CJUE. C 47/18. Falimentele, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acordurile amiabile, concordatele sau procedurile similare. Prof. univ. dr. Camelia Toader, membru în completul de judecată
18 decembrie 2019 | JURIDICE.ro
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Competența judiciară în materie civilă și comercială – Falimentele, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acordurile amiabile, concordatele sau procedurile similare – Excludere –– Acțiune având ca obiect constatarea existenței unei creanțe în scopul înregistrării acesteia în cadrul unei proceduri de insolvență – Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 – Litispendență și conexitate
Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.
Această cerere a fost formulată de Tribunalul Regional Superior din Viena în cadrul unui litigiu între Trezoreria Publică a Republicii Polone – Directorul general pentru drumuri naționale și autostrăzi, pe de o parte, și domnul Stephan Riel, acționând în calitate de lichidator judiciar în procedura principală de insolvență deschisă în Austria împotriva Alpine Bau GmbH, pe de altă parte, în legătură cu o acțiune având ca obiect constatarea existenței unor creanțe ale reclamantei în cadrul procedurilor de insolvență deschise în privința Alpine Bau – atât în Austria cât și în Polonia. Prin acțiunea introdusă în Austria, reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei până când hotărârea în procedurile pendinte în Polonia, referitoare la verificarea creanțelor, va fi dobândit autoritate de lucru judecat. Tribunalul Comercial din Viena a respins cererea reclamantei fără a se pronunța cu privire la cererea acesteia de suspendare a judecării cauzei, iar aceasta din urmă a formulat apel în fața instanței de trimitere în speță.
Prin intermediul celor cinci întrebări preliminare adresate, Tribunalul Regional Superior din Viena solicită, în esență, să se stabilească dacă o acțiune în constatarea existenței unor creanțe în vederea înregistrării lor în cadrul unei proceduri de insolvență precum cea în discuție în litigiul principal este exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentul nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (conform art. 1 alin. 2) lit. b)), iar în caz de răspuns afirmativ, dacă art. 29 alin. 1) din același regulament se aplică prin analogie unei acțiuni precum cea în discuție în litigiul principal, exclusă din domeniul de aplicare al acestui regulament, dar care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență. De asemenea, instanța de trimitere urmărește să clarifice dacă, conform art. 41 din Regulamentului 1346/2000 un creditor poate, în cadrul unei proceduri de insolvență, să solicite admiterea unei creanțe fără a indica în mod formal data nașterii acesteia, atunci când legea statului membru pe al cărui teritoriu a fost deschisă această procedură o permite, iar această dată poate fi dedusă din documentele justificative prevăzute la acest articol 41.
Referitor la domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1215/2012 în ceea ce privește o acțiune în constatarea existenței unor creanțe în vederea înregistrării lor în cadrul unei proceduri de insolvență precum cea în discuție în litigiul principal, Curtea a concluzionat că aceasta este exclusă din domeniul de aplicare al acestui regulament. Conform Curții, domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1215/2012 este delimitat în mod clar, iar o acțiune care derivă în mod direct dintr‑o procedură de insolvență și este strâns legată de aceasta nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1215/2012, ci în cel al Regulamentului nr. 1346/2000. Pentru acest motiv, Curtea a stabilit de asemenea că nici articolul 29 alin. 1) din Regulamentul 1215/2012 nu se aplică, nici măcar prin analogie, unei acțiuni precum cea în discuție în litigiul principal.
În ceea ce privește interpretarea art. 41 din Regulamentul 1346/2000, Curtea subliniază că normele privind verificarea și admiterea creanțelor rămân determinate de legea statului membru pe al cărui teritoriu a fost deschisă procedura de insolvență. În plus, Curtea notează că acest articol 41 nu trebuie să facă obiectul unei interpretări care să aibă ca efect înlăturarea înregistrării unei creanțe pentru motivul că cererea de admitere a creanței în cauză nu cuprinde una dintre informațiile prevăzute în cuprinsul său, dacă legea statului membru pe al cărui teritoriu a fost deschisă procedura de insolvență nu impune o astfel de mențiune. Așadar, Curtea a stabilit că un creditor poate, în cadrul unei proceduri de insolvență, să solicite admiterea unei creanțe fără a indica în mod formal data nașterii acesteia, atunci când legea statului membru pe al cărui teritoriul a fost deschisă această procedură nu impune obligația de a indica această dată, iar aceasta din urmă poate, fără o dificultate specială, să fie dedusă din documentele justificative prevăzute la acest articol 41. Revine, în acest sens, autorității competente, însărcinată cu verificarea creanțelor, să verifice acest aspect.
:: Hotărârea
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
