniare asupra sa.

II. Întrebările comunicate

1. Articolul 6 din Convenție, sub latura sa civilă, este aplicabil faptelor din prezenta cauză? Dacă da, în acest caz, dreptul de acces la instanță în temeiul articolului 6 din Convenție a fost încălcat de autoritățile interne, deoarece nu a putut contesta decizia Parlamentului României din 16 octombrie 2012 spre a fi examinată pe fond de un tribunal independent și imparțial instituit prin lege?

2. Acțiunea introdusă de reclamant în fața instanțelor interne interne și pe rolul Curții Constituționale împotriva deciziei Parlamentului României din 16 octombrie 2012 i-a oferit un remediu efectiv pentru presupusa încălcare a drepturilor sale din Convenție în temeiul articolului 6, în conformitate cu articolul 13 din Convenție?

3. Articolul 8 din Convenție este aplicabil faptelor din prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Denisov împotriva Ucraine [MC), nr. 76639/11, 25 septembrie 2018)? În acest caz, a existat o încălcare a drepturilor reclamantului la viața privată și la un remediu efectiv garantat de articolele 8 și 13 din Convenție, în măsura în care sistemul juridic intern nu a furnizat reclamantului o protecție judiciară adecvată și un remediu intern împotriva presupusei încetări ilegale a angajării sale?

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.